Victoria lui Ion Iliescu: Victoria tariei asupra moliciunii!

Dupa aproape trei ani de la Congresul din 21 aprilie 2005, Consiliul National al PSD a readus in fruntea partidului echipa condusa de Ion Iliescu si Adrian Nastase. Desigur, echipa aleasa la congres a ramas in fruntea partidului. Ion Iliescu si Adrian Nastase detin, teoretic, functii fara prea mare putere in PSD. Avand insa in vedere refuzul lui Mircea Geoana de a-l reprimi pe Adrian Nastase in conducerea formatiunii si rolul decisiv al lui Ion Iliescu in rezultatul votului, putem spune ca la Consiliul National a avut loc o trecere pe sest, fara convocarea Congresului, a puterii din mainile echipei alese in aprilie 2005 in cele ale echipei perdante in urma cu trei ani. Cum se explica aceasta veritabila lovitura de teatru in PSD? Un raspuns ni-l da insasi prestatia lui Mircea Geoana inainte si dupa Consiliu.

Dupa ce a declarat ritos ca nu e de acord cu alegerea lui Adrian Nastase, pus in fata votului zdrobitor al Consiliului, Mircea Geoana s-a resemnat, ba mai mult, s-a aratat fericit ca va fi obligat sa lucreze cu eternul sau rival. Asa a procedat Mircea Geoana in ultimii trei ani cu adversarii sai nu numai din PSD, dar si din viata politica a Romaniei.

In timpul Congresului din 21 aprilie 2005, cand nu se trecuse la vot, am declarat, intr-o interventie tv in direct, ca Mircea Geoana va fi presedintele PSD. Ma bazam in aceasta profetie pe imaginea care o transmisese PSD-istilor de la Sala Palatului candidatul la functia de care Ion Iliescu era sigur. Discursul din Congres, declaratiile date presei dupa aceea, felul de a se purta dezvaluiau atat Delegatiilor la Congres, cat si jurnalistilor prezenti, printre care ma numaram, un Mircea Geoana care amintea in chip zdrobitor de Traian Basescu la Conventia PD din 18-19 mai 2001, care l-a debarcat pe Petre Roman. Martor la Conventia PD, mi-am dat seama, urmarindu-l pe Traian Basescu in prestatia sa, ca si eu, daca as fi fost delegat PD, l-as fi votat. Partidul Democrat se gasea atunci intr-o degringolada dramatica, nascuta din dezastrul de la Parlamentarele si Prezidentialele din 2000. In astfel de cazuri, structurile unui partid se lanseaza in cautarea omului providential. Fenomen deloc diferit de structurile unei tari intr-un moment de criza. Instinctiv e cautat si gasit Salvatorul.

In aprilie 2005, PSD traversa o criza asemanatoare. Partidul castigase Parlamentarele si fusese cat pe-aci sa castige Prezidentialele. Urmare insa a tradarii UDMR si PC, PSD a fost scos din jocurile guvernarii. Alianta D.A. pornise in forta. Traian Basescu facea un cuplu perfect cu premierul Calin Popescu Tariceanu. In aceste conditii, Congresul PSD a descoperit in Mircea Geoana omul providential. Din nenorocire, Mircea Geoana n-a ramas omul de la Congres, cel in stare sa electrizeze partidul prin miscarile sale ferme, categorice, de barbat care-si taie drum prin hatisurile politicii romanesti. Au urmat trei ani de compromisuri cu diferitele grupari din PSD, de intrigi bizantine pentru a-si scoate din joc adversari precum Adrian Nastase si Miron Mitrea, de oscilatiile fantasmagorice fata de Ion Iliescu. Din cate-mi amintesc, un alt politician chemat de un partid in deruta ca sa-l salveze - e vorba de Theodor Stolojan si de PNL - a avut taria la un moment dat, cand s-a vazut incurcat de grupurile si grupuletele din partid, sa puna piciorul in prag, somand public PNL sa-i dea mana libera, altfel el pleaca din postul de presedinte. Si PNL l-a ascultat. Mircea Geoana n-a avut aceasta tarie. Slabiciunea sa, avandu-si radacinile atat in nevoia de a ramane sef cu orice pret, dar si in trasaturile de diplomat, s-a rasfrant asupra intregului PSD. Partidul a dominat scena politica a tarii din 1990 prin imaginea de masinarie cu o fermitate de exceptie a reactiilor. In anii care au trecut de la Congresul din aprilie 2005, PSD-ului i-a lipsit aceasta fermitate. In atitudinea fata de Traian Basescu, fata de guvernarea PNL, PSD s-a definit prin oscilatii, sovaieli, avanturi teribiliste si dari inapoi ridicole.

Cauza acestei atitudini trebuie cautata in incapacitatea lui Mircea Geoana de a pune piciorul in prag. Simtind ca Liderul e moale, dar mai ales ca e in stare de orice compromis pentru a ramane in fruntea partidului, grupurile si grupuletele din partid s-au manifestat public alandala, au dat semnale contradictorii (vezi cazul Motiunii de cenzura de anul trecut sau cel de acum), au impus lui Mircea Geoana si PSD decizii sovaielnice. Vor ramane legendare momentele in care Mircea Geoana a anuntat cu huiet o decizie categorica pentru ca la doar cateva zile sa renunte la ea. In toata aceasta perioada, Ion Iliescu a afisat o consecventa extraordinara a pozitiei. Chiar si in momentele cand a cedat, a facut-o cu atata abilitate incat a parut o victorie. In chip inevitabil, PSD-istii si electoratul PSD l-au raportat pe Mircea Geoana la Ion Iliescu. Votul de la Consiliul National a insemnat victoria lui Ion Iliescu. Victoria tariei asupra moliciunii!

(Ion Cristoiu - Jurnalul National)