O excelenta carte despre bani: „Cum sa muscam
azi din painea zilei de maine“. A scris-o Adrian Vasilescu. A aparut prin grija
Editurii „Minerva“. Iar revista noastra a organizat pe marginea ei, la Iasi, in
cadrul simpozionului „Acceleratori ai performantei economice“, o interesanta
dezbatere. Iar acum o prezentam cititorilor nostri in secvente grupate pe cateva
teme de actualitate. (Top Business)
Noi, multa vreme, am
crezut in virtutile economiei socialiste. Dar numai noi, romanii, am
crezut? Sau numai noi, cei din „zona“
comunista? Minti dintre cele mai stralucite, din lumea occidentala, in numar
tot mai mare, au mizat pe economia socialista. Desigur, cu speranta declarata ca
numai ea va lichida inegalitatea dintre clase sociale si dintre indivizi. N-a
fost sa fie asa. Viata a spulberat visul, dovedind ca in materie de economie, ca
si in plan social, sistemele concepute in laborator sunt sortite sa piarda
competitia cu sistemele naturale. Economia de piata nu este un ideal, dar e o
solutie rationala pentru obtinerea bunastarii.
De altfel, timpul a lucrat pentru piata libera,
de tip capitalist. Daca, la sfarsitul anilor ’80, cam o patrime a tarilor lumii
erau in trenul economiei de piata, acum, cand inaintam in anii 2000, numarul acestor
tari a depasit trei sferturi. Mai are sens o discutie asupra corectitudinii
conceptului sub aspect lingvistic?
Trei mari criterii ne ajuta sa distingem
economia de comanda, specifica socialismului, de economia de piata. Ele sunt:
1) formarea preturilor; 2) repartizarea resurselor si a veniturilor; 3)
concurenta. Sa le analizam.
Noua era a inceput, in plan economic, cu
tranzitia de la plan la piata. Criticii care cautau nod in papura au sustinut
sus si tare ca antiteza plan-piata nu sta in picioare. Doar sunt si tari
capitaliste care recurg la planificare. E adevarat. Dar exista o diferenta esentiala
intre planificarea in socialism si planificarea in economia de piata. In timp
ce fostele tari socialiste planificau si preturile, sufocand productia, in
economia de piata preturile se formeaza pe baza legii cererii si ofertei. Prin
urmare, tranzitia de la plan la piata inseamna, de fapt, trecerea de la preturi
de comanda, fixe, dictate pe cale administrativa, la preturi libere, in continua
miscare. Stabilitatea preturilor fiind o valoare relativa in economia de piata.
In sensul ca o inflatie modica, de 1–2 la suta pe an, e chiar dorita. Fiind
socotita ca un pahar de vin bun baut dupa masa. Dar numai unul. Al doilea
devine periculos.
Repartitia resurselor si veniturilor este al
doilea mare criteriu. Planificarea socialista impartea totul, prin dictat
administrativ: si valuta, si creditele, si materiile prime, si salariile. Un
fixism ce era confundat cu stabilitatea. Un fixism ce a ucis stimularea muncii si
a dus socialismul intr-o stare agravata de inapoiere economica. Si sociala.
Economia de piata, in schimb, impinge resursele catre cei in stare sa le
valorifice cu maxima eficienta si ii rasplateste cu venituri mai mari pe cei ce
fac mai multa valoare adaugata. Cheia este insa concurenta. In timp ce
planificarea socialista impartea produsele prin dictat, in economia de piata castiga
cine face performanta. Atat economica, cat si tehnica. Produsele neperformante
raman nevandute si fabricantul lor pierde partida. Evident, deosebirile sunt cu
mult mai numeroase. Cele trei criterii sunt insa cardinale. Pentru a le da viata
e nevoie de legi bune, de institutii solide si de mentalitati sanatoase.
Altfel, economia de piata nu are cum sa aduca bunastare. Dictonul „Imprumutati-va
si prosperati!“ nu avea nici o semnificatie in socialism. Ce sens ar fi avut un
sistem de imprumuturi pentru populatie intr-o „zona“ in care, chiar si in
locurile unde s-au facut simtite incercari de a-i da socialismului o fata umana,
banii erau mai multi decat marfurile. Si asa, fara ca populatia sa fi avut
acces la bani imprumutati de la banci, marfurile nu ajungeau. Oamenii stateau
la cozi interminabile ca sa-si procure bunurile necesare.
Numai economia de piata ii da sens dictonului
„Imprumutati-va si prosperati!“ In lumea de astazi, aflata in proces de
globalizare. O lume ce se zbate sa grabeasca mersul economiei, aruncand in joc
bani, tot mai multi bani, forte umane, resurse materiale. Toate puse in miscare
de o uriasa masinarie: piata libera.
Anii 2000 ne-au adus confirmarea ca o mare
parte a omenirii, chiar cea mai mare, a invatat ca numai piata, prin puterile
ei, impinge economia inainte. Sau, dimpotriva, o tine in loc ori o trage inapoi,
atunci cand motoarele pietei nu sunt bine reglate.
Adrian Vasilescu