MARANATA!
„Cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe!“ Augur, prin vreme-ai intuit ce e mai bine,
Caci Dumnezeu mereu a tot vorbit prin tine!
Si azi te simti stingher in lumea de pacat,
Dar inca lupti mereu, ca sa ramai curat…
Ti-e vocea mai slabita, dar tot nestinsa,
Cand tii faclia credintei inca aprinsa…
„Maranata“ reprezinta expresia de salut si de incurajare, prin care se exprima triumful unei credinte profunde: „Domnul nostru vine!“, unde se foloseste expresia din limba aramaica: „marana, athah“). Acesta era salutul mieilor luminii, cum ii numesc pe crestinii ce isi asteapta Pastorul sa revina pe norii cerului, asa cum Ii descrie Ioan, apostolul, revenirea: „Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns“.
Cuvintele Mantuitorului rasuna peste veacuri, cu speranta asigurarii ca El va veni; si nu va zabovi: „Si iata, Eu vin curand! Ferice de cel ce pazeste cuvintele proorociei din Cartea aceasta!“
Maranata! Domnul nostru vine!...
Semnele venirii Sale le vedem la tot pasul. Auzim vesti de razboaie, un neam se scoala impotriva altui neam; si o imparatie impotriva altei imparatii, pe alocurea sunt cutremure de pamant, seceta si ploi potopitoare, foamete si boli, moarte si suferinte… Oamenii se urasc si se vand unii pe altii. Crestinii sunt urati si atacati. Mor oameni nevinovati. Copiii raman orfani. Frica si incertitudinea domneste in viata sociala, politica si religioasa. Au aparut prooroci mincinosi, iar oamenii isi aleg invatatori dupa placul lor, nu dupa voia lui Dumnezeu. Din pricina faradelegii, dragostea celor mai multi s-a racit. Traim niste vremuri apocaliptice, caci oamenii si-au intors fata de la Dumnezeu.
„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile diavolesti“.
„Rascumparati vremea, caci vremurile sunt rele! De aceea, nu fiti nepriceputi, ci intelegeti care este voia lui Dumnezeu“.
„A veghea“ (<lat. vigilae) este un verb ce are multe sensuri: „a sta treaz noaptea, a nu dormi, a ingriji de un bolnav (stand la capataiul lui), a pazi, a sta de straja, a fi atent la ceva, a pazi, a fi vigilent“.
Pentru a sublinia urgenta indemnului la o actiune activa si constienta, in fata realitatii revenirii curand a Domnului Isus, voi accentua sensul cuvantului „a veghea“ de „a astepta ceva, a sta de garda, a fi atent, a fi pregatit, a fi gata“, ca sa nu fim luati prin surprindere.
„Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul. Cel ce te pazeste nu va dormita“.
Pentru cel credincios „a veghea“ mai inseamna si a se stradui din toate puterile, cu credinta si cu intelepciune, ca sa-si pazeasca viata curata si sa ajunga la fericirea eterna, pentru ca scopul vietii lui este sa se pregateasca pentru intalnirea cu Dumnezeu: „Iata glasul strajerilor tai rasuna; ei inalta glasul si striga toti de veselie, caci vad cu ochii lor cum Se intoarce Domnul in Sion“.
Credinciosul trebuie sa fie un strajer care vegheaza in intunericul apocaliptic al acestei lumi, dar fara sa fie coplesit de acesta.
De aici, putem desprinde trei invataturi fundamentale pentru viata credinciosului:
I. Vegheaza, ca sa fii gata la revenirea Domnului. 1. In evangheliile sinoptice, indemnul la veghere apare intotdeauna, cand Domnul Isus concluzioneaza invataturile privitoare la vremurile de pe urma si la revenirea Fiului omului: „Luati seama, vegheati si rugati-va, caci nu stiti cand va veni vremea aceea. Se va intampla ca si cum un om a plecat in alta tara, care isi lasa casa, da robilor sai putere, arata fiecaruia care este datoria lui si porunceste portarului sa vegheze. Vegheati dar, pentru ca nu stiti cand va veni stapanul casei: seara, la miezul noptii, la cantarea cocosilor sau dimineata. Temeti-va ca nu cumva, venind fara veste, sa va gaseasca dormind. Ce va zic spun tuturor: vegheati!“
Esenta invataturii si a indemnului Domnului Isus este: „vegheati dar, pentru ca nu stiti cand va veni Fiul omului!“.
Pentru a fi mai bine inteles, Mantuitorul foloseste diferite comparatii din viata practica. In aceste ilustratii „vegherea“ inseamna renuntarea la somnul spiritual, pentru ca „Fiul omului va veni ca un hot noaptea, sau ca un stapan care se intoarce pe neasteptate in miez de noapte. Credinciosul trebuie sa fie gata oricand, ca sa-L vada pe Fiul omului „venind pe un nor cu putere si slava mare“, uitandu-se „in sus“, asa cum Domnul Isus ne indeamna prin sfatul Sau de grija sfanta pentru noi, cand ne indeamna la veghere, caci izbavirea noastra se aproprie.
„Vegheati dar in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea, care se vor intampla, si sa stati in picioare inaintea Fiului omului!“
2. Pe paginile Bibliei, invataturile cu privire la revenirea Fiului omului sunt numeroase, iar apostolii au lasat lumina despre acest eveniment final in istoria omenirii. Lumina invataturilor si sfaturilor lor au razbatut prin ceata veacurilor, pastrandu-se vii si nealterate, ca sa ne dea hrana sufleteasca si sa ne racoreasca, inviorandu-ne, cand toropeala spirituala ne cuprinde sau aripile credintei dau semne de slabiciune si oboseala.
Este ca o apa de izvor ce-mi stampara setea dupa un drum greu, lung si obositor, printr-o pustietate uscata!... Primesc lumina si-mi intaresc credinta ca ma asteapta si pe mine, ca si pe tine, izbavirea si biruinta! Isus revine sau ma ia El, la Sine, pe mine!
„Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou, prin invierea lui Isus Cristos din morti, la o nadejde vie si la o mostenire nestricacioasa si neintinata, care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi.
Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! In ea, voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Cristos, pe care voi Il iubiti fara sa-L vedeti si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita, pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre“. Ce minunate si sfinte cuvinte de incurajare si invatatura ne-a lasat apostolul Petru!
Indemnurile la veghere si pregatirea pentru intalnirea cu Mantuitorul este preluata si de Pavel, care scrie epistole catre primele bisericii crestine, subliniind necesitatea renuntarii la lucrurile legate de „noapte“, care ne-ar impiedica sa fim pregatiti pentru venirea Mantuitorului.
„Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii!“ Si „sa ne dezbracam dar de faptele intunericului; si sa ne imbracam cu hainele luminii“.
3. In Apocalipsa, mesajul adresat de „Cel ce este Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma“ avertizeaza biserica din Sardes si o indeamna la pocainta si veghere: „Vegheaza si intareste ce ramane, caci n-am gasit faptele tale desavarsite inaintea Dumnezeului meu“(3/2). „Iata Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si isi pazeste hainele“(16/15).
II. Vegheaza, ca sa te feresti de ispitele zilnice.Fiecare credincios traieste prologul marii victorii escatologice atunci, cand lupta impotriva ispitelor zilnice. Fiecare biruinta este o implinire a voii Celui ce ne-a adus de la moarte, la viata si a Carui intoarcere ar trebui sa o astepte fiecare credincios.
1. Domnul Isus Insusi a trecut printr-o lupta crancena in agonia din Ghetsimani, care a marcat preludiul luptei de la sfarsitul vremurilor. Implinind voia Tatalui, Mantuitorul a trecut victorios examenul.
Evangheliile sinoptice ni-L prezinta pe Domnul Isus ca un model de veghere. In Gradina Ghetsimani, EL i-a indemnat pe ucenici: „Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita“.
Acesta este un indemn pentru fiecare credincios, din toate timpurile, sa ramana statornic pana la sfarsit, pe calea credintei.
2. Indemnul la veghere si sa ne ferim de ispitele ce ne pandesc la orice pas il intalnim si in epistolele apostoluli Pavel. „Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va!“
Aceleasi indemnuri sunt repetate mereu de Pavel, pentru ca el dorea ca toti credinciosii sa fie biruitori.
3. Apostolul Petru stia bine ce inseamna infrangerea si ispita, dar stia ce inseamna si victoria asupra ispitei. De aceea, adresandu-se credinciosilor, ii indeamna la credinta, la veghere, la lupta impotriva pacatului: „Fiti treji si vegheati, pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita“.
Credinciosul trebuie sa vegheze in permanenta. El trebuie sa fie gata oricand sa marturisesca despre credinta sa, gata sa faca fapte alese, gata sa se jertfeasca, gata sa plece spre locul fericirii eterne…
III. Vegheaza – petrece „noaptea“ in rugaciune.Rugaciunea este o mare putere de nobilare, de intarire, de curatire a sufletului. Ea este aspiratia si respiratia sufletului nostru. Cand ne rugam avem audienta la Dumnezeu si primim de la El iertarea pentru greseli, mangaiere sufleteasca, bucuria mantuirii si puterea sa ne impotrivim ispitelor, veghind asupra pasilor nostri, asupra gandurilor si actiunilor noastre, in raport cu semenii nostri.
Modelul rugaciunii noastre sa fie Domnul Isus, care S-a rugat mult, incluzandu-ne in rugaciunile Lui si pe noi, cei care traim in acest secol cu o lume confuza si tulbure, bajbaind in noaptea lepadarii de credinta si rugaciune catre Dumnezeu
„… ci tu, cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa; si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati“.
Rugaciunea este arma credinciosului. Este dialogul cu Dumnezeu si garantia victoriei impotriva duhurilor rautatii.
Pentru a avea victorie deplina asupra ispitelor, avem nevoie de rugaciune. „Staruiti in rugaciune, vegheati in ea cu multumiri“.
A veghea inseamna a fi treaz, a fi strajer la datorie, a fi un luptator neinfricat impotriva ispitelor si pacatului. Prin citirea Cuvantului lui Dumnezeu, prin rugaciune si post, avem asigurarea biruintei asupra pacatului si asupra ispitelor de tot felul.
Vegherea trebuie sa fie o caracteristica a crestinului aflat in asteptarea revenirii glorioase a Domnului Isus.
„Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintelor Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare, pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta“.
„Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu…?“
Domnul nostru vine! Maranata! Vegheaza…
Credinciosii: Biserica aleasa a lui Cristos, mieii lui Dumnezeu vegheaza si asteapta Ziua, cand Domnul Gloriei va reveni si vom intra pe porti in Cetate. Pana atunci, sufletul crestinilor sfintiti de Dumnezeu asteapta revenirea Printului Pacii, a Mantuitorului sufletelor lor, care le spune: „Da, Eu vin curand. Amin! Vino, Doamne Isuse!“
Prof. Dumitru Buhai
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com