Din punct de vedere geografic, Romania a facut dintotdeauna parte din Europa. Din toate celelalte puncte de vedere (politic, legislativ, social, juridic etc.) Romania nu a fost privita ca o tara europeana. Dupa Revolutia din decembrie 1989, una dintre cele mai arzatoare dorinte ale romanilor, in general si ale politicienilor, in special, a fost sa fim si noi tratati ca o tara europeana, cu drepturi depline.
Dupa 17 ani de asteptare, schimbari si reforme, Romania a fost, in sfarsit, acceptata in cadrul Uniunii Europene. La 1 ianuarie 2007, Romania, alaturi de Bulgaria, s-a alaturat celor 25 de state europene deja membre, intr-o unitate de jumatate de billion de europeni. La acea data, presedintele Romaniei Traian Basescu, aflat in Piata Universitatii, alaturi de alti romani veniti sa sarbatoreasca integrarea, exclama: „Am ajuns in Europa. Bine am venit in Europa“.
Desi a trecut aproape un an si jumatate de la integrare, iar stirea nu mai este de mult noutate, intrarea Romaniei in UE este considerata de corpul executiv al Uniunii, precum si de alte state membre, prematura.
Inainte de aderare, UE avea si exercita autoritate fata de Romania si Bulgaria pentru indeplinirea reformelor aderente si putea ameninta cu intarzierea integrarii, tocmai pentru o mai rapida realizare a reformelor politice si economice. Acest fapt, de altfel, s-a si intamplat, pentru ca politicienii romani au facut tot posibilul, lucrand impreuna, pentru a indeplini clauzele de primire in Uniunea Europeana.
Dar, odata intrati, se pare ca politicienii nostri au uitat ca programul de reforme trebuie sa continue. Au uitat ca Europa este, acum mai mult ca niciodata, cu ochii pe noi, mai ales pentru combaterea coruptiei si implementarea reformelor. Acum, pentru ca Romania este membra cu drepturi depline in UE avem, pe langa alte cerinte de indeplinit si responsabilitati de asumat, progrese de realizat, lupte de luptat.
Planul pe termen scurt al politicienilor romani a fost indeplinit, am fost primiti in Europa, iar cetatenii Romaniei au inceput, din nou sa spere. Au inceput sa spere in promisiunile din discursurile politice, in promisiunile pentru o viata decenta, demna de Europa, din care am facut mereu parte, chiar daca mai mult in constiinta colectiva, decat in realitatea imediata.
Dar, odata ce am fost primiti in Uniune, politicienii romani au uitat sa continue planul pe termen lung al programului de integrare, lasand la o parte realizarea de noi reforme, lupta impotriva coruptiei si dorinta de o guvernare democratica. A fost doar o fatada a politicienilor fata de ochii incruntati si neincrezatori ai statelor deja membre. Revenind la vechile lor naravuri, politicienii nostri au continuat insultele intre ei, in locul continuarii reformelor. Au continuat cu luptele de interese intre ei, in locul luptelor impotriva coruptiei. Avem legi alambicate, cu ambiguitati lexicale si gramaticale, care opresc progresul tarii spre o democratie reala. Aproape totul este ca inainte cu exceptia faptului ca acum ne putem plimba liberi prin Europa.
Atata timp cat Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) nu este lasat sa-si faca datoria de desconspirare a vechilor informatori ai Securitatii, tara este condusa, in mare masura, de aceiasi comunisti de altadata. De fiecare data cand CNSAS gaseste un dosar de politie politica in randul celor ce ne conduc astazi, de atatea ori este negat, abnegat, criticat. Legea nu vorbeste aceeasi limba pentru toti, se pare. S-a ajuns pana la punctul in care CNSAS a fost declarat neconstitutional, nedemocratic. Desconspirarea dosarelor Securitatii este o procedura pe cat de democrata, pe atat de necesara. Trebuie sa stim cine sunt cei carora le dam voturile si increderea noastra, care este trecutul lor, ca sa preintampinam viitorul. Populatia Romaniei terorizata si torturata datorita „rezumatelor“ facute de compatriotii lor colaboratori ai Securitatii are dreptul sa stie cine le-au fost tortionarii.
De ce nimeni nu-si asuma responsabilitatea faptelor lor? Cum este posibil, la aproape doua decenii de postcomunism, sa fim inca condusi de fosti securisi, de fosti ofiteri ai Securitatii. Avem dreptul sa stim, avem dreptul sa judecam, avem dreptul sa-i alungam din functiile pe care le detin. Folosindu-se de functii si statut, fostii coraboratori, inca nedesconspirati, isi exercita puterile pentru a reduce la tacere trecutul lor, pentru a-i reduce la tacere pe paratii lor.
In plina campanie electorala pentru alegerile locale, CNSAS nu are timp sa dea unda verde tuturor candidatilor la primarii si consilii judetene, cum i-a fost incredintat sa o faca, mai ales ca verificarea lor este ingreunata de informatiile incomplete furnizate de Biroul Electoral Central, care functioneaza dupa alte legi decat cele ale Consiliului. Adica, din punct de vedere legislative, BEC nu are voie sa furnizeze anumite date personale despre candidati, desi aceasta este singura modalitatea de a afla, intr-adevar, daca un candidat a facut politie politica sau nu. Este, asadar, evident cercul vicios in care se invarte rutina legislativa, in acest caz. Dar nimeni nu pare sa fie foarte revoltat de aceasta situatie. Romanul este obisnuit cu astfel de contexte si pare sa fie foarte tolerant.
Romania trebuie sa aiba puterea, prin cetatenii ei si prin cei pe care noi ii alegem sa ne reprezinte, sa se ridice la standardele de viata ale celorlalte tari membre ale Uniunii Europene. Lupta abia a inceput. Europa ne are in vizorul ei, iar daca ei vad ca ceva este in neregula, noi de ce nu vedem?
Daca cerintele Uniunii Europene dupa aderare nu sunt realizate, Romania risca sa plateasca consecintele esecului. Aceste consecinte pot fi multiple: punerea in aplicare a clauzelor de salvgardare, reducerea sau sistarea unor anumite fonduri (Romania ar trebui sa primeasca de la UE, pana in 2013, 46.06 bilioane de dolari), interzicerea exportului unor bunuri de consum care nu se incadreaza normelor europene de igiena si siguranta, refuzarea recunoasterii anumitor judecati civile si penale, daca Romania nu indeplineste masurile cerute pentru combaterea coruptiei.
In cazuri extreme, UE poate suspenda anumite drepturi ale unui membru, ca dreptul de a participa la votarea deciziilor din cadrul Uniunii, daca tara respectiva incalca regurile UE de libertate, democratie, drepturile omului si legislatie.
Tot la 1 ianuarie 2007, tot in Piata Universitatii, Traian Basescu mai adauga ca intrarea Romaniei in Uniunea Europeana este „o sansa enorma pentru generatiile viitoare“. Fiind convinsa ca presedintele avea foarte mare dreptate, fagaduiesc sa cred, in continuare, ca nu ne vom taia singuri creanga de sub picioare.
Maria M. Iorga - Romanian Tribune