Mai putini de 200 cetateni romani la urne in Chicago
Din toata istoria evenimentelor electorale organizate la Chicago legate de arena politica din Romania, fie ele alegeri prezidentiale sau votul pentru referendumul din luna mai a.c., niciodata nu au fost atat de putini romani prezenti la vot! Respectiv la ora 7:15 PM ora locala se prezentasera mai putin de 170 cetateni romani care si-au exersat dreptul constitutional in incinta Consulatului General al Romaniei la Chicago, unica sectie de votare pe o raza de aprox. 350 km.
Mediatizarea a fost cat se poate de minima, informatiile practic inexistente, iar lumea in general confuza si ce este si mai rau este ca cei mai multi dintre cei ce n-au votat, desi ar fi putut, nici nu au realizat ca ar fi pierdut ceva.
Pentru slaba mediatizare pot fi blamate in primul rand partidele politice care de data aceasta nu au intreprins nici cel mai mic efort de a-si face cunoscute platformele electorale. Niciunul nu si-a trimis informatii de parca erau siguri ca romanii din America zbarnaiesc toti pe internet si investigheaza si se documenteaza de parca sunt chiar gata sa-si ia doctorate in politologie romaneasca. Nici vorba sa fie asa. Romanilor din America nu le mai pasa, se pare - adica chiar destul de evident din rezultatul de la urne, de cine candideaza si la ce. Nepasarea a ajuns azi la culme. Oricine vrea sa ma contrazica, poate sa incerce insa dovezile vorbesc de la sine. In plus, chiar si cei ce poate ar fi avut dorinta sa iasa la vot si sa-si spuna cuvantul, fie ca n-au stiut ce sa aleaga, fie ca n-au stiut daca pot sa voteze.
Informatii intarziate si destul de neclare
Informatia oficiala care a existat pana cu mai putin de 24 de ore inainte de a se deschide sectia de votare, spunea clar ca doar posesorii de pasapoarte sau documente de identitate romanesti ne-expirate au dreptul sa voteze. Se oferea si posibilitatea obtinerii titlului de calatorie, insa hai sa fim seriosi - cine a fost atat de doritor sa participe la vot incat sa fi fost si dispus sa cheltuiasca pe fotografii tip pasaport (in medie la 15 $ pe set), apoi sa-si fi luat liber de la lucru intr-o zi lucratoare pentru a fi mers la Consulat sa-si obtina titlul de calatorie. Pe langa timpul pierdut de la servici, se mai adauga si cheltuiala de parcare care in medie ar fi dus undeva la 25 $. Si inca un lucru: pentru siguranta aprobarii, cererea trebuia facuta cu cel putin 15 zile inainte!
Am votat la inaltime!Pentru informatii inexistente, de data aceasta, nu poate fi blamata echipa Consulatului pentru ca nici dansii nu au avut informatiile decat in dupa amiaza zilei de vineri 16 noiembrie a.c. cand au si dat drumul unui comunicat de presa cu informatiile pertinente.
Dar pentru ca Votul pentru Referendum cu privire la votul uninominal sa fie cu adevarat la inaltime, s-a stabilit ca sectia de votare pentru acest referendum sa fie in sala de conferinte de la etajul 20 din cladirea care gazduieste chiriasii guvernamentali romani. Sectia de votare pentru alegerile europarlamentare a fost organizata la etajul 11 in incinta Consulatului.
E de inteles ca datorita regulilor blocului nu se putea semnala traficul decat cu semne si indicatoare mici, unul la parter, altul la iesirea din lift la etajul 11 si altul la etajul 20. Nici un tricolor, nici un alt indiciu decat simple coli de hartie tip A4 afisate pe panouri A2 asezate pe suporti metalici. Pentru ca tot nu s-au prezentat multi la vot, n-a fost cine sa se planga.
Ei bine, ar mai fi de notat inca un lucru care pare destul de amuzant la prima vedere, insa cred ca in realitate prezinta un pericol nedorit atat de Consulatul General al Romaniei la Chicago cat si de Ministerul Afacerilor Externe sau chiar de Biroul Electoral Central.
Poate si pentru ca in trecut m-am vaitat de faptul ca unica sectie de votare este intr-un bloc turn din centrul orasului Chicago, mi-a fost fost dat tocmai mie sa simt mai bine decat oricine altcineva inaltimea la care s-a desfasurat votul pentru referendum.
Mai precis, dupa ce mi-am obtinut titlul de calatorie in incinta Consulatului General al Romaniei, atat eu cat si sotia, si dupa ce am votat amandoi la etajul 11 pentru europarlamentare, am urcat cu liftul la etajul 20 unde am votat pentru referendum. Apoi, pentru ca nu mai era nici un votant in sectia de votare de la etajul 20, domnul presedinte al comisiei de vot, Octavian Cojan, ne-a calauzit prieteneste pana la lift. Fetita mea cea mica a chemat liftul. Am tot asteptat, dar degeaba. Apoi fetita cea mare a apasat si ea, insa tot degeaba. Nedumeriti, am inceput sa apasam toti pe butonul de comanda, atat sotia cat si eu si domnul Cojan. Degeaba.
Uite liftul, ... nu e liftul! Hai pe scari in jos!Dupa mai multa asteptare, vazand ca nici macar beculetul din buton nu a ramas aprins semnaland preluarea comenzii, domnul Cojan a telefonat de pe mobilul sau la sectia de la etajul 11 atentionand-o pe doamna Consul General Adjunct, Doina Boblea, ca liftul nu mai urca la 20. Dupa vreo 10 minute de asteptare, neinfricati de coborarirea pe scari, am luat-o impreuna cu sotia si fetele pe scara de serviciu. Stiam insa ca nu mai avem sansa sa intram pe vreun hol decat direct la iesirea in strada la parter. Spre uimirea noastra, incercand usa scarii de serviciu de la etajul 11 am constatat ca aceasta se deschidea spre holul etajului, asa ca am iesit pe hol unde am observat cateva persoane asteptand si ele liftul. Printre acestea era si doamna Boblea care era destul de necajita de situatie. Ne-a spus ca si vinerea trecuta s-a mai stricat liftul si au avut astfel de probleme. Ei bine, cum nu eram dispusi sa asteptam pana se repara liftul, am luat-o mai departe in jos tot pe scari.
Ajunsi la parter am facut o reclamatie la paznicul de serviciu din partea administratiei blocului si acesta nedumerit imi spunea ca de fapt puteam folosi liftul de marfa care era pe undeva ascuns printr-un hol care de fapt era accesibil cu cheie numai locatarilor. M-am bucurat ca am fost noi in situatie si nu cateva persoane in varsta care nu mai aveau nevoie de nici o panicare.
Mi-a placut totusi remarca paznicului: "Stiti, imi pare rau ca tocmai dumneavoastra, care sunteti ziarist, ati avut parte de aceasta inconvenienta. Preferam sa se intample acest lucru unor locatari, care ne mai inteleg."
Ei totusi asa a dat Dumnezeu sa fiu tocmai eu acela care a coborat pe scari impreuna cu sotia si fetele de la etajul 20 din sectia de votare a Consulatului Roman de la Chicago. Culmea, pentru ca am asteptat oarecat iar apoi ne-a trebuit mai mult sa coboram, am ajuns si sa platesc mai mult la parcare cu vreo 5 $ pentru stationare.
Evenimentul a fost inregistrat de catre paznic caruia i-am cerut sa depuna la administratia blocului un raport de incident. Poate acum ne vom gandi mai bine unde sa aibe loc alegerile in Chicago data viitoare! Ori, dupa cum sunt de-acum obisnuit, o sa mi se spuna probabil ca am fabulat si povestea asta si sa se gaseasca vreo acoperire textuala lemnoasa ascutita bine si pentru cele intamplate. Ca vorba aia, asa mi-a fost dat norocul!
Steven V. Bonica