» Resedinta de vara a baronului Istvan Ugron, castelul de la Zau de Campie, construit dupa modelul castelelor medievale franceze, sta ascunsa de aproape 100 de ani in padurea Barsana si povesteste tuturor despre iubirea care a zdrobit sufletul stapanului sau.
Cum mergi dinspre Ludus spre Sarmasu, inainte sa intri in comuna Zau de Campie cu multi kilometri, poti vedea itindu-se printre copaci, de undeva, de pe un varf de deal, pe dreapta, turnul unui castel. E parca rupt dintr-o poveste de demult, iar apropierea de el te
face sa visezi la vremuri demult apuse. Ajuns in sat, doar drumul de acces spre castel te face sa te trezesti la realitate pentru ca asfaltul vechi, mancat de inghet si dezghet, a ajuns in unele locuri sa fie napadit de pamant, in gropi care dau batai de cap pana si masinilor de teren. Totusi, ajuns in poarta castelului iti spui ca a meritat efortul, insa imediat te intristezi din nou la gandul ca ai putea fi printre ultimii vizitatori. Asta pentru ca, in ciuda faptului ca e locuit de 70 de suflete, copii orfani adapostiti aici, castelul de la Zau de Campie, construit intre 1909 si 1911, la comanda baronului Istvan Ugron, urmand arhitectura castelelor medievale franceze, este atacat astazi de nepasare. Zidurile exterioare arata mai rau ca oricand, iar unul din balcoane iti lasa impresia ca mai are un pic si sta sa cada, ducand cu el intreaga istorie a unui castel rasarit in padurea Barsana din dragostea lui Ugron fata de natura, dar mai ales din dorinta baronului, care a fost si ministru de Externe si ambasador al Austro-Ungariei, de a cuceri inima uneia dintre fiicele tarului Nicolae al II-lea al Rusiei.
Castel-calendar si drum placat cu aur
Legenda spune ca baronul Ugron a vrut sa aiba la Zau o resedinta de vara, care sa fie cu totul si cu totul deosebita, drept pentru care a cerut ca in padurea Barsana, unde cu mana lui a plantat si ingrijit zeci de copaci adusi anume din tarile pe care le-a strabatut, sa fie ridicat un castel fara seaman in regiune. Asa s-a nascut castelul care urmeaza indeaproape calendarul daca e sa ne luam dupa cele 365 de ferestre cat zilele anului, cele 4 turnuri cat anotimpurile, cele 52 de camere cat saptamanile, cele 7 terase cat zilele saptamanii si cele 12 holuri cat lunile anului. O data cu preluarea lui de comunisti, castelul a fost modificat pe alocuri pentru a raspunde nevoilor noului regim si asta pentru ca, in timp, castelul "Ugron" a fost folosit inclusiv ca baza de depozitare pentru produse agricole, iar apoi drept casa de copii.
Chiar si astazi castelul de la Zau de Campie adaposteste 70 de suflete orfane sau abandonate. Revenind insa la legenda care s-a tesut in jurul cladirii si al vietii baronului, desi localnicii spun ca e mai mult realitate decat poveste, simti si astazi zbuciumul unui suflet chinuit de dragoste si durere. si asta pentru ca Istvan Ugron, indragostit de una dintre fiicele tarului Nicolae al II-lea al Rusiei, unde a fost ambasador, a incercat sa o convinga pe aceasta sa se casatoreasca cu el, oferindu-i in dar castelul de la Zau proaspat construit. Tanara ar fi cerut, spun oamenii locului, ca drumul intreg care duce spre palat sa fie acoperit cu bani de aur, iar baronul a poruncit sa i se faca si acest hatar. Dar, odata lucrarile incepute, printesa i-a cerut baronului sa puna banii de aur in cant astfel ca nimeni sa nu poata calca pe capul imparatului, Istvan Ugron neputand atunci sa satisfaca aceasta dorinta a alesei inimii lui, in ciuda faptului ca detinea averi imense, chiar si daca am lua in calcul doar proprietatile detinute in zona.
Timpul a rezolvat insa problema lui Istvan Ugron, insa intr-o maniera care i-a zdrobit acestuia sufletul si l-a determinat sa se retraga definitiv din viata publica. Asta dupa ce bolsevicii care au preluat puterea si au ucis intreaga familie a tarului, inclusiv pe iubita lui Ugron. Baronul si-a inecat de atunci amarul in padurea Barsana, unde venea rar, mai ales vara, pentru a ingriji copacii de aici. In 1945, la 28 de ani de la moartea alesei lui, nu departe de Zau de Campie, Istvan Ugron murea si el, ducand pe lumea cealalta durerea neimplinirii.
Revendicat de urmasii baronului
Preluat de stat, castelul a primit mai multe destinatii in timp, iar mobilierul de aici, confiscat de noua putere comunista a fost transferat la Turda, unde era pe atunci centru de judet. Nici pana astazi autoritatile locale de la Zau de Campie nu au mai reusit sa-l readuca in castelul care adaposteste astazi un centru de plasament aflat in subordinea Consiliului Judetean Mures. Daca pana mai acum cativa ani castelul parea relativ intretinut, revendicarea acestuia de urmasii baronului Ugron facuta dupa aparitia pachetului de legi privind retrocedarile (247/2005) a schimbat in rau fata acestuia. Astfel, urmasii lui Istvan Ugron revendica sute de hectare de teren din Zau de Campie. Cererea de revendicare a fost depusa abia in 2006 de Ugron Maria-Ioana printr-un birou avocatial. Proprietatile revendicate de urmasa baronului Istvan Ugron, scrise la liniuta, abia intra pe trei pagini in format A4.
Este vorba de nu mai putin de 63 de pozitii revendicate, printre care se regasesc terenuri agricole, productive sau neproductive, parcuri, case de piatra, de pamant, de nuiele, santuri, paduri si chiar castelul din padurea Barsana. In total, potrivit autoritatilor locale de la Zau de Campie, este vorba de 238,62 hectare de teren si 16 case, dar si santuri sau rauri care candva au fost in proprietatea familiei nobiliare maghiare.
Iar autoritatile isi justifica, tocmai pornind de la aceste procese, nepasarea cu care trateaza castelul care in curand implineste 100 de ani de la concepere. "Nu avem ce face acolo pentru ca se retrocedeaza. Toate cladirile vechi se retrocedeaza", spune blazat presedintele CJ Mures, Edita Emoke Lokodi, care explica astfel si nepasarea autoritatilor vizavi de drumul de acces spre cladire.
PRIMAR
» Asteptare
Primarul Zaului, Octavian Calugar, mai spera ca pentru castel vor veni si zile mai bune. "Acum suntem inca in proces. Am avut castig de cauza in prima instanta si sper sa castigam definitiv, iar apoi sa obtin intrarea lui in patrimoniul comunei", spune Calugar, care adauga ca tergiversarea procesului ar putea periclita structura cladirii daca autoritatile judetene vor amana, la randul lor, alocarea de fonduri pentru reabilitarea imobilului. Cat despre drumul de acces, Octavian Calugar are o solutie. Astfel, primarul afirma ca in acest an ar urma sa se asfalteze un drum de 8 kilometri care leaga centrul comunei de satul Barbosi. "Atunci voi asfalta si cei 800 de metri de drum", afirma Octavian Calugar, care spera ca intr-o zi castelul de la Zau de Campie, despre care s-a spus ca Istvan Ugron ar fi vrut sa il lase statului roman pentru scopuri umanitare, va intra in circuitul turistic.
Adrian A. Giurgea - Romania Libera