Bani pentru case. Cum sa ne finantam bunastarea?
O excelenta carte despre bani: ,,Cum sa muscam
azi din painea zilei de maine”. A scris-o Adrian
Vasilescu. A aparut prin grija Editurii ,,Minerva“. Iar
revista noastra a organizat pe marginea ei, la Iasi, in
cadrul simpozionului ,,Acceleratori ai performantei
economice”, o interesanta dezbatere. Iar acum o
prezentam cititorilor nostri in secvente grupate pe
cateva teme de actualitate. (Top Business)
La Viena, undeva langa Dunare, iau masa intr-un
cochet restaurant cu specific local. Sunt invitatul
primarului de atunci (vara lui 1970) al capitalei
Austriei, domnul Felix Slavik. La un moment dat, orchestra
ne rasfata cu un vechi si frumos cantec german. Il intreb
pe domnul Slavik: ,,Ce-i deosebeste pe austrieci de nemti?“
Zambeste. ,,Nemtii, imi spune, traiesc ca sa munceasca.
Austriecii, in schimb, muncesc ca sa traiasca... Sa traiasca
bine“.
Domnul Slavik avea un vadit interes pentru finantarea
bunastarii. Citise mult in materie, ii studiase cu deosebire
pe sociologii americani si era adeptul declarat al impartirii
poverii: plata consumului din venituri curente si din credite.
Despre consumul cotidian gandea ca daca o familie,
din venitul total, reuseste sa cheltuiasca pentru o hrana
consistenta mai putin de o treime, are conditii sa traiasca
bine. Pentru ca oricat de mare ar fi pofta de consum a
familiei, dincolo de cerintele costului alimentar, trei sferturi
din venit ii vor ajunge ca sa-si achite celelalte facturi.
– ªi ca sa-si construiasca o casa? l-am intrebat.
A raspuns dupa o pauza: ,,Cu casa e mai complicat. Dar
din cele trei sferturi ramase din venit, dupa ce a rezolvat
cu factura alimentara, va putea sa-si plateasca si rata la
banca pentru o casa. Banca vrea dobanda. Dar, in schimb,
constrange timpul sa alerge repede. Primesti casa imediat
si platesti o viata. E mai bine decat sa trudesti o viata,
economisind, si sa-ti cumperi casa abia cand esti batran“.
Dar sa revin la impartirea cheltuielilor. Atunci, in vara
lui 1970, lumea nu fusese inca ravasita de marile crize
energetice. Barilul de petrol costa cativa dolari. Asa ca
socoteala facuta de domnul Slavik putea sa aiba acoperire
in realitatea acelui timp. O familie care isi asigura hrana
doar cu o treime din venit, in conditii cantitative si calitative
optime, avea toate motivele sa spere in general – si nu doar
in privinta costului alimentar – la o bunastare decenta. Caci
ar fi reusit, cu celelalte doua treimi, sa ajunga la un nivel
acceptabil al cheltuielilor pentru intretinerea casei, pentru
imbracaminte, educatie, nevoi culturale si destindere.
Plus restituirea in rate a unui credit pentru casa. Daca,
bineinteles, traia intr-o casa a carei constructie fusese
finantata de banca.
Astazi, insa, lucrurile nu mai sunt atat de simple. Lumina
si caldura se scumpesc fara incetare. Pretutindeni in lume.
Mai degraba am putea sa socotim ca unei familii ii va fi greu
sa aspire la o bunastare decenta daca nu-si acopera, cu cel
mult o treime din venit, toate cheltuielile pentru intretinerea
locuintei. Cu atat mai mult, in aceste conditii, confortul e tot
mai greu de asigurat fara credite bancare. Mai cu seama
casa. Cati isi permit sa-si faca o casa din venituri curente
sau din propriile economii?
La inceputul anilor ‘70, in plin avant economic, populatia
Austriei era relaxata in privinta standardului de viata. ªi in
nici un caz, pentru austrieci, conceptul de bunastare nu se
reducea la bunurile aflate in rafturile magazinelor alimentare
si la preturile lor. Bunastarea constituita din unicate – si, deci,
diversificata, intemeiata nu doar pe bani, ci si pe imaginatie,
pe rafinament cultural, pe bun gust – nu era deloc o pasare
rara. Desi o mare parte a austriecilor se bucura doar de o
bunastare de serie. Un soi de bunastare dominata de tipare
si de moda, contributiile imaginatiei individuale fiind minime.
Era insa evidenta o puternica tendinta catre diversificare,
catre unicate.
Ziarele din Austria, care scriau mult si dens despre
bunastare, adunau sub acest concept hrana, conditiile de
locuit si de munca, climatul social, educatia, sanatatea,
timpul liber, circulatia informatiilor. Plecand de la ideea ca
bunastarea este o conditie individuala. Masurata insa in
dimensiune sociala. ªi fiind posibila pe scara larga numai
intr-o tara in care mersul economiei face ca partea cea mai
mare a populatiei sa traiasca bine.
Adrian Vasilescu