In general ma bucura prezenta oricarui roman in biserica. Biserica este locul in care cei ce si-au pus viata in slujba lui Dumnezeu ne indruma pe calea credintei. Pentru ca in America sunt putine locuri care reusesc sa intruneasca pe romani in numere mari atat de frecvent ca biserica, ea a devenit si un loc important din punct de vedere social-politic nu doar cultural-religios.
Duminica seara mi-am exercitat si eu dreptul constitutional redobandit, insa pe numele vechi romanesc cu care am plecat din tara, si am votat pentru primele alegeri europarlamentare romanesti cat si pentru referendumul votului uninominal. Va marturisesc ca am avut o oarecare emotie preconizand o intalnire, oarecum nedorita, cu Consulul General George Predescu, din cauza scandalului care nu este inca consumat. Stiu ca i-am devenit incomod inca din luna mai cu referendumul insa dupa sesizarile facute atat in Parlamentul Romaniei cat si in presa, ne este cel putin incomod sa ne vedem. N-am avut insa parte de nici o intalnire cu d-l Predescu.
Am inteles ulterior ca acesta a fost in seara zilei de duminica la o biserica romaneasca, unde era preocupat de o declaratie publica a liderului religios al acestei congregatii. Acesta spunea enoriasilor sai ca ziarul Romanian Tribune ar fi mintit in numarul trecut cu privire la implicarea d-lui Predescu in cina cea tainuita de strangere de fonduri pentru campania electorala a senatorului cu bunici romani din Aurora.
Ce au uitat totusi sa mentioneze, atat vorbitorul cat si protagonistul Predescu, a fost faptul ca celorlalte doua evenimente relatate in articol cu acelasi cap de acuzare nu le-a obiectat nimeni nimic pana acum. Deci din trei evenimente mentionate in articol, doua sunt dovedite si necontestate, iar al treilea eveniment - dupa foarte mari eforturi, in cel mai fericit caz (pentru d-l Predescu) este pus sub semnul intrebarii mai degraba, nicidecum nu poate fi dovedit a fi minciuna. Sa nu uitam ca nota de plata reflecta toate convorbirile telefonice facute de d-l Consul si ea ar putea fi o dovada clara. In fine, nu am acces la aceasta, deocamdata. Totusi, polemica este deschisa si fiecare poate sa spuna ce vrea ca doar gura nu se rupe. Pentru mine sunt suficiente celelalte doua evenimente deja dovedite ce-mi justifica acuzarile.
Ca semnatar al articolului cu pricina (
In spatele usilor deschise - partea II-a) din editia 153 a ziarului Romanian Tribune, imi mentin declaratia facuta si mai stiu ca locul din care s-au facut afirmatiile de aparare a consulului Predescu, amvonul bisericii, ar trebui sa fie pastrat pentru lucruri sfinte! Nu cred ca o astfel de declaratie, mai degraba politica, cu scop de sprijin al unui diplomat ce se afla in apa fiarta si-a avut locul potrivit. Dar, mai stiu si ca numai Dumnezeu (ne) stie mai bine!
Steven V. Bonica