Ambitii politice rusesti din cele mai vechi timpuri si pâna astazi (partea III)

(continuare din numarul trecut)
In Decembrie 1995, Rusia a organizat din nou alegeri parlamentare. Oponentii reformelor economice au devenit si mai puternici.
Alegerile din 1995 l-au impins pe Eltan intr-o directie ne asteptata creandu-i o atmosfera politica total nefavorabila.
Vrand sa-si salveze planurile ambitioase si sa arate ca este capabil sa asigure refacerea rapida a economiei rusesti, Eltan a inceput restructurari masive in administratia sa politica, fapt ce l-a facut si mai ne popular.
Numindu-l pe Vladimir Kadannikov in functia de Prim Ministru, i-a dat responsabilitatea problemelor economice.
Noul Prim Ministru si-a inceput activitatea prin restrangerea unora din programele de liberalizare ale initiativei economice particulare.
La scurt timp, Eltan l-a inlocuit pe Kadannikov cu un alt personaj politic relativ necunoscut Serghei Stepasin. Acesta nici nu a avut timp sa-si lamureasca agenda de lucru ca a fost inlocuit cu un alt personaj politic – Vladimir Putin.
Unele informatii mai putin controlabile dar demne de crezut, confirma ca Putin ar fi descoperit unele afaceri oneroase ale fiicei lui Eltan, Tatiana Diacenco, si l-ar fi constrins pe acesta sa demisioneze sau era hotarat sa faca publice informatiile despre fata lui Eltan si ca atare sa-l compromita politic.
Starea sanatatii lui Eltan devenea din ce in ce mai precara si ca atare el a hotarat sa demisioneze din functia de Presedinte al Federatiei Ruse.
Astfel a ajuns Vladimir Putin Presedintele Rusiei.
Prin lichidarea Uniunii Sovietice si iesirea de sub controlul Moscovei a republicilor care au devenit independente, Rusia a pierdut peste 5 milioane de Km.p. din teritoriul pe care il detinuse.
Cu toate ca nici pe departe nu se poate compara cu asa numita supraputere pe care o reprezenta in mod fals URSS-ul, Rusia actuala face mari eforturi pentru a se impune in fata intregii lumi ca o mare putere economica, politica si militara. Ea se declara ca fiind urmasa de fapt a fostei Uniuni Sovietice.
Rusia de astazi si era Putin
In primul sau discurs ca Presedinte Vladimir Putin a promis ca „va avea grije de Rusia. Noi avem aceleasi obiective comune; vrem ca Rusia sa fie o tara libera, bogata, puternica si civilizata. O tara de care fiecare cetatean sa fie mandru si care sa fie respectata in lume“.
Putin a cunoscut foarte bine conditiile in care se desfasura viata rusilor in momentul in care a devenit presedinte.
Pe plan national Rusia se confrunta si continua sa aiba milioane de oameni cu adictie la alcool si droguri.
Si astazi dupa atatia ani dela caderea comunismului, drogurile si alcoolul continua sa faca ravagii in special in randurile tineretului.
Agentia de stiri Reuters, a prezentat unele informatii preluate dela oficiali rusi si din care rezulta ca peste 80.000 de oameni mor anual din cauza drogurilor.
Programe si centre de detoxicare sunt foarte larg raspandite pe intregul teritoriu al Rusiei, dar rezultatele sunt neglijabile.
Milioane de oameni sunt bolnavi, sunt infectati cu HIV/AIDS(SIDA), nu au asigurari medicale, iar sistemul ingrijirii medicale este total ineficient.
La toate nivele politice, economice si administrative inca exista un grad ridicat al coruptiei.
Intr-un discurs pe care l-a tinut in fata studentilor dela facultatea de drept, Putin a spus: in functia mea „voi fi un dictator al legi in Rusia“.
Dupa rezultatele unui sondaj de opinie desfasurat in urma cu mai multi ani, privind drepturile si libertatile civile, a reiesit ca libertatile in Rusia au scazut dela nivelul „libertatii partiale“ la „ne libertati“.
Alegerile care au avut loc in 2003 si care i-au asigurat lui Putin cel de al doilea termen ca presedinte, nu au readus imaginea Rusiei la nivelul unei societati cu adevarat democrate.
Tocmai pe asemenea fapte s-au bazat afirmatiile unor gazetari occidentali care la peste 15 ani dela desfiintarea comunismului in Rusia spuneau ca :„sistemul politic rusesc era un hibrid politic, o democratie neliberala cu un simulacru intre lumea occidentala si traditia ruseasca“.
Ani de zile situatia politica, economica si sociala a Rusiei era marcata de o mare instabilitate ceea ce ii facea pe multi investitori sa fie circumspecti si retinuti in investitiile lor, preferand sa investeasca in Polonia si Cehia.
Mai tarziu uzinele de automobile americane s-au hotarat sa-si asume riscul de a intra pe piata rusa si au deschis fabrici.
Prosperitatea actuala a economiei ruse se reflecta printr-o crestere a consumului menajer, rambursarea datoriei publice externe, precum si in cresterea considerabila a bugetului destinat invatamantului si ocrotirii sanatatii.
Aceste succese i-au adus lui Putin cresterea popularitatii si i-au dat amploare ambitiei sale de a nu lasa Rusia pe mana unuia care nu va sti sau nu va putea sa duca mai departe planul sau de „a reda Rusiei statutul de mare putere si sa faca sa renasca mandria nationala“.
Chiar daca se poate vorbi de o crestere substantiala a bunei stari, este discutabil daca ea se manifesta in toate orasele si regiunile Rusiei sau numai in marile orase si in anumite zone. Este destul de dificil de a se analiza si discuta despre o evolutie a bunastarii, atata timp cat nu exista o imagine globala asupra conditiilor de viata ale pensionarilor, taranilor si a populatiilor din diferite republici.
In asemenea conditii apar o serie de intrebari firesti: ce sta la baza acestei imagini prospere a economiei ruse? Este acesta un fenomen de lunga durata sau este numai rezultatul altui soc economic impus de administratia actuala dela Moscova?
Raspunsul la o asemenea intrebari este confirmat de faptul ca la baza actualei prosperitatii rusesti sta in principal exportul de petrol si gaze naturale precum si conditiile impuse de Putin tarilor dependente de aceste surse energetice.
In ultimii ani, Rusia si-a extins gama produselor destinate exportului prin diverse produse din domeniul militar: armament, tehnologie si pregatire militara.
In asemena conditii nu este de mirare nici planul deosebit de ambitios al fostului presedinte de a nu parasi Kremlinul si de a continua sa conduca destinele Rusiei chiar prin functia de Prim Ministru.
Alegerea unui nou Presedinte in persoana tanarului avocat din Petersburg Dimitri Medvedev (42) nu inseamna nimic altceva decat continuarea unui joc politic bazat pe ambitia lui Putin, ca in noua sa calitate de Prim Ministru sa conduca in continuare destinele Rusiei.
Noul Presedinte ce si-a „castigat“ pozitia prin suportul a peste 70% dintre alegatori, a fost felicitat de catre Putin imediat dupa primul scrutin al alegerilor, de unde rezulta ca in continuare totul se desfasoara la Moscova dupa vechea traditie a alegerilor de tip comunist.
Multumindu-i lui Putin pentru felicitari Medvedev nu s-a jenat sa afirme in mod oficial ca va „urma in conducerea Rusiei linia trasata de Putin“.
Vrand sa-si asigure o mai larga popularitate, noul Presedinte a anuntat ca va depune toate eforturile pentru aplicarea legii economiei de piata si tot odata va asigura libertatea cuvantului si a scrisului.
Chiar daca cu fiecare ocazie pe care a avut-o a lasat sa se inteleaga ca nu va fi un clon a lui Putin, atat poporul rus cat si intreaga opinie publica mondiala ramane sceptica atunci cand este vorba despre reala conducere a Rusiei si despre administrarea marilor bogatii pe care le detine Rusia (petrol, gaze naturale, diamante, aur si o mare rezerva valutara).
Moscovitii ca si alte popoare au mult umor. La scurt timp dupa numirea noului presedinte a inceput sa circule o gluma:
- La intrebarea: daca Primul Ministru Putin va avea pe peretele biroului sau portretul noului Presedinte Rus, s-a dat raspunsul:
- Da, cu conditia ca portretul sa-l arate pe Medvedev stand in picioare in fata portretului lui Putin.
Din toate un singur lucru si anume ca ambitiile vechiului/noului KGB, nu s-au pulverizat ci continua sa existe si sa joace un rol deosebit de activ in noua Rusie.
Pentru Romania ca si pentru celelalte tari din Europa de Est, trebuie sa fie un mare semn de intrebare si o grije deosebita cand se discuta despre ambitiile politice ale prietenilor dela rasarit.
Alegerea unui presedinte si al unui prim ministru cu ambitii nationaliste si dorinti dictatoriale, ar putea influenta intr-un mod deosebit politica externa a acestor tari.
Conceptiile noii conduceri dela Moscova care sunt in total dezacord cu intrarea Romaniei si a altor tari in NATO si UE precum si cu amplasarea unor baze militare americane pe teritoriul acestor tari, ar putea sa fie motive foarte serioase pentru reinceperea unui razboi rece intre Est si Vest.
In aceasta conjunctura politica, Romania s-ar gasi intr-o situatie destul de dificila fiind la mijlocul acestor „neintelegeri“ si la granita cu o forta in plina dezvoltare.
Din pacate nici de aceasta data puterile occidentale nu-si pot manifesta puncte de vedere care ar putea influenta unele dintre ambitiile politice rusesti.
Stale Unite si Europa occidentala se confrunta ele insasi in prezent cu marile probleme ale razboiului din Irak si Afganistan, cu eforturile de combatere a terorismului international si cu o situatie economica deosebit de dificila.
Enormele sume aferente acestor evenimente cresc dela zi la zi ca un bulgare enorm de zapada. Mentinerea a peste 170.000 de soldati in Irak si a peste 26.000 in Afganistan, pana la o data inca necunoscuta are urmari directe asupra bugetului SUA si al fiecarui cetatean platitor de taxe.
Dupa unele informatii furnizate de Agentia Reuters, aceste razboaie ii vor costa pe americani pana in anul 2017, peste 3 trilioane de dolari.
Daca la acesta se adauga degringolada rapida pe care o cunoaste dolarul pe plan national si international, precum si multiplele probleme interne care constituie puncte divergente intre partidul republican si democrat, ne putem da seama ca actuala administratie dela Washington si nici cele care ii vor urma, nu vor putea pentru o foarte lunga perioda de timp, sa aiba capacitatea de a actiona intr-un mod eficient pe plan international.
Dr. Alex Berca, Massachusetts