Preturi din România!
Romania este inca o Rusie in miniatura, cu resurse mai putine si, implicit, cu oligarhi mai mici.
Un fapt divers: de 1 Mai s-a deschis pe litoral un club, un fel de filiala a unuia prezent si in Bucuresti. Cei care doreau sa se afle acolo erau nevoiti sa rezerve o masa din timp. Rezervarea unei mese situate cam pe langa toaleta costa 2.000 (doua mii) de euro. O masa mai bine pozitionata costa 3.000 de euro. Unii spun ca au fost si mese retinute pentru 5.000 de euro. In acest pret intra si o consumatie modica de ceva spirtoase.
Oriunde in lume, la un restaurant cu maximum de stele Michelin, cu 500 de euro bei si mananci bucate preparate de cei mai celebri bucatari. La Mamaia, cu 5.000 de euro rezervi o masa la un club, intr-o aglomeratie de nedescris. Ce sa compari, ce sa analizezi? Puterea de cumparare, politica de marketing? Sau e nevoie de o analiza sociologica a celor dispusi sa plateasca o astfel de suma? Cine sunt clientii? Membrii celor mai bogate familii din Romania? Greu de crezut. Interlopi, fotbalisti, dame de lux? Posibil. Cineva spunea ca acolo sunt copiii celor care fac afaceri cu statul, care asfalteaza sau presteaza alte servicii catre statul generos cu partenerii sai de afaceri. La fel de posibil este si ca multi dintre cei dispusi sa plateasca astfel de sume sa nu fie din cale afara de avuti. Sa fie vorba de un comportament similar cu cel intalnit inca de acum cativa ani in mai toate cartierele de blocuri, unde puteai vedea in parcari masini mai scumpe decat apartamentele in care locuiau proprietarii masinilor.
E un fel de manelizare si in cheltuirea banilor: nu conteaza cati ai, ci cat arati ca poti cheltui, sa moara toti dusmanii! O societate a aparentelor, o societate care-si cauta matca. Oamenii aceia cheltuie pentru ca vor sa apartina acelui grup.
Evenimentul zilei publica, saptamana trecuta, un fel de portret-robot al turistului roman: galagios, neatent la confortul celor din jur si, mai ales, cheltuitor. Aminteste acest portret-robot de Gigi Becali? Daca la all inclusive neamtul abia mai scoate cativa euro din buzunar, romanul mai cheltuie inca o data cat a dat pe bilet.
Ce inseamna, de fapt, acest comportament? Pe langa dorinta de a epata, este vorba si de siguranta unor venituri viitoare, care sa sustina acest comportament. Toata aceasta mentalitate il indeamna si sa se indatoreze cu credite mai mult decat poate duce. Dar mai inseamna ceva; ca undeva, in strafundurile economiei, aceste venituri chiar se produc. Cu sau fara plata impozitelor aferente.
Romania este inca o Rusie in miniatura, cu resurse mai putine si, implicit, cu oligarhi mai mici. Nu trebuie sa fim nici indignati, nici suparati pentru ca exista oameni care platesc asemenea sume pentru o noapte de distractie. Societatea trebuie doar sa se asigure ca pentru acei bani s-au platit impozite si ca au fost castigati respectand regulile jocului. In rest, e optiunea fiecaruia...
Ionut Popescu - Capital