Tribuna Romaneasca | Romanian Tribune - Ziarul românilor-americani editat la Chicago ??ISSN 1556-1135
Rolex own gem laboratories, experienced replica omega watches experts using the most advanced equipment control gem quality. These gems subsequently handed over to rolex daytona uk the company's internal stone setting masters, professional technology to enhance its natural luster. Rolex exclusive casting the insid,This new self-winding mechanical movement serves as masterpiece watches the pinnacle of watchmaking. This only has 14 patents movement, in precision, power reserve, shockproof, anti-magnetic, wear comfortable and reliable all respects is very good, perfect watches display of exquisite Rolex technology.
Tribune Romaneasca | Romanian Tribune
Tribuna Romaneasca | Romanian Tribune
An independent publication of:
Romanian-American Network Inc. (NFP-NGO)
The largest Romanian newspaper
in United States.
Ultima Editie Tiparita:
RomanianTribune - Prima Pagina - Editia 293
Din Editia Tiparita:
Newsletter:
Pentru a primi versiunea electronica a ziarului, introdu adresa de e-mail aici:
Aboneaza-te
Evenimente de la
inchiderea editiei tiparite
Ultimele Stiri de la
inchiderea editiei tiparite

Romani cu care ne mandrim: Interviu cu Daniel Popa - om de afaceri

„...Ei bine, nu am lucrat prea mult azi;
Am lucrat doar o jumatate de zi,

de la ora 8 dimineata pana la 20,
deci numai 12 ore din 24.”


* * *

Dana Todd: Domnule Popa, permiteti-mi sa incep cu o intrebare legata de copilarie, familie, frati si surori, despre ceea ce a insemnat a copilari in Romania, despre cum a fost viata acolo.

Daniel Popa:
Da, desigur. Am crescut in muntii Transilvaniei, intr-o zona de munte superba si foarte renumita. M-am bucurat de o copilarie frumoasa alaturi de un frate si trei surori. Parintii mei au fost oameni simpli, muncitori, foarte harnici si sarguinciosi. Mama era o mama consacrata full-time. Ea nu a avut un loc de munca, asa ca a avut sansa de a petrece mult timp cu noi, cand eram copii, ceea ce a insemnat mult si am apreciat intotdeauna acest lucru. Iar tatal meu a lucrat in mina, asa ca a fost miner. Am fost binecuvantat sa cresc intr-o familie superba de oameni cu dragoste de semen si de Dumnezeu. Tata a murit in urma cu aproximativ patru ani, iar mama este inca in viata si asa, suntem binecuvantati ca sa o avem alaturi si sa faca parte dintr-o familie iubitoare.

DT: Frumos. Si fratele, surorile si mama sunt inca in Romania?

DP: Nu. Toata familia mea se afla in Statele Unite ale Americii. Am emigrat aici din Romania in 1990, imediat dupa caderea regimului guvernamental comunist.

DT: Referitor la munca tatalui in mina, sunt doar curioasa cu privire la ce tip de minerit, pentru ca va stiu a fi implicat de asemenea in o operatiune miniera in Romania. Ce tip de minerit a facut tatal dvs.?


DP: Este amuzant. Nu cred ca are nimic de-a face cu tatal meu faptul ca sunt in afaceri in domeniul mineritului. Tata a lucrat intr-o mina de lut. Deci lucra intr-o mina subterana, de unde se extragea argila, care apoi era prelucrata pentru a face portelan si ceramica. Stii, nu are nimic de a face cu ceea ce fac acum in minerit.

DT: Deci, ce v-a motivat sa emigrati in SUA?

DP:
Ei bine, de fapt, eu nu am avut de-a face cu decizia aceasta pentru ca aveam doar 17 ani. Asa ca parintii mei au luat aceasta decizie pentru noi toti de a fugi de comunism si comunistii care s-au invartit cum s-au invartit si tot in conducere au ramas. Asa ca mama si tata nu au fost deloc increzatori in schimbarea de regim ci au decis ca ar fi mult mai bine pentru noi toti sa emigram, au vrut ca noi, copiii lor, sa avem libertatea de a deveni ce dorim noi fara impedimente din partea comunistilor. Deci, asa am ajuns in Statele Unite ale Americii, toata familia, prin decizia mamei si a tatalui dea pleca cat mai departe de comunism.

DT: De la cine ati mostenit spiritul antreprenorial?

DP:
E foarte interesant. Concluzionez ca unii oameni se nasc cu acest dar. Alti oameni invata in scoli si isi dezvolta aceasta capacitate. Pentru mine, ca un copil, chiar si in scoala ma gandeam numai la vanzare si cumparare. Imi amintesc ca un copil - daca am primit un pachet de guma de mestecat,  care avea cinci lame de guma de mestecat intr-un pachet, eu nu-l consumam, ci luam cate o lama si o vindeam la alti copii in scoala si cautam sa vad ce alte chitibusuri puteam sa vand. Pe orice puteam sa pun mana cautam sa vand copiilor. Si, la vremea comunismului, oamenii nu au avut o multime de lucruri, cum ar fi bomboane sau produse americane. Si, de fiecare data cand ajungeau in mainile mele astfel de raritati, nu ma gandeam sa le pastrez ci cautam sa le vand pentru un leu, doi. Imi aduc aminte ca unele rudenii din partea mamei mele au avut de asemenea ceva business mic inainte de comunism, care insa nu a mai existat  cand m-am nascut, pentru ca comunistii au luat totul de la oameni. Pentru mine, ca si copil, a fost interesant cum puteam face un ban de la toti ceilalti. Imi amintesc, pe cand aveam 7-8 ani, eram intins pe iarba si ma gandeam la ceea ce am invatat la scoala, adica la faptul ca Romania avea peste 20 de milioane de oameni. Si imi ziceam eu ca daca as gasi o metoda de a face un leu cinstit de la fiecare, as avea 20 de milioane de lei. Ma tot gandeam  ce trebuie sa fac pentru a face un leu de la fiecare. Un leu nu era foarte mult, dar de la 20 de milioane de oameni era deja ceva foarte mult.

DT: Deci, cand ati inceput prima companie din SUA?

DP:
Am inceput prima companie in SUA - Pulse Telecom,  in anul 2000, in luna ianuarie deci in urma cu peste 16 de ani.

DT: Si aceasta a fost deci in domeniul telecomunicatiilor?

DP:
Da, a fost de fapt o companie de telecomunicatii. Dar, inainte de asta am fost un agent pentru Excel Communications si alte cateva ulterior, deci ceea ce s-a intamplat a fost cred ca ideea de a face un dolar de la toata lumea intr-adevar a rezonat pe tot parcursul vietii mele. Am venit in Statele Unite ale Americii cand aveam 17 ani, iar cand am deschis afacerea mea, aveam 28 de ani. Deci, am cunoscut un domn pe nume Mike Schneider cu compania Excel Communications, a fost o companie MLM care a devenit destul de mare. Cred ca erau printre primele patru piete din SUA la momentul respectiv. Ei au fost destul de mari in piata MLM. Asa ca Mike Schneider a venit si a spus: „Daniel, ai vrea sa faci un dolar de la fiecare din oamenii din comunitatea ta?” Si am fost ca ... Wow, da. Ar fi grozav. Asa ca m-a invitat la una din prezentarile sale in care mi-a aratat ce este Telecom. Asa ca am devenit un agent cu o agentie de telecomunicatii care a mers destul de bine si am avut parte de comisioane frumoase, dar ce s-a intamplat pe piata de Telecomunicatii a dus la inchiderea acestei companii. Odata inchisa compania, toate comisioanele mele au disparut. Asa ca, am gustat deja afacerea si am inceput sa caut alte companii de telecomunicatii care m-ar contracta in calitate de agent, asa ca am inceput din nou si cand am ajuns la aproximativ 15-16 mii dolari de dolari pe luna in venituri, dar apoi m-au blocat, si am inceput din nou cu alta companie si cand am ajuns la 15-16 mii venit lunar, m-au blocat iar si a fost foarte ciudat. Am realizat apoi ca aceste companii sunt mai mici si, probabil, ajungeau la punctul in care isi dadeau seama ca nu erau dispusi sa imparta toate veniturile pe care le aduceam la masa. Asa ca, atunci m-am decis sa incep propria mea companie de telecomunicatii. Atunci am inceput brandul Pulse Telecom si am inceput marketingul in comunitatile etnice din Statele Unite ale Americii.

DT: Care a fost numele companiei respective?

DP:
Numele primei companii a fost NECC Telecom, care este una dintre companiile mele chiar si astazi.

DT: Ce lectie ati invatat prin inceperea propriei afaceri?

DP:
Cred ca am invatat multe lectii. Am invatat sa am incredere in oameni. Am invatat sa respect alti oameni si in special oamenii de afaceri. Am invatat atat de multe lucruri. Cred ca daca as face o lista, cand am inceput prima afa-cere am invatat tot ce stiu azi. Ochii s-au deschis. Am vazut lumea altfel dupa ce am inceput afacerea mea, am vazut lumea cu ochi total diferiti si dintr-un alt punct de vedere. Am vazut ca totul a fost posibil daca muncesti mult. Am invatat totodata ca oamenii daca sunt stimulati cu o plata buna si eventual bonus-uri vor performa pe masura. Performantele recompensate aduc alte noi performante!

DT: Am inteles. In ceea ce priveste deciziile, pentru ca multe lucruri erau noi pentru dvs., as vrea sa stiu daca luati decizii cu capul sau ... va bazati pe intuitie?

DP:
E o intrebare foarte buna. O multime de oameni spun ca iau decizii dupa intuitii, din cum se simte stomacul. As spune ca nu-mi place sa ia decizii intestinale. Rareori un astfel de lucru influenteaza deciziile mele. Cred ca deciziile mele sunt bine calculate si bine planificate si iau in considerare foarte serios detaliile pentru a lua o decizie. Cu toate acestea, pot lua decizii destul de repede, dar as dori sa spun ca fac deciziile mele calculate cu capul meu.

DT: Bine. Ati renuntat la facultate de trei ori. A fost plictisitor? Au existat noi oportunitati de afaceri care au fost mai interesante?

DP:
Ei bine, de fapt, de fiecare data cand m-am dus pentru a incepe si re-incepe educarea intr-o scoala superioara, am gasit o alta afacere, mi-a venit o alta idee - cand am intrat in anturajul acela am inceput sa gandesc la alte lucruri, pur si simplu - ma gandeam la lucrurile pe care le faceam, si gaseam ceva nou ce putea revolutiona ce am facut inainte sau era o alta directie. Asa ca nu am putut, eu chiar nu am putut continua cu scoala pentru ca timpul meu era prea limitat si intotdeauna eram in cate-un business cu norma intreaga. Uneori eram intrebat „Cate ore lucrezi intr-o zi.” Iar eu raspundeam:  Ei bine, nu am mai lucrat prea mult azi; Am lucrat doar o jumatate de zi,  de la ora 8 dimineata pana la 20, deci numai 12 ore din 24. Asa rad si azi cand oamenii intreaba cat de mult lucrez. Deci, cred ca colegiul a fost prea secundar - pentru ca atunci cand lucrezi atat de mult pe lucrurile pe care le faci, totul devine secundar.

Cred in educatie si din tot ceea ce fac zilnic, nu cred ca exista o zi cand eu nu studiez sau cercetez ceva nou. Cred ca intre patru pana la sase ore sunt cercetare si studiu. Asta in mod constant in ultimii 16 ani de afaceri.

DT: Ati avut esecuri in afaceri, si daca da, ce industrie sau companie au fost? Si ce lectii ati invatat?

DP:
Da, in 2007, am avut o companie numita METE (sp) Wireless din Ft. Lauderdale, Florida, si a fost o afacere foarte buna, superba chiar. Noi am fost una dintre primele MDNO pentru Verizon Wireless, deci literalmente am preluat reteaua de banda larga fara fir Verizon Wireless in intreaga Statele Unite si noi am co-branduit-o ca Mete Wireless, si a fost o mare afacere. A fost uimitor si da, am indragit-o. Mi-a placut datorita faptului ca am ajuns sa cunosc foarte multe despre telecomunicatiile wireless, pen-tru ca chiar daca am fost in telecomunicatii am aflat ca lumea telecomicatiilor wireless este cu totul alta. Este un tip cu totul diferit de afaceri si, de asemenea, ceea ce am invatat este ca, daca o afacere creste prea repede, ai sansa de a pierde. Si n-am visat, sau n-as fi gandit, cand am auzit oamenii ca spun: “Wow, business-ul acela a crescut atat de repede si ... e inchis”. Asa ca, am crescut atat de repede si am devenit atat de temuti, si am crescut pana la punctul in care nu m-am mai putut descurca si am pierdut compania. A trebuit sa o inchidem. Am ajuns la punctul in care am crescut atat de repede, iar suma de bani ce a trebuit sa o platim ca gaj pentru a folosi antenele Verizon a fost mult mai mult decat am putut folosi. Asa ca, ne-am intins mult prea mult decat am fi putut ajunge. Reteaua noastra a fost inchisa, iar compania a mers in jos in termen de numai doua saptamani. Deci, a fost oribil, dar s-a intamplat.

DT: Domnule Popa, am inteles ca va concentrati pe telecomunicatiile internationale, dar v-ati diversificat efortul si in alte companii. Doriti sa ne spuneti putin si despre celelalte companii pe care le detineti si de ce diversificarea?

DP:
Am inceput in telecomunicatii in urma cu 15 ani pe VOIP (Voice Over Internet Protocol), a trebuit sa construim totul de la zero. Nu era nimeni dispus sa ne dea nimic la acel moment. Asa ca, daca ne-am dorit sa avem o cladire, a trebuit sa construim cladirea noastra, daca am dorit o retea am angajat un inginer de software, care a inceput construirea de programe pentru mine. Si apoi dupa ce compania a crescut a trebuit sa angajez al doilea softist si al treilea si al cincilea si am ajuns dupa cativa ani sa am o echipa de aproape 40 de ingineri softisti in compania care acum literalmente are un departament de software imens prin care putem crea diverse programe extrem de avansate si tehnologii sofisticate pentru telecomunicatii. Deci, asta e un exemplu cum am ajuns intr-un alt tip de afacere, fara a intentiona sa detin o companie de software. Am ajuns sa detin o compania de software.

DT: Si dvs. sunteti de asemenea in minerit, iar daca imi amintesc din notitele mele, si in alte tipuri diferite de industrii.

DP:
Da, am inceput in acest an - mi-am dat seama ca telecomunicatiile sunt deja un moft ridicat, am pus si am pierdut sute de milioane de dolari pe proiecte care nu intr-adevar s-au ridicat. Si, printre multe altele - pentru ca suntem inca in afaceri, unele dintre proiectele noastre au decolat si au adus o multime de venituri, dar unele proiecte nu au avut succes. Cand m-am uitat la toate acestea in acest an am realizat ca ceea ce construim in partea de tehnologie este ceva ce nu vezi. Nu e vizibil. Oamenii nu-l vad.

Deci, am inceput sa investesc bani in lucruri diferite si, de asemenea, din alte motive, pentru ca am vrut sa investesc in ceva ce oamenii pot vedea construit ca o cladire. Este o investitie ce o poti vedea, o poti atinge, o poti chiar simtii. Si am inceput diversificarea iar ideile, incepand cu acest an, sunt de diversificare in diferite industrii; unul dintre acestea este mineritul; un altul este industria aeriana si alte cateva; constructii, probabil. Dar nu am fost asa, pana in acest an. In ultimii 15 ani, m-am concentrat complet pe telecomunicatii si doar pe telecomunicatii. Orice altceva care a fost in domeniul meu de aplicare, chiar si compania de software, a fost de asemenea sa sprijine telecomunicatiile. Asa ca acum, in acest an, am decis ca vreau sa merg si sa incep a face altceva, altele decat telecom.

DT: Bine. Ce veti face acum? Va veti mentine afacerile curente si veti adauga la acestea, sau veti vinde afacerea si va veti schimba profilul?

DP:
O, nu. Nu voi vinde nimic si voi pastra cu siguranta afacerile mele. Le voi pastra si voi continua sa dezvolt afacerile ce le detin acum. Angajez presedinti pentru diferite companii pe care le detin in loc sa le administrez pe cont propriu. Am trecut deja de timpul adminisrarii operatiunilor. Sunt concentrat mai mult pe partea executiva ale nevoilor companiei. Si las presedintii, directorii si vice-presedintii mei sa ruleze operatiunile in dreptul lor. Ei sunt toti acolo. Si apoi am timp sa ma concentrez asupra altor lucruri in care pot aduce o valoare sau investitii si astfel creez ceva nou, care apoi se va consolida si va aduce si mai multa valoare pentru intreaga companie.

DT: Deci gasiti valoare in diversificare, spre deosebire de a va concentra pe o anumita industrie?

DP:
Asta e ceva ce vom vedea pentru ca tocmai am inceput diversificarea in acest an. Asa ca, vom afla foarte curand.

DT: A trebuit vreodata sa vindeti o afacere, in scopul de a oferi capital pentru o alta afacere?

DP:
Nu. Nu a trebuit.

DT: Haideti sa vorbim un pic si despre SRVR LLC, firma unde ne aflam acum.

DP:
Am fondat SRVR LLC cu multi ani in urma in ideea de a crea o companie holding, care sa detina si sa gestioneze toate celelalte entitati internationale. Toate companiile internationale. Asa ca, eu vad SRVR LLC ca un instrument de cen-tru pentru a rula toate celelalte societati sub o singura umbrela.

DT: Hai sa vorbim putin si despre QuickCall.com

DP:
QuickCall este un concept foarte interesant. QuickCall (sau Apel Rapid) este un produs care cred ca va revolutiona industria de telecomunicatii wireless in urmatorii doi ani. QuickCall este ceva pe ce lucram chiar acum, care va face legatura intre conversatii GSM sau CDMA pe telefon intr-o conversatie voip de cinci ori mai ieftina de pe telefon. Si lucram foarte mult pe acest proiect. Sa speram ca vom lansa pana la sfarsitul acestui an. De fapt, nadajduim ca pana in noiembrie sa il avem pe deplin pregatit, si literalmente ceea ce va face - QuickCall va fi una dintre companiile din industria wireless care urmeaza sa le ofere oamenilor posibilitatea de a vorbi prin telefon la aceeasi calitate sau chiar mai bine pentru jumatate din costul cu care sunt obisnuiti.

DT:. Bine. Cum ati compara QuickCall cu Vonage? Pentru ca stiu ca Vonage poate fi pus pe un telefon mobil.

DP:
Ei bine, da, asa este. Vonage este un produs foarte bun. Vonage, e minunat. Diferenta intre noi si competitorii nostri, nu numai Vonage, dar multi altii - si putem numi aici Viber si What’sApp, atat de multe altele; diferenta cu noi este ca nu avem doar o aplicatie, ci QuickCall este un telefon in cadrul aplicatiei. Asa ca literalmente, poti avea propriul numar de telefon, ai posibilitatea sa transferi de la AT&T la QuickCall si sa poti importa numarul la QuickCall si sa faci aceleasi apeluri cum ai facut-o cu AT&T, Sprint, Verizon, sau T-Mobile, dar folosind QuickCall vei avea preturi mult mai mici, deoarece tehnologia ce o folosim se bazeaza pe un VoIP nu pe un protocol GSM sau CDMA, care este de cel putin cinci ori mai mult scump decat VoIP. Asa ca, QuickCall va fi foarte, foarte competitiv. Si eu sunt sigur ca o multime de companii, in cazul in care acestea nu sunt deja fac acest lucru, vor face acest lucru in urmatorii doi ani.

DT: Unde vedeti ca se indreapta viitorul telecomunicatiilor internatio-
nale?

DP:
Viitorul telecomunicatiilor internationale va fi VoIP, va fi telefoanele mobile VoIP, si va creste cu siguranta. Cred ca oamenii sunt liberi sa se miste tot mai mult si sa calatoreasca peste tot in lume, iar comunicatiile internationale vor fi mai mari si mai multe, si nevoia este tot mai mare in fiecare an. Eu vad apelurile internationale ca un potential de afaceri foarte profitabil.

La ora actuala brandul care-l detinem in SRVR pentru telecomunicatii internationale cel mai avantajos pentru client, cu cele mai scazute tarife si conectiile cele mai bune este BlueTone. Avem acest brand de cativa ani buni si feed-back-ul primit de la clienti ne-a ajutat sa-l imbunatatim in permanenta. As zice chiar ca avem clienti care au experimentat BlueTone acum cativa ani insa nu stiu de cat de perfectionat este acum. BlueTone de azi nu este deloc ceea ce a fost la inceput. Sunt foarte mandru de aceasta realizare si ma mandresc cu echipa care sta in spatele acestui mare efort. Tocmai de aceea imi doresc ca BlueTone sa devina unul dintre cele mai recunoscute branduri in comunitatile etnice din Statele Unite si Canada, si desigur nu numai aici.

DT: Lansati peste doar cateva zile o noua platforma de informare si comunicare online destinata comunitatii romanesti din SUA, si nu numai, BISERICI.US. Ce puteti sa ne spuneti despre aceasta?

DP:
Un alt proiect de care va fi legat brandul BlueTone este tot la nivel comunicativ insa depaseste definitia de telecomunicatii. Fiind roman, desigur ca am ajuns sa cunosc multe neajunsuri de care ne lovim in Statele Unite. Unul din asociatii mei mi-a atras atentia la una dintre aceste neajunsuri, lipsa unui catalog actualizat in permanenta a tuturor bisericilor romanesti din SUA de toate confesiunile. Si aici nu ma refer doar la o lista cu biserici si adrese ci un portal care sa ofere informatii numeroase despre fiecare biserica, si chiar posibilitatea de a intra in legatura directa cu membrii acestora rapid si eficient. Posibilitatile si optiunile ce pot fi integrate sunt interminabile. Avem multe idei si vrem sa dezvoltam cea mai elaborata retea de comunicare intre romanii din SUA. De ce biserici? Pentru ca s-a dovedit de-a lungul a peste 100 de ani ca cele mai stabile si influente institutii sau asocieri sociale intre romanii din SUA au fost stabilite in jurul bisericii. Acestea au oferit nu doar o slujba religioasa si posibilitatea unei rugaciuni sau de a asculta o predica in limba romana care sa hraneasca sufletul in tumultul vietii americane, dar biserica a fost si este locul unde fiecare poate sa gaseasca cel putin o alta persoana care sa-l ajute sau pe care sa ajute la nevoie. Bisericile au fost si sunt institutiile ce s-au implicat pe parte social-umanitara chiar, si apoi pe parte culturala putem spune ca ele exceleaza si greu pot fi egalate de alte asociatii sau organizatii. Iata de ce, tocmai pentru a recunoaste rolul acestora si a le incuraja continuitatea si dezvoltarea, dorim ca proiectul nostru BISERICI.US sa fie util si chiar benefic financiar acestora. Timpul va scoate la iveala detaliile care acum sunt inca chestiuni de bucatarie interna, insa ma bucur de parteneriatul cu ziarul Tribuna Romaneasca in lansarea si dezvoltarea acestei initiative.

DT: Multumim pentru acest interviu si timpul pretios ce l-ati acordat si doresc sa ne revedem curand pentru a ne oferi noi informatii despre proiectele in curs.

DP:
Si eu multumesc pentru posibilitatea de a ma adresa cititorilor acestui ziar si doresc sa salut pe fiecare dorind tuturor multa sanatate si spor la munca!.

Interviu de: Dana Todd, SRVR LLC
www.BTone.US






































































Dana Todd, SRVR LLC

Trimite acest articol pe e-mail Tipareste acest articol
Cautare:
Gaseste un cuvant cheie folosind aceasta optiune:
Cauta in site
Pagina Principala | Despre Ziar | Publicitate | Programare Editii | Distributie | Abonamente | Redactie | Contact | Sponsori
© www.RomanianTribune.net