Dupa recentul Consiliu National in care dl. Iliescu a preluat controlul de facto asupra PSD, multi spun ca reforma partidului a esuat. Sunt stupefiat! Care reforma?
Am fost unul dintre cei care nu s-au lasat pacaliti nici o secunda de mucavaua colorata strident cu vopsele de balci numita Mircea Geoana. Nici azi nu pot intelege cum de atatia comentatori inteligenti si bine informati au putut crede, fie si pentru un minut, in 2005, ca dl. Geoana este un reformator. O poza de pionier voios de pe prima pagina a revistei „Cutezatorii“ de pe vremuri, un om fara strop de vlaga etica, inapt sa creada in ceva si incapabil sa produca o viziune coerenta asupra celui mai mic si mai simplu lucru din lume - asa arata un reformator? Asadar, pentru mine, esecul dlui Geoana nu este esecul vreunei reforme. Ironizat pana si de oamenii din jurul sau (recent, un apropiat al sau imi povestea razand cum, in ziua vizitei lui Nicolas Sarkozy la Bucuresti, dl. Geoana incerca sa se comporte ca o versiune romaneasca a presedintelui francez, cu un infantilism de pusti pierdut printre oamenii mari), dl. Geoana nu a avut nici o secunda vreo sansa de a reforma acest dinozaur numit PSD. Iar daca eu ma insel si dl Geoana, produs al jongleriilor dlui Hrebenciuc, chiar a fost vreo secunda varianta reformista pentru PSD, atunci acest partid se afla in situatia in care bunicul sau, fostul Partid Comunist, se afla in anii ‘80: complet nereformabil. Nu as merge pana acolo, desi, uneori, sunt tentat sa cred ca nimic nu se mai poate face cu acest PSD. Poate ca sansa unei stangi romanesti autentice, europene, este spargerea PSD in vreo trei formatiuni distincte, care sa se concureze electoral pe culoarul social-democrat/socialist, urmand ca aceea care se dovedeste viabila sa mearga inainte. Un fel de darwinism electoral ar putea asigura viitorul stangii, la noi. Dar altfel, cu un partid mamut legat genetic de PCR, care sufoca pur si simplu spatiul politic de stanga, e imposibil sa speram la social-democratie de UE.
Dar eu cred ca PSD nu a avut inca sansa reformei reale. Am cel putin doua explicatii. Prima tine de istoria electorala a Romaniei. PSD nu a pierdut pana acum alegeri in Romania. Asadar, PSD nu a platit inca raul enorm pe care l-a produs Romaniei sub succesivele administratii Iliescu. Abia cand va plati acel pret, PSD va fi pus in criza care duce la reforma. In al doilea rand, PSD nu a suferit nici o presiune reformatoare din exterior. Socialistii europeni au imbratisat imediat partidul, asa cum era el, si l-au ferit de orice presiuni de europenizare. Apoi, sau in primul rand, a lucrat instinctul corect, de supravietuire, al pesedeilor. Sa ne punem in locul lor. Ce puteau alege delegatii PSD la Consiliul National? Sa-l sprijine inca o data pe dl. Geoana, liderul tuturor esecurilor, sau sa se intoarca spre cei care le-au adus, in vremurile de aur, putere si prosperitate? Drama PSD este ca a avut de ales intre un loser imatur si un lider eficient al carui chip a ajuns sa fie icoana coruptiei in Romania. Nimic altceva.
In general, nimic nu mi se pare mai emotionant decat intoarcerea pe cal alb, in rol de salvator, a celui alungat. Invinsul de ieri care invinge azi! Splendoarea revansei! Cred ca destinul e maret cu adevarat nu cand asaza laurii pe fruntea unui nou campion, ci cand readuce pe primul loc pe fostul campion, detronat. Si totusi, intoarcerea dlui Nastase imi provoaca lehamite...
Sever Voinescu (Cotidianul)