Fiecare cuvant as dori sa-ti aduca in gand doar bucuria
Ca poti trai clipe de Cer, cand citesti atent proza si poezia,
Iar cantecul subteran al versului meu din izvorul divin
Sa sune de bucurie in sufletul tau captat de susurul lui lin!
Ieri, stateam in gradina plina cu pomi, de flori multicolore si cu o iarba deasa de un verde crud ce-mi dadea sentimentul bucuriei de viata si de optimism. Am privit cerul albastru, si imensitatea boltei lui imi facea inima sa se bucure, iar sufletul sa mi se umple de o fericire neobisnita si neasteptata pentru momentele acestea de experiente noi prin care trece casa lui de lut ce da semne de oboseala si de chemare la un examen de reevaluare a prioritatilor si a valorilor lui de ocrotire a comorii ceresti ce o poarta, de cand mi s-a imbarcat in el fiinta, in care a fost asezata o luminita din Dumnezeu, ca dar de viata si de calatorie pe acest pamant, ca chirias al Timpului...
Deodata, mintea mi-a fost napadita de intrebarile ce nu le puteam stavili, si nici pricepe, dar nici raspunde la ele... In minte, imi sopea, tainic, un gand: „Pe toate le-a ingaduit Dumnezeu: Tatal meu!“
De ce chiar acum, cand simt bucuria ca-mi umple sufletul, iar inima mai bate tinereste, in sufletul meu ma napadesc atatea intrebari?...
Unii oameni au parte de sanatate si de dragoste, ca si campia de apa ce curge la vale. Au parte de bani si casa, de lingura de argint si de aur, de masa de pranz si de dimineata!... Pentru acesti protejati ai pamantului Raiul este acum si aici, privind doar in jos... Dar n-au bucuria ce te uneste cu Cerul si cu Misterul. N-au Mantuirea!
Altii culeg, traind pe pamant, doar spinii si palamida, pe o glie uscata, dura si insetata de sudoarea de om. Acestia sunt miliardele de oameni ce dau prin munca lor huzurul celor ce sunt nascuti sa huzureasca si sa trandaveasca, sa profite de altii si cat mai putin sa munceasca, sa nu le pese de altii si nici sa-i umileasca...
Unii plang, altii rad, unii-s milosi, altii-s cainosi. Unii-s firavi si bolnavi, altii-s zdraveni si sanatosi, dar viata cerne aurul curat de zgura, cand izvorul din ea se opreste candva...
Ce este norocul? Ce este soarta? De ce unul se naste sa fie rege sau imparat, sa fie fericit si bogat, iar altul se naste sa munceasca o viata intreaga si sa fie argat?...
M-am intrebat si ce este harul? Si m-a strafulgerat un gand: „Nu este darul ce ni s-a dat sa traim fericiti pe pamant?“...
Am lasat intrebarile, lasand bucuriile sa-mi inunde fiinta, caci Dumnezeu m-a creat un unicat minunat, ca sa fiu fericit si, prin credinta in Fiul Sau, mantuit, ca sa traiesc o vesnicie...
Am intrat in Paradisul bucuriilor, cand am citit si am recitit cuvintele Mantuitorului meu: „Bucurati-va si veseliti-va!...“ (Mt.5:12).
Ma bucur si ma veselesc cat timp pe pamant mai traiesc!... Dar ma bucur in Dumnezeu, si-s fericit ca sunt mantuit!
Eu sunt creat, ca si tine, cititorule, un unicat, asezat de mana scumpa si sfanta a lui Dumnezeu pe acest bulgare de pamant ce se invarte de mii de ani in Cosmosul infinit. El Si-a semnat Numele Sau in mine. Autograful dragostei Sale Divine este adevarata mea identitate. Amprentele mele si fiecare firicel de par imi dau unicitatea intre multele bilioane de oameni ce misuna ca furnicile pe pamantul acesta ce ne incape pe toti, indiferent de culoarea pielii, de suntem inalti sau scunzi, de vorbim o limba sau alta, de suntem buni sau rai, sanatosi sau bolnavi, destepti sau prosti, credinciosi sau atei, prunci, copii, tineri sau batrani, saraci sau bogati, din toate tarile, de toate culorile, de toate credintele...
Eu nu sunt copia altei fiinte sau al altui suflet. Dumnezeu m-a facut asa cum sunt, caci m-a proiectat sa am chipul acesta si sa merg pe drumul vietii pavat cu literele destinatiei si itinerarul cu garile de oprire in anii copilariei, ai tineretei, ai maturitatii si ai perioadei de pregatire a Zborului final: anii de argint. El a vrut sa am drumul acesta. Eu sunt un produs al mainilor Lui si imaginea Lui, ca s-o zugravesc aici, pe pamant. Si stiu ca El a creat tot ce se vede si nu se vede in Universul infinit si ca are grija ca toata creatia Lui sa functionize perfect, dupa Planul Sau divin. Am deplina credinta ca tot El se ingrijeste de mine si tot ce mi se intampla este spre binele, bucuria si fericirea mea.
Cand ma uit in jurul meu si vad toate lucrurile create de El cu intelepciunea Lui divina, ma cuprinde un sentiment de recunostinta si de multumire ca se apleaca la o faptura atat de mica si neputincioasa si se ingrijeste de mine, ca un parinte bun de copilul sau. El imi da puterea si optimismul sa traiesc plin de bucuria mantuirii si sa spun cu toata certitudinea credintei si optimismul biruintei: Pot totul in Isus care ma intareste, imi vindeca bolile, imi da aripi de vultur sa zbor, ca un porumbel, spre Cerul armoniei si bucuriei, si sa fiu preafericit, cu sufletul eliberat si mantuit!
El Si-a semnat Numele Lui pe mine! Semnele Lui de revelatie a unei partasii sfinte reprezinta adevarata mea identitate, sapate in sufletul meu, pe care-l cunosc putin eu si deplin doar Tatal meu: Dumnezeu. Si port fericirea ce-o cant si-o strig de bucurie in cuvinte de aur, de-argint si de fier, in proza divina si-n poezia ce se revarsa din sufletul meu...
Am strans de o viata intreaga stropii de fericire si bucurie in sufletul meu, ca sa-i am cu mine pentru vesnicia cu Dumnezeu... De cand m-am imbarcat in corabia timpului si calatoresc pe o mare capricioasa, care a fost adesea agitata-n furtuna, cand fulgerele – pe cerul vietii mele – loveau cu putere catargele ei, sau o mangaia briza de vant si-o sarutau razele jucause de Lumina Divina ce razbateau prin norii-nghititi de caldura de soare, am cules roua de binecuvantare si mi-am lecuit rani ce s-au ivit, cand valul rece al soartei imi lovea sufletul prea tare, dar cu rabdare si cu credinta am ajuns clipa prezenta de beatitudine si biruinta, de bucurie si fericire-n Lumina lui Dumnezeu: Tatal meu.
Strang si-acum in suflet stropi de fericire
Ce-i traiesc pe-aceasta glie ca pribeag,
Cand in mine simt clipele de nemurire
Si port in minte al credintei mele steag...
Destinul meu de pe corabia imprumutata, mi-a unit bucuria cu fericirea primita-n misterul de binecuvantare ce mi-a pus in minte seminte de fericire, pentru a le semana in cuvinte potrivite.
Semintele de bucurie si de fericire le-am pus cu grija in camarutele mintii mele, ca sa mi se hraneasca sufletul cu ele, cand Duhul lui Dumnezeu cerne faina gandurilor, ca sa-mi pregateasca painea cea mai buna-n cuptorul creierului, ca toate celulele sa fie fortificate-n tesatura cortului de lut, ca sa lucreze dupa cum au fost create, dupa comanda divina din computerul ce-l port, de cand am sosit pe pamant, pe umerii mei si sa ma tina plutind pe nava pamant, in Cosmosul creat si binecuvantat de Dumnezeu, care toarna sanatate in corpul meu.
Dumnezeu l-a creat pe om pentru fericire si bucurie, pentru pace si sanatate deplina, intr-un chip perfect: „dupa asemanarea Lui“, dandu-i stapanire peste tot Pamantul.
Omul are nevoie de Dumnezeu, ca sa fie fericit, cum are nevoie de oxigenul ce-l respira si fara de care nu poate trai!
Esenta vietii este sa sti ca esti fericit!... Nu poti fi fericit, insa, fara credinta! Fericirea omului depinde de cat de adanca, de tare sau de slaba ii este credinta. Neavand credinta, viata omului este inutila si pierduta in efemerul trecerii timpului oferit, ca o scoala de formare, pentru graduare, ca sa intri intr-o forma superioara, spirituala, in care nu va mai fi posibila decat fericirea si bucuria pentru vesnicie...
Ar fi o mare durere sa fie cineva declarat repetent, dupa anii avuti ca chirias de timp pe pamant, caci in „netimp“, nu se mai poate repeta scoala de o viata, de care doar o singura data te poti bucura, si harul sa fii cu adevarat fericit, prin credinta in Dumnezeu... Sa fii „nascut din nou“, prin Duhul Sfant, aici: pe pamant, cat mai traiesti si sa simti BUCURIA MANTUIRII ca ti-a luat in stapanire, inima si sufletul tau, ca te uneste cu Cerul si cu Misterul, si esti deplin fericit si multumit, oricand, de esti sanatos sau bolnav, de esti sarac sau bogat, de esti pe muntele succeselor sau in „valea umbrei mortii“.
Fericirea in sanatatea fizica nu poate fi reala fara sanatatea spirituala, care este inseparabila de credinta neconditionata in Dumnezeu. Acest adevar este clar exprimat de Autorul si Mesagerul sursei fericirii si bucuriei: Mantuitorul si Medicul cel Bun. „... Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug!... Oricine traieste; si crede in Mine nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?“ (Ioan 10:10-b, 11-b).
Ce perspectiva de viata noua si de intrare in Paradisul Bucuriei, inca de pe Pamant, asteapta pe cel ce ia hotararea cea inteleapta de a se lasa pregatit de Duhul cel Sfant si cu credinta ferma in Dumnezeu sa mearga pe drumul spre Cer cu sufletul plin de bucurie, pe munte fiind, pe inaltime, sau in valea incercarilor, printre ruine, patrunzand, cu sufletul luminat de scanteia divina, Adevarul si Fericirea reala!...
Cred in fericirea in sanatatea data de Dumnezeu sufletului meu, caci am stiut mereu ca El m-a iubit atat de mult, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca sa moara in locul meu, ca prin credinta mea in Mantuitorul Iisus, sa am viata vesnica; si nu numai eu, ci toti cei ce cred in El si traiesc dupa exemplul Lui pe acest pamant. Am intrat in Paradisul Bucuriei si sunt preafericit!...
Traiesc – chiar acum – bucuria Cerului si fericirea Misterului, cantand de bucuria Izvorului de viata vesnica ce o simt ca a intrat in mine, traind clipa chiriei de timp in pregatirea clipei de a intra in fericirea vesnica a Cerului, ca salvat, prin Domnul Iisus: un mantuit deplin fericit. Am bucuria deplina si credinta-n Lumina, in inima...
Nu vrei si tu, cititorul meu, sa intri-n Lumina si-n Paradisul Bucuriei cu Dumnezeu?...
Aripile fericirii credintei ma poarta pe mine...
Si cred!... Si traiesc doar pentru Ziua ce vine,
Cand trupu-mi va pleca in tarana ce moare,
Iar sufletu-mi va rasari-n Paradisul Bucuriei nemuritoare!
Prof. Dumitru Buhai
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com