Felii de timp - Magistratul

„- Dai si matale acolo o punga de cafea, doua trei pachete de Kent si te-ai scos. Pai, ce vrei, nea Costache, pe degeaba? Si unde ziceai ca vrei sa o bagi pe fata aia mica?
- Ma… nea Pandele!
Si nea Costache scarpinandu-se sub brat zice:
- Ma gandeam sa o bag undeva, undeva unde pica ceva. Stii ca in ziua de azi fara… nu se poate. Pai, ce… sa muncesti degeaba? Da’ nu-i place medicina. Eu cu Vasilica, nevasta-mea, acolo am vrut sa o bagam. Stii tu… doctorul este doctor. Da’ nu le are cu astea. E prea slaba. La anatomie si cum ii mai zice, zoolofie, are note proaste. Si nu merge. Poti sa dai cat vrei. Trebuie sa fii si ceva mai mare…. asa, sa ai vreo functie. Eu sunt talpa de prost de cand ma stiu si ii stiu si pe ai mei din neam, ca tot asa or fost.
- Pai, ce faci cu ea? O tii acasa sau ce? In fabrica, nea… se poate?! E frumoasa!
- Ma, nea… Am pe varu’ meu, care este notar, ma! Si deunazi vorbii cu el. Stii cat de prost era, ma? Nu stia nici sa numere, ma, cand a terminat a patra. Si acum este mare notar. La fiecare act ii pica, ma, vine si are, ma. Si mi-a zis: „Ba; vere, bag-o, ma, pe fiinta aia mica la Drept. Dai si tu un porc. Dai si tu doua-trei vedre de vin. Si daca se duce si ea intr-o excursie la munte cu cineva de la partid, te faci si tu ca ploua, ai facut-o, ma, magistrat. Toata viata, ea da cu hotararea, ma! Si apoi nu ne va mai judeca nimeni, ma! Avem notar, fiica-ta judecatoare sau procuror si mai bagam pe unul si am pus-o vere.”
Orice stat, indiferent de forma sa de organizare, are structuri vitale, fara de care el nu poate functiona. Comunismul, mai ales in ultima decada, si asa-zisul capitalism dupa anii ‘90, au fost si inca sunt structuri administrativ politice si statale de troc. Capacitatea morala si constiinta profesionala, pregatirea profesionala pe disciplina, la nivelul de exigenta necesar si conform cu importanta si efectul social, erau si sunt inca pentru multi romani notiuni inexistente. Pentru multi erau si sunt inca un mod de a-si promova odraslele in functii si institutii importante ale statului.
Membrii de partid aveau indicatii pretioase de a promova cadre de „nadejde“, adica de origine sanatoasa. Originea sanatoasa in comunism insemna cel care nu muncea, adica nu voia avere, cel care isi turna vecinul, iar parintii lui erau marginasi la sat sau la margine de targ, in casa de chirpici. Cel gospodar nu avea nicio sansa, era considerat cetatean cu tendinte de imbogatire si, mai ales ca avea ceva minte, nu putea fi subordonat usor. El nu executa imediat cu renumita confirmare, indiferent cat de aberanta era dispozitia, cu raspunsul:
- Am inteles, sa traiti!
Dupa anii ‘90, dupa o retragere temporara a celor care au fost formati, pregatiti cu acest mod de gandire si comportament, „fostii“ s-au repliat rapid inapoi in institutii, peste noapte schimbandu-si ideologia comunista intr-o corcitura comunisto-capitalista, asa zisa economie de piata si libertate prost intelesa, respectiv democratie de maidan, fara respectarea legilor, acestia devenind imediat investitori cu adrese in cutii postale din Occident.
Ei s-au folosit si de relatiile economico-sociale si politice sub obladuirea fostului secretar de partid, pentru a duce Romania printre primele tari in ceea ce priveste coruptia. Aceste structuri au instalat nepotismul, relatia si spaga ca ceva normal in societatea romanesca, dar fara limite. Astfel, Romania, pe parcursul ultimilor 18 ani, a fost devalizata de zeci de miliarde de euro, unele surse apreciind aceasta suma la peste 100 de miliarde de euro.
Tot ce a fost industrie masiva pana in anii ‘90 a fost taiata, incarcata in vapoare si vanduta la extern. Utilaje scumpe, metale rare, neferoase s-au vandut cu zecile de mii de tone, pe spagi de nimic, de personaje fara nici cel mai elementar bun simt in ceea ce priveste averea acestei tari. Ei astazi, cheltuiesc sume uriase prin insule exotice sau la cele mai scumpe hoteluri din lume, concurand cu oamenii bogati ai lumii, capitalisti care au strans averi in sute de ani, uneori acestia fiind sfidati de imbogatitii peste noapte prin oportunism, falosenie si grandomanie, falosenie de neam prost si comportament de maidanez. Acestia au avut grija sa promoveze in institutiile principale si vitale ale statului personaje incapabile, nepregatite, respectiv copiii, nepotiii, rudele si prietenii lor.
„- Asa ca, ma vere, stii ca daca o fac judecatoare, il scap de la belele si pe nepotul din partea nevestii, ca de… tampitul, s-a apucat sa fure mai mult decat i-a spus seful. Seful nu a stiut, nu a facut scazamant si uite controlul! Ala de la control este nou si deocamdata ii este frica sa ia. Am vorbit cu secretarul de partid care mi-a zis: „Taie, bre, nea Costache, vaca si da-o la cei de la control“. Da’ cum sa o dau, ma? Ca pe urma vrea si veterinarul, ca am taiat-o fara aprobarea lui. Si de unde mama focului sa dau la toti. Porcul l-am dat, vaca o dau, gainile le tin pentru ala mic, prostanacul de el, ca din nota 5 nu poate sari. Vezi ce greutati am? Deh, daca ma trag din neam de prosti… Acu’ sa fiu sincer, noi din neam am fost inceti la minte, dar in schimb ne-am inmultit iepureste! Si tu zici sa o dau pe fata la judecator, ma? Dar asta gandeste incet si o sa bage la puscarie oameni nevinovati, ma!
- Lasa, ba, ca tu nu stii cum se judeca acum. Totul este stabilit dinainte. Cel care-i prost si nu vrea sa dea, o incaseaza. Cel care este baiat destept, da. Si in sala de judecata n-are nevoie sa gandesca rapid. Nu-i trebuie sa cunoasca cine stie ce legi. Avocatul are grija sa puna acolo ce trebe, ma! Pai, tu crezi ca sunt lasate asa, la voia intamplarii, lucrurile astea importante? S-apai, ma fartate, unii da-i incolo, ca merita sa stea la tuhaus! Auzi, ma, ce tupeu, sa ceara drept la aparare!
- Da, ma, da’ nu auzi ca nu el a furat? A luat ala… al Frasinei.
- Pai deh, ma, prostul-i prost. Alalaltu’ a carat noaptea. Dimineata mintindu-l, l-a pus pe prostul ala sa ia si el cate ceva. L-au prins. Asa ca daca-i prost, las-sa stea la mititica. Auzi prostu’, acum vrea aparare!
- Ma, nea… si fiica-mea o sa faca de-astea?
- Nu, ma, vezi-ti de treaba. Nu ea condamna. Este condamnat dinainte. Ea doar da sentinta. Inainte de judecata se stabileste. Uite cam asa se procedeaza: seful intreaba „Ba! Care are dosarul lui Pandele?“, „Pai, eu“, „Ba! Vezi, ii dai doi ani. De prosti nu avem nevoie. La mititica se va destepta de cap si va invata sa fure. Nu sa faca el greutati lui cumnate-meu, care are un C.A.P. fruntas. Auzi prostul, sa-l prinda cel mai prost paznic. Deh, ca alde de astia merita mai mult. Doar asa va invata meserie. Cand se va intoarce, nu o sa regrete ucenicia facuta acolo.”
Acest mod de a vedea realitatea concreta de catre omul de rand devenit cineva, acest mod de gandire a devenit un fapt normal, ceva care era eficient si functiona. Devenise modul de a fi al celui care se descurca, al baiatului destept. Mai tarziu, baiat de baiat si alte diminutive de smecher, care reuseau sa faca cariera sau sa parvina in viata, folosindu-se de racilele regimului comunist si ulterior anilor ‘90 in asa zisa societate democrata, au pus mana pe structurile importante din institutiile statului roman.
Astfel, in structurile societatii au intrat, nu de putine ori, personaje cu o educatie mediocra si de neam inceti la minte. Acest fapt s-a repercutat pana in zilele noastre.
Daca in structura unei institutii a statului a ajuns un personaj de genul aratat mai sus, acesta a ajuns sa faca infuzie in institutii cu neamuri si prieteni care la randul lor au facut acelasi lucru. Cel cinstit, ori era marginalizat, ori pleca, ori se supunea majoritatii sindicalizate la modul comunist si subordonate organizatiei de partid comunist, fie direct, fie indirect.
Aceste fenomene au continuat cu o mica sincopa si dupa anii ‘90, ramanand aceeasi mentalitate sau chiar mai accentuata in unele perioade, acest fenomen capatand proportii ingrijoratoare si devastatoare pentru economia Romaniei.
Indreptarea tarii noastre spre asa-zisa europenizare si liberalizare a constat imediat dupa anii ‘90 intr-o liberalizare masiva, in sensul ca se puteau scoate din tara de la becuri si rulmenti pana la vapoare, respectiv aducerea de baloturi de haine vechi sau ceea ce generatii intregi au dus lipsa, un pantof occidental, un tricou si un Coca-Cola sau aparatura electronica de casa, care a fost un privilegiu si un mare lux, zeci de ani.
Imi aduc aminte ca puteai sa cumperi un apartament cu pretul unui videocasetofon. Pentru un radiocasetofon mai modest munceai sa strangi bani un an, iar pentru o masina mancai iaurt si marmelada peste zece ani.
Astfel, dupa anii ‘90, la nivel inalt s-a pregatit dezasamblarea fabricilor si taierea lor, pentru a fi date la fier vechi. Vapoarele asteptau la rand sa fie incarcate cu materiale feroase si neferoase, venidu-le ulterior si lor randul, la taiat si la instrainare pe nimic. Au fost taiate utilaje scumpe, au fost duse materiale rare sub forma bruta la export. Pe langa caile ferate, hotii de fier vechi aruncau din vagoane de tren fierul taiat sau dezmembrat, pe care il reintroduceau in circuit. Au ajuns pana acolo incat au taiat chiar si sina de cale ferata sau au demontat subansamble, punand traficul feroviar si viata a mii de oameni in pericol.
Jaful incepuse sa se extinda la scara mare. Se sapau gropi de unde se atacau si perforau conducte de petrol, impreuna cu cei care le pazeau, furand motorina si benzina. Se faceau transferuri masive de combustibil, fara a fi controlate si supuse taxelor aferente. Razboiul din Iugoslavia a inlesnit o alta categorie de fosti tovarasi sa se imbogatesca pe baza anumitor materiale si a combustibilului.
A urmat privatizarea prin metoda MEBO si marele jaf national al preluarii actiunilor pe nimic, actiuni impartite populatiei din tot ce a mai ramas viabil din economia nationala.
A urmat perioada jocurilor tip Caritas, jocuri puse la punct cu tinte precise, jocuri din care unii au stiut sa profite. Cei din institutiile statului au pus mana pe sume frumoase, ei fiind cei care s-au infruptat primii din aceste jocuri. Populatia contribuitoare a luat din nou teapa de rigoare.
A fost si perioada furtului din banci. S-au incasat comisioane de milioane de dolari de contabili si alti functionari sau persoane dubioase, pe privatizari prin asa zisa consultanta. A fost perioda in care pe sume uriase erau aduse in tara echipamente de informatica si altele, fie depasite, fie la preturi exorbitate, fapt care se intampla si astazi in acelasi mod. Si acestea cu ajutorul fostilor tovarasi, bisnitarilor si a altor categorii sociale cu tupeu.
A urmat devalizarea bazelor turistice, a patrimoniului cooperatist, cel al U.T.C.-ului, cel al P.C.R-ului., taierea padurilor, devalizarea patrimoniului balnear si multe altele.
Astazi dupa ce s-au terminat multe dintre acestea, s-a ajuns ca fostele case, vile si alte sedii, respectiv terenurile intravilane si extravilane sa fie furate, date, manevrate de catre functionarii din primarii, de catre alesi care au vrut sa vina in varful tortului. Acestia au fost propulsati si sunt, prin diferite mijloace, respectiv promisiuni mincinoase, pentru a fura si jefui, fara a respecta cele mai elementare legi si fara frica ca vor fi pedepsiti vreodata.
Odata cu perioada de preaderare a Romaniei, au trebuit impuse reguli europene, pentru o tara la care trebuiau legi de trei ori mai aspre. Astfel, legislatia europeana in loc sa opreasca fenomenul de jaf si coruptie, l-a amplificat, acesta devenind, in masa, institutionalizat pana la nivel de ministri.
Corpul magistratilor si in special judecatorii au inlesnit si nu au stopat aceste fenomene, fie ca s-au subordonat politic, fie din interese personale, materiale, respectiv prin sustinere a intereselor de clan.
Nea Ion si nea Costica au votat imediat dupa anii ‘90 pe marele „persecutat“, fost secretar de partid, ca presedinte democrat al unei Romanii asa-zis democrate. Ei se uita astazi pe hartia afisata la intrarea in scara blocului si nu le vine sa creada cand vad sumele apocaliptice pe care le au de platit. Pensionarii se calca in picioare la pomeni electorale, ce constau in cativa mici si o bere. Personaje gen anii ‘38-’39, ca in perioada prohibitiei din America, cu mamuti si namile hranite sanatos si cu priviri de asasini drept paznici, fac propaganda electorala, promitand minciuni drept prosperitate. Tineretul este ingrozit ca nu are sansa sa cumpere o garsoniera, nu mai vorbim de un apartament sau un teren, chiar daca munceste o viata.
Romania este o tara inapoiata si nu tocmai curata, a ajuns manevrata, scumpa pentru a putea trai si a avea o locuinta decenta, mai scumpa ca in multe state occidentale.
Asa ca nea Pandele si nea Costache au astazi nepoti notari sau avocati, procurori sau judecatori. Pensia pe care o au o folosesc ca sa cumpere bomboane la copiii de pe strada cu vile unde locuiesc. Au uitat ca au fost marginasii satelor si saracii targului. Ei se uita cu mirare la camerele de luat vederi, la usile garajelor care se deschid singure, la jeep-urile nichelate care se indreapta spre intrarile vilelor cu 20 de camere in care locuiesc. Bombeaza pieptul si se infoaie. Se simt mandri, gandidu-se ca din ei si neamul lor de saraci si inceti la minte au iesit asa grozavii. Cate milioane de pesionari isi dramuiesc ultimul leu pentru o felie de salam sau cele cateva milioane de procese care ucid zilnic Romania si pun pe drumuri lunar sute de mii de oameni nu le dau de gandit oare? Ei nu vor sa stie nimic decat ca s-au ajuns. S-au descurcat. Au fost mai „smecheri“.
Magistratul in societatea romanesca a ajuns nu sa fie un limitator de infractiune, ci un producator suplimentar de procese, in care armate de avocati se invart si duc Romania nu spre prosperitate, ci spre dezastru.
Mai, nea Pandele si nea Costache, treziti-va copiii si nepotii, ca duc aceasta tara la disparitie!
„- Deh, nea Pandele, daca zici mata ca nu ea judeca, judecatoare o fac, sau procuror, ca asa vom duce si noi o viata mai buna.“
- Ei, vezi ca gandesti bine, ma, Costache? Dai incolo pe cei care ne fac puturosi si saraci. Noua sa ne mearga bine! ...
Viorel Muha