In articolul din editia precedenta a ziarului Romanian Tribune am discutat despre deportare, si am ajuns la cazurile de azil care au fost respinse de judecatorul de imigratie. Daca persoana in cauza a primit plecare voluntara, si nu a parasit teritoriul SUA, acest ordin se transforma automat in ordin final de deportare si devine de neclintit. Aceasta plecare voluntara nu este deloc simpatizata in cercurile expertilor in imigratie, pentru ca pentru 10 ani face ca cel care este subiectul ei sa nu se califice pentru nici un remediu daca intra in custodia imigratiei. De exemplu, cineva care are plecare voluntara de 8 ani, si a fost prins, nu are remediu in a sta pe teritoriul SUA, chiar daca e casatorit cu cetatean american si are un copil mic cetatean si el. In acest timp de 10 ani aceasta persoana nu isi poate ajusta statutul (aplica pt. Greencard) chiar daca are un caz puternic. Aceeasi persoana, dupa 10 ani, si daca este retinut de autoritati, sa aplice pentru suspensie de deportare pe baza, de exemplu, a unei casatorii cu un cetatean american, sau pe baza ,,hardship“, adica dificultati extreme cauzate unui cetatean american de potentiala plecare a acestui imigrant.
Problema este insa ca aceasta persoana nu este eligibil, chiar si dupa perioada de 10 ani, sa se prezinte cu o aplicatie de ajustare de statut si sa fie ,,legalizat“ automat de serviciul de imigrare. Desi pare de necrezut, el nu poate face acest lucru decat daca este prins de imigration, sau daca se preda voluntar autoritatilor. Si banuiesc ca nu multa lume alege aceasta cale, chiar daca sansele sunt foarte mari de reusita, pentru ca experienta de a fi incarcerat nu este o optiune pentru majoritatea oamenilor. Detinerea prizonierilor de imigratie nu este separata de alte ofense, deci imigrantii, chiar daca nu au nimic la cazier, sunt amestecati cu criminali de toate felurile. Pariul este foarte mare, daca te predai, primesti ori greencard, ori deportare.
Acum vom parasi universul celor care au deja un ordin de deportare si ne vom reintoarce la cei ce nu au inca un ordin de deportare dar au fost prinsi de imigratie. In acest articol va voi da o idee a factorilor ce pot ajuta la retinerea imigrantului: legaturi familiale cu cetateni americani: sot/sotie, copii, parinti cetateni, si chiar (foarte rar) si rezidenti permanenti, sunt de obicei surse de ajustare de statut. Standardul legal este ,,extreme hardship“, adica greutate extrema cauzata acestor cetateni (si nu greutatile imigrantului, acelea nu au mare greutate in fata imigration-ului si nu pot face parte din pledoaria pentru a ramane in SUA). Adica, spunandu-i judecatorului: ,,dar eu mi-am vandut tot in Romania, acolo nu mai am slujba, casa, nimic!“ nu are nici o valoare din punct de vedere legal. Ce te retine aici ar fi de exemplu: ,,am un copil cetatean de 6 ani, si care merge la scoala“, sau ,,sunt casatorit cu cetatean american care nu cunoaste limba romana si ar fi extrem de greu sa se adapteze intr-o tara straina“, ori ,,am mama cetatean american in varsta/bolnava, care este dependenta de ajutorul si suportul meu material“.
Un alt factor este absenta ofenselor penale (dupa cum am discutat in articolul din editia precedenta, ofensele de trafic nu fac parte din colectivul crimelor deportabile. Daca persoana a dus o viata linistita si nu s-a certat cu legea, este suficient sa arate ca are caracter moral bun.
In editia urmatoare vom explora un subiect care va va retine atentia multora, subiect care mi-a fost sugerat de o cititoare a ziarului nostru: interviurile pentru ajustare de statut. Va voi descrie experientele mele cu acest proces, atat de controversat si despre care auzim atatea zvonuri. Voi numi articolul, mai in gluma, mai in serios: Interviul INS: intre realitate si legenda.
Avocat Petra Micu