„Dar iata ca le-a intampinat Iisus si le-a spus:
«BUCURATI-VA!...»“ (
Matei 28:9)
Simt si la aceasta Sarbatoare de Pasti ca-n inima inimii mele,
In suflarea suflarii ce-mi tine bucuria mantuirii-n sufletul meu,
Pe drumul de-o viata, cu dorul de Tara de dincolo de stele,
Ca-n mine-i fericirea-nflorita prin Invierea Fiului lui Dumnezeu!
Iubesc sarbatoarea de Pasti, caci imi aminteste ca un mormant a devenit Rai, cand a fost data la o parte piatra grea de la intrarea lui si s-a produs Invierea: Dar minunat pentru sufletele-n durere ce plang. S-a produs miracolul Invierii, pentru mantuirea noastra. Avem motive de bucurie!...
Ne trebuie schimbarea mintii, ca sa intelegem Invierea, caci doar pe calea credintei ne da ea, in dar, mantuirea si fericirea, ii vedem frumusetea si devenim fiinte mai puternice si mai optimiste. Invierea ne reda speranta sufletului si ne leaga – pentru vecie – de eternitatea lui Dumnezeu...
Cristos a Inviat! Ce cuvinte calde si sfinte! Imi simt sufletul tresaltand de bucurie si ascult o cantare ingereasca de cate ori aud acest salut minunat crestinesc venit de la cei ce cu credinta-l rostesc!...
Sarbatoarea sarbatorilor o avem la Pastele nostru crestinesc, cand simtim bucuria ca Fiul lui Dumnezeu este Mantuitorul nostru viu pentru vesnicie si purtam in sufletele noastre credinta ca a triumfat binele asupra raului si viata asupra mortii. Ce bucurie!
Fara Inviere n-ar fi fost infranta moartea; si viata ar fi fost doar o frantura de timp cu goana noastra nebuna dupa desertaciunile de pe pamant. Si totul ar fi fost doar un vis, o speranta desarta in ceva ce nu s-ar fi prelungit in eternitae; si n-ar fi existat „lumea cealalta“ si am fi disparut, morti in ale noastre pacate. De n-ar fi inviat Mantuitorul, n-am fi inteles de ce ne-a lasat o speranta si noua, cand a declarat cu autoritatea lui Divina: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai“ (In.11:25). De n-ar fi fost Invierea si infrangerea mortii, nu s-ar fi deschis portile Imparatiei lui Dumnezeu pentru oricine are credinta salvatoare in Cel Inviat din morti, dar CRISTOS A INVIAT DIN MORTI!
Relatarea diminetii Invierii facuta de cronicarii lui Dumnezeu in cele patru carti, din marea biblioteca divina, numita Biblia, imi umple mintea cu raze de lumina cereasca si adevaruri dumnezeiesti, imi intareste credinta si ma face sa am sufletul plin de o bucurie sfanta permanenta, simtind ca traiesc cu un scop unic: sa-L preamaresc pe Dumnezeu, care m-a facut sa inteleg mareata Inviere, pe care o traiesc, purtand-o in sufletul meu, o sarbatoresc in bucuria mantuirii mele si o marturisesc prin viu grai, si prin scris.
Vino cu mine, cititorule, sa vizitam locul Invierii si sa ne umplem sufletele de sentimente sfinte de multumire catre Dumnezeu pentru sfanta sarbatoare din primavara renasterii la viata. Sa ne bucuram de sarbatoarea Sfintelor Pasti!
Pastele este ziua victoriei asupra mortii si sarbatoarea bucuriei. In aceasta zi crestinii de pe toate meridianele pamantului sarbatoresc miracolul Invierii Domnului Isus. Invierea este Soarele vietii noastre vesnice!
Domnul Isus a invins moartea! Este un lucru extraordinar de important sa intelegem si sa ne bucuram ca Fiul lui Dumnezeu este Mantuitorul. El este baza sperantelor noastre ca vom trece din lumea durerii si a mortii in lumea fericita cu Dumnezeu.
Esenta credintei crestine si piatra de temelie a Evangheliei este Invierea din morti a Fiului lui Dumnezeu, a carui sacrificiu si moarte a fost ceruta pentru pacatele tuturor oamenilor, din toate timpurile – de orice varsta si de orice gen – pentru a reface legatura cu Dumnezeu. Invierea este baza credintei crestine. Acest adevar este redat cu acuratetea inspiratiei divine prin apostolul Pavel, in mod magistral: „Va fac cunoscut, fratilor, Evanghelia, pe care v-am propovaduit-o, in care ati ramas si prin care suntei mantuiti, daca o tineti asa dupa cum v-am propovaduit-o; altfel, degeaba ati crezut. V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi...“ (1 Corinteni 15:1-4).
Invierea (gr. „anastasis“ = „reintoarcere la viata“) este baza credintei noastre. Miracolul prin care puterea invierii Domnului Isus ne-a inviat si pe noi din pacat este inima credintei crestine (Vezi: Efeseni 1:17-23; Romani 10:10; 1 Pe. 1:21). Invierea in ziua dintai a saptamanii a dovedit cu putere ca Isus Domnul este Fiul lui Dumnezeu, avand toata puterea in Cer si pe Pamant (Rom. 1:4).
Invierea devine principala sursa a optimismului crestinilor adevarati. In acelasi timp, Invierea da putere divina celor care se incred in valori spirituale si traiesc cu ochii atintiti la Tara de dincolo de zari: la Tara luminii eterne. Pasind peste dureri si prin durere, ca si Fiul lui Dumnezeu, prin cruce si inviere, credinciosul Il are ca exemplu de urmat pe Cel ce a fost si este Mantuitorul si Fratele mai Mare, care S-a dus sa ne pregateasca un loc, ca acolo, unde este El, sa ajunga si aceia care se incred in promisiunile Sale si calca pe urmele pasilor Sai.
Prin Invierea Sa din morti, Domnul Isus a pecetluit pentru totdeauna adevarul Scripturii si al vietii Sale, ca El este om perfect, desavarsit si Dumnezeu. Prin Invierea Sa, El a devenit Domn si Mantuitor, investit de Tatal cu puteri universale. El este si Mare Preot, caci S-a dat pe Sine Insusi ca jertfa, iar astazi este Mijlocitor la Tatal pentru cei credinciosi (Rom. 8:34). Isus cel Inviat este Preotul cel Mare dupa prototipul lui Melhisedec. In acelasi timp, Domnul Isus a devenit si va fi „Judecatorul celor vii si al celor morti“ (Faptele Ap. 10:42; 17:31).
Invierea Domnului Isus este semnul cel mai minunat: miracolul divin prin care Tatal accepta sacrificiul Fiului. Sangele varsat la Calvar devine un sange ce da viata eterna, prin credinta si pocainta.
Invierea Mantuitorului a proclamat puterea lui Dumnezeu ca suveran asupra oricaror forte care au incercat sa-L crucifice si sa-L distruga pe Printul Cerului, care din dragoste pentru noi, pacatosii, a suferit pana la capat, lasandu-Se sa fie „strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre“ (Is. 53:5), ca mantuirea noastra sa fie desavarsita.
Invierea este o victorie cosmica, in lumea spirituala, si o garantie ca viata nu se opreste la mormant, ci continua in eternitate; ca va fi o judecata a celor vii si a celor morti (Fap. Ap. 17:31).
Ca sa te bucuri de sarbatoarea Pastelui, trebuie sa crezi in ea si sa ai parte de fericirea sfintilor. Crezand, ai speranta si viata pe pamant o privesti ca o punte de trecere dincolo, in Tara unde nu-i durere, ci doar bucurie si pace sfanta, pentru eternitate.
Invierea este singurul eveniment care da sens existentei noastre umane: piatra unghiulara a crestinismului si temelia vietii crestine. Mantuitorul Inviat este izvorul vietii vesnice si speranta invierii noastre. Sa ne bucuram din suflet ca Domnul Isus a inviat, aducandu-ne posibilitatea acceptarii vietii divine, a vietii absolute si vesnice, adevar subliniat in Faptele Apostolilor 17:28: „...caci in El avem viata, miscarea si fiinta...“
Invierea Domnului Isus revarsa in inimile credinciosilor balsamul bucuriei sfinte ca viata a invins moartea, ca binele a triumfat asupra raului, adevarul asupra minciunii, ca dragostea lui Dumnezeu ne-a cuprins in candoarea divina si ne-a legat prin firele de lumina cu sursa divina. De acum, nici eu, nici tu, cititorule, nu trebuie sa fim singuri, caci avem la Cine apela, la Cine ne ruga, cu Cine conversa, Cui sa-I spunem durerile, necazurile, bucuriile si in Cine sa ne incredem. Sa nu uitam ca Invierea Domnului Isus este sursa fericirii noastre. De aceea, sa ne bucuram, la aceasta sarbatoare, cu mic, cu mare!
As dori ca toti care citesc aceste randuri de cantec sfant sa aiba parte de Bucuria Invierii si a Vietii Absolute aici, pe pamant, si apoi, dincolo de punte: in lumea lui Dumnezeu!... Si sa fim convinsi ca exista viata dupa moarte! Pentru a ajunge la aceasta Viata absoluta, divina si vesnica, se merita sa ne lasam daltuiti si formati in Scoala lui Dumnezeu, dupa Regulamentul si Sfatul Sau, traind fiecare zi din viata sub calauzirea Duhului Sfant, cat traim pe acest pamant, ca si cum ar fi ultima zi, inainte de lansarea finala „spre acele tarmuri, dincolo de zari...“, in credinta, in bucurie si in fericirea adusa de Invierea Fiului lui Dumnezeu!...
Pentru acest praznic al fericirii si al bucuriei, sa ne unim toti crestinii de pe pamant si sa cantam, plini de Lumina lui Dumnezeu „Cristos a-nviat din morti si-n sufletul nostru!“
Scriu cu credinta in suflet ca izvorul mantuirii si biruinta vesnica a luminii asupra intunericului, a iubirii asupra urii, a bucuriei asupra tristetii, a vietii asupra mortii se afla in Invierea Domnului Isus Cristos: Fiul lui Dumnezu, Mantuitorul nostru. Cred in Inviere! Cred in bucuria mantuirii ce o port in suflet si o cant, dorind s-o ai in inima ta si tu: crestine, caci – fii sigur – Cristos a Inviat!
Isus Inviat a fost ca un brad ivit dintr-o stanca,
Inaltandu-Si statura Regala spre soare si cer,
Stralucind ca si apa din lacul cu apa adanca
Ce-asteapta-n tacere o miscare-n mister.
El a fost ca o gradina parfumata de flori
Si ca un munte frumos inaltat inspre nori,
Ca si zapada curata si sfanta ce-acopera glia
Cu albul inocentei ce-da doar Inviatul Mesia!
Prof. Dumitru Buhai
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com