(continuare din numarul precedent)Doamne, unde Te duci?
„Doamne, L-a intrebat Simon-Petru, unde Te duci? Raspuns-a Iisus: Unde Ma duc Eu, tu nu poti sa urmezi Mie acum, dar mai tarziu imi vei urma“ (Ioan 13,36). Domnul Iisus pleca la Tatal dar prin drumul Crucii Golgotei prin care ucenicii, cum le-a spus, nu puteau sa-I urmeze atunci, dar le-a spus ca il vor urma mai tarziu.
Le-a zis ca si cu alta ocazie, cand a spus: „..Puteti, oare, sa beti paharul pe care-l voi beau Eu si cu botezul cu care Eu ma botez sa va botezati?“ (Matei 20,22). Toti Apostolii L-au urmat pe Domnul si au baut paharul martirajului pentru vestirea Evangheliei dupa ce au primit Duhului Sfant, dar mai tarziu cum le-a spus. Asa trebuie sa inteleaga credinciosii in toate vremurile ca, pot urma porunca iubirii de Dumnezeu si de aproapele ca si implinirea oricarui lucru bun, dupa ce primesc prin Credinta si Rugaciune, darul si puterea de la Dumnezeu prin lucrarea Duhul Sfant.
In alta Scriptura, Iisus iarasi vorbeste despre plecarea Sa la Tatal, zicand: „Ati auzit ca v-am spus: Ma duc si voi veni la voi. De M-ati iubi v-ati bucura ca Ma duc la Tatal, ...“ (Ioan 14,28). Aici Domnul le descopera ucenicilor mangaierea si intarirea ca se duce, dar va veni inapoi, sigur, in urma Invierii, si daca Il iubesc s-ar bucura ca El se duce la Tatal.
Nu va canta cocosul pana nu te vei lepada de Mine de trei ori!„Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot sa urmez Tie acum? Viata mea voi pune-o pentru Tine. Iisus i-a raspuns: Vei pune viata ta pentru Mine? Adevarat, adevarat zic tie ca nu va canta cocosul, pana nu te vei lepada de Mine de trei ori“ (Ioan 13,37-38). Intr-adevar, asa s-a intamplat ca Petru s-a lepadat de Iisus de trei ori, pana ce a cantat cocosul si atunci si-a adus aminte ce i-a spus Domnul si a iesit afara si a plans cu amar: „Si Petru si-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Inainte ca sa cante cocosul, te vei lepada de Mine de trei ori“. Si a iesit afara si a plans cu amar“. (Matei 26,75). Plansul cu amar, in adanca parere de rau a lui Petru, i-a adus mai tarziu asezarea intre Apostoli prin a fi marturisit de trei ori ca, Il iubeste pe Domnului Iisus (cf. Ioan 21,15-17). Deci, plansul cu amar, cu parere de rau, in marturisirea pacatelor in Taina Pocaintei, al fiecarui credincios care s-a lepadat de credinta in Dumnezeu si a marturisirii iubirii pentru Domnul, ii poate aduce restaurarea din nou in pozitia de bun credincios al Domnului (cf. 1Ioan 1,8-10).
Sa nu se tulbure inima voastra. „Sa nu se tulbure inima voastra: Credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine“ (Ioan 14,1). Iisus incurajeaza si intareste pe ucenicii Sai cat si pe cei ce vor crede in El, sa nu se tulbure pentru ca stia ce calvar urmeaza, spunandu-le:„Credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine“ fiindca numai Credinta in Dumnezeu aduce puterea biruintei in viata. Apoi, Mantuitorul i-a mangaiat, zicand: „In Casa Tatalui Meu multe lacasuri sunt“ si ca merge sa „pregateasca un loc“ si iarasi va veni si ii va lua si pe ei, ca unde este El sa fie si ucenicii lui cu El (cf. Ioan 14,2-3).
Da, Domnul Hristos a mers prin Golgota Crucii suferintei sa pregateasca, la toti ucenicii si credinciosii Lui din toate vremurile, un loc vesnic ca unde va fi El sa fie si ei cu El! Nimic nu ar putea dori mai mult sufletul omenesc decat a fi cu Iisus, cand pleaca din viata aceasta, in locasurile vesnice ale Imparatiei lui Dumnezeu.
„Eu sunt Calea, Adevarul si Viata“.
„Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine“ (Ioan 14,6). Acesta este raspunsul Mantuitorului lui Toma care I-a zis: „Doamne, nu stim unde Te duci, si cum putem sti calea“ (Ioan 14,6). Intrebarea Apostolului Toma, a adus omenirii intregi revelatia din partea Domnului, raspunsului cu privire la intrebarile omului din toate vremurile istorice: Cine este: Calea, Adevarul si Viata? Iar Iisus a dat raspunsul, adevarului si universal valabil pana la sfarsitul veacurilor, ca El, Mesia Hristos Iisus, Fiului Dumnezeu, Care S-a facut Om pentru salvarea omenirii este: „Calea, Adevarul si Viata“. Dar nu orice cale, adevar si viata este El. Iisus este Calea care nu rataceste, Adevarul care nu inseala si Viata care nu sfarseste niciodata! Iata, asa am aflat urmarea adevarului, urmarea lui Hristos.
Doamne, arata-ne noua pe Tatal.
Domnul zice ucenicilor ca: cine Il cunoaste pe El, Il cunoaste si pe Tatal Sau, si ca ei Il cunosc pe Tatal si L-au si vazut (cf. Ioan 14,7). Atunci, Filip, indata, i-a zis: „Doamne, arata-ne noua pe Tatal si ne este de ajuns“. (Ioan 14,8). Atunci, Domnul i-a raspuns, zicand: „Iisus i-a zis: De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal Meu. Cum zici tu: Arata-ne noua pe Tatal? “ (Ioan 14,9). Din nou Mantuitorul a descoperit ucenicilor si omenirii intregi existenta lui Dumnezeu in Sfanta Treime, reveland mai departe, astfel: „Nu crezi tu ca Eu sunt intru Tatal si Tatal este intru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatal - care ramane intru Mine - face lucrurile Lui. Credeti Mie ca Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine, iar de nu, credeti-Ma pentru lucrurile acestea“ (Ioan 14,10-11). Intr-adevar, Taina Sf. Treimi, ca si cea mai mare dogma de credinta a Bisericii, este mare, dar posibila de inteles prin credinta si iluminarea Duhului Sfant.
In continuare Mantuitorul descopera ucenicilor si credinciosilor Sai, ca cel ce va crede in El va face lucruri mari pentru ca El merge la Tatal si ceea ce vor cere cei credinciosi in numele Lui vor primi, pentru ca El va face (cf. Ioan 14,12-14).
Fagaduinta Duhului Sfant.
„Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaitor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac, Duhul Adevarului, pe care lumea nu-L poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cunoasteti, ca ramane la voi si in voi va fi. Nu va voi lasa orfani; ci voi veni la voi“ (Ioan 14,16-18). In aceste Scripturi Mantuitorul Hristos a descoperit ucenicilor si omenirii intregi, a treia Persoana din Sfanta Treime, - Duhul Sfant – Cel de viata datator, care de la Tatal purcede (cf. Ioan 15,26), nelasandu-ne orfani. Apoi, Mantuitorul descopera ucenicilor despre Duhul Sfant, Mangaitorul, pe care Tatal Il va trimite in numele Lui, ii va invata toate si le va aminti despre toate (cf. Ioan 14,26).
Din nou despre Porunca iubirii.
„Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si il voi iubi si Eu si Ma voi arata lui“ (Ioan 14,21). Pentru ca implinirea poruncii iubirii este totul in legatura sacra dintre om si Dumnezeu, Mantuitorul mai descopera ca acela il iubeste care pazeste Poruncile Lui. Si cine Il iubeste pe El, va fi iubit si de Tatal si se va arata lui. Deci, aratarea lui Iisus, celor ce cred in El, este conditionata de iubirea din sufletul lui pentru Domnul. Unul din ucenici, pe nume Iuda, dar nu Iscarioteanul, L-a intrebat: „...Doamne, ce este ca ai sa Te arati noua , si nu lumii?“ Iisus i-a dat din nou raspuns prin implinirea Poruncii iubirii, zicand: „Iisus i-a raspuns si i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face lacas la el. Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele mele ...“ (Ioan 14,22-24). Ce descoperire profunda: ca iubirea credinciosului pentru Dumnezeu conduce la pazirea cuvantului Sau si la salasluirea lui Dumnezeu in sufletul lui! Ori, a-L avea omul pe Dumnezeu in viata lui inseamna a avea totul. S-a implinit aici o alta Scriptura care zice: „In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Insetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; cand va veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?“ (Psalm 41,1-2).
„Pacea Mea o dau voua“.
„Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze“ (Ioan 14,27). Comoara cea mai mare a omului in viata este pacea. Despre pace se poate vorbi: pacea omului cu Dumnezeu, pacea cu semenii si pacea omului cu sine insusi. Dar Iisus a descoperit ucenicilor Sai, ca adevarata pace este aceea pe care o da El, Dumnezeu, omului, si nu pacea pe care o da omul din lumea pacatului. Pacea de la Dumnezeu fereste omul de tulburare, frica, intristare cand vin zilele grele in viata. Cel ce se increde in Dumnezeu, acela dobandeste adevarata pace divina, este binecuvantat, n-are teama de nimic, si are speranta nencetat in Dumnezeu (cf. Ieremia 17,7; Proverbe 29,25)
Stapanitorul acestei lumi.
„Nu voi mai vorbi mult cu voi, caci vine stapanitorul acestei lumi si el nu are numic in Mine“ (Ioan 14,30). Iisus le vorbeste ucenicilor de stapanitorul lumii pacatul care este diavolul si oamenii lui, care aveau sa-L prinda si sa-l rastigneasca, desi nu avea nimic in El, adica nici o vina Nu Ii va gasi Lui. Vina este a noastra. Adica, ce nu avea in El? Vina sau pacat, de orice fel, Iisus nu avea ca sa vina si sa-L rastigneasca. Dar Iisus a luat vina pacatelor noastre, apararea si mantuirea noastra; si din aceasta cauza a venit stapanitorul acestei lumi sa-L rastigneasca; si El a primit suferinta si moartea in locul omului, pentru ca sa-l rascumpere pe om din moartea pacatelor si sa-l invieze la viata vesnica, dupa Scriptura care descopera: „Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, caci Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi; Si ca a fost ingropat si ca a Inviat a treia zi dupa Scripturi“ (1Cor.15,3-4).
„Eu sunt vita, voi sunteti mladitele“.
„Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane in Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic“ (Ioan 15,5). Ce revelatie tainica a existentei omului, dar totusi posibila de inteles pentru ca Iisus a folosit exemplificarea din viata de toate zilele a omului.
Iata, cum prezinta Mantuitorului existenta omului, zicand: Ca El este Vita cea adevarata si Tatal este lucratorul. Si orice mladita care nu aduce roada Tatal o taie si orice mladita care aduce roada El o curateste ca mai multa roada sa aduca. Si Iisus indeamna mai departe, zicand: sa ramana in El si Iisus va ramane in ei, in cei credinciosi, si asa vor putea aduce roade, precum mladita care ramane in vita si aduce roada. Caci cine nu ramane in Iisus prin credinta si comuniune cu El, este aruncat afara ca mladita care nu aduce roada (cf. Ioan 15,1-6). Asa poate omul sa inteleaga ca Dumnezeu este izvorul vietii si al luminii, si numai intru Lumina Sa va vedea omul lumina (cf. Psalms 36,9). Iar proverbul latin: „Nihil Sine Deo“, - adica nimic fara Dumnezeu - rezulta din afirmatia lui Iisus: „Caci fara Mine nu puteti face nimic“ (Ioan 15,5).
Si iarasi despre Porunca iubirii.
„Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata lui sa si-o puna pentru prietenii sai“ (Ioan 15,12-13). Da, Iisus le-a vorbit iarasi ucenicilor despre iubire, pentru ca iubirea este legatura indisolubila - intre Dumnezeu si oameni, ca si intre oameni si Dumnezeu - precum tot iubirea este si legatura dintre fiintele umane. Iar iubirea lui Iisus a mers la Jertfa suprema de a-si pune viata pentru ucenicii si credinciosii Sai, pana la sfarsitul veacurilor, numindu-i prietenii Sai, astfel: „Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata lui sa si-o puna pentru prietenii sai“.
Asa se cere, normal, ca si omul sa-si puna viata lui pentru Dumnezeu, care de fapt si-o pune pentru credinta lui ca sa dobandeasca viata vesnica si sa nu ajunga sub stapanitorul lumii pacatului sa-si piarda viata, caci plata pacatului este moartea, dupa Scriptura: „Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru“.(Rom. 6,23). Iar intaietatea iubirii ne este descoperita, astfel: „Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre“.(1Ioan 4,10). Asadar, se naste intrebarea: omul ce da lui Dumnezeu pentru binecuvantarea vietii lui?
„Eu v-am ales pe voi“.
„Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti, si roada voastra sa ramana, ca Tatal sa va dea orice-I veti cere in numele Meu“ (Ioan 15,16). Deci, chemarea la demnitatea sacramentala de apostol si preot, este o alegere si chemarea dumnezeiasca, cu o ungere harica speciala si trimitere la propovaduirea Evangheliei, ca sa aduca roadele credintei si a mantuirii sufletelor in Hristos Iisus. Asa Domnul Dumnezeu isi alege si cheama preoti, in toate vremurile, pentru propovaduirea Evangheliei, celei cu putere de mantuire, pentru tot cel ce vine si crede in Dumnezeu. Iar Iisus le spune: sa se iubeasca unii pe altii ca numai prin aceasta va cunoaste lumea ca sunt ucenicii Lui.
Apoi Domnul le aminteste ucenicilor Sai, de atunci si din toate vremurile, ca daca oamenii din lumea de pacat ii va ura, sa nu uite ca pe El L-au urat mai inainte. Lumea ii va ura pentru ca nu sunt din lumea de pacat, caci El i-a ales. Cei din lume iubesc cele ale lor din lumea de pacat. Toate aceste Domnul le-a spus, zicand: „Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu si pe al vostru il vor pazi“, si ca toate le vor face din cauza numelui Sau, si pentru ca nu cunosc pe Cel ce L-a trimis (cf. Ioan 15,17-21).
Trimiterea Duhului Sfant.„Iar cand va veni Mangaitorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine“ (Ioan 15,26).
Mantuitorul Hristos Iisus a prezentat ucenicilor si tuturor celor ce vor crede in El, pana la a Doua Sa venire, Persoana a treia a Sfantei Treimi, astfel: ca este Duhul Sfant; ca este Mangaitorul; ca El Il va trimite de la Tatal; pentru ca de la Tatal purcede si ca El, Duhul Sfant, va marturisi despre El. Apoi, ca si ucenicii vor marturisi pentru ca de la inceput sunt cu Iisus.
Aceasta revelatie primordiala a lui Dumnezeu in Sfanta Treime: Tatal si Fiul si Duhul Sfant, este dogma de credinta a Bisericii Crestine, ca o piatra de temelie, de nezdruncinat, pe care se intemeiaza credinta omului. Nu este locul aici sa aducem atatea Scripturi, din intreaga Biblie, care reveleaza existenta lui Dumnezeu in Sfanta Treime si cum marturisim si in Simbolul de Credinta al Bisericii sau sa explicam in detalii dogma Sfintei Treimi.
Este destul sa mentionam ca: Aceasta inseamna existenta adevaratului Dumnezeu intreit in Persoane, Caruia la Slujba Invierii Ii aducem Marire, exlcamand: „Marire Sfintei si Celei de o fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor“.
Duhul Sfant care a fost trimis si S-a pogorat peste Sfintii Apostoli, la Cinzecime, este savarsitorul a toate lucrarile lui Dumnezeu in lume, in chip nevazut, incepand de la Taina Sf. Botez, cand preotul miruie pe noul nascut cu Sf. Mir, imediat, ca impartasire a pecetei darului Duhului Sfant, dupa ce a fost botezat in numele Sfintei Treimi. In alta Scriptura Mantuitorul ne descopera pacatul care nu se va ierta oamenilor, zicand: „Oricine va vorbi impotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar oricine va huli impotriva Duhului Sfant, nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor“ (Matei 12,32).
(continuare in numarul viitor)
Preot Paroh Aurel Sas
Biserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada