Ciondaneala provinciilor

Fiecare regiune isi exacerbeaza calitatile si ingroasa defectele vecinilor. Specialistii spun ca oamenii sunt in general educati sa gandeasca in alb si negru si ca au nevoie sa plaseze oamenii in categorii pentru a-i judeca dintr-o singura privire.

In Romania moderna, stereotipurile s-au afirmat dupa 1918, alimentate de circulatia romanilor dintr-o regiune in alta. Comunismul a intarit convingerile regionale, ca urmare a transferurilor masive de populatie in anii industrializarii.

Specialistii explica felul in care au aparut stereotipurile regionale

Stereotipurile cu olteni, ardeleni si moldoveni au crescut ca numar si s-au generalizat mai cu seama in timpul epocii comuniste, o perioada caracterizata prin masive miscari de populatie.

Daca-i zici unuia azi „Ma, moldoveanule!" e ca si cum l-ai injura de mama. Atatea conotatii negative strange intr-insul apelativul de mai sus, ca respectivul nici n-o sa se mai oboseasca sa-ti raspunda, o sa-ti traga una din prima.

Adevarul e ca desi stereotipurile regionale despre ardeleni, olteni, moldoveni si banateni circula de pe la 1918, de cand avem stat national si unitar, parca nicicand n-au cunoscut forme atat de agresive ca azi, mai cu seama in preajma confruntarilor fotbalistice. Suntem inconjurati de stereotipuri, gandim in stereotipuri si ne folosim de ele cu fiecare prilej, s-aratam ca suntem „ai mai mari si ai mai tari".

Suporterii timisoreni nu scapa nicio ocazie ...

Cand e vreun meci de fotbal intre reprezentante ale regiunilor, spiritele se-agita iar situatia devine cu-adevarat incendiara. Pe langa meciul din teren, e meciul dintre galerii. Care scot la inaintare pancarte si slogane ce-abunda in stereotipuri regionale, intretinute de generatii. „Am avut si vom avea mereu/Boala pe olteni", scandeaza cei de la FC Brasov la adresa Universitatii Craiova.

„Olteanu’ e pe camp, olteanu’ e pe camp...", urla din toti rarunchii si galeria Stelei. Care atunci cand merge in deplasare, in Banat, scandeaza fara drept de apel: „Sa se stie-n lung si-n lat/Timisoara-i de rahat!". „Zece, zece, zece va vom da/Dracu, dracu, dracu sa va ia/Gunoaie de mitici, gunoaie de mitici/Sa nu va mai prindem pe-aici", nu se lasa nici timisorenii. Iar la Cluj, microbistii scriu pe ziduri: „Anti buCUResti".

Avalansa de clisee

Nici in viata de zi cu zi, nu e pace intre exponentii regiunilor, cel putin la nivel de limbaj. „La Bucuresti se da ora exacta", zice, plin de ifose, bucuresteanul. „De la noi se vede Viena", ii raspunde timisoreanul care continua pe-acelasi ton: „Banatu-i fruncea! Iar voi, miticilor, ati ales tot un mitic sa va conduca, un mitic prin excelenta", cu referire clara la Sorin Oprescu si la al sau sediu de campanie, inspirat parca din Caragiale, La Independentu’. Din Banat si din Ardeal mai vin si replici gen: „Nu poti sa faci nimic din pricina centralizarii excesive. Ai idei, ai initiative, degeaba! Ti se da-n cap de la Bucuresti!"

Discutia se-aprinde si-atunci cand e vorba de chestiuni economice, gen: „Ardealul si Banatul tin tara-n spate", „noi dam bani la buget, dar banii nu se mai intorc la noi!". Banatenii si ardelenii se lauda cu orasele lor, „mult peste Bucuresti", cu seriozitatea si punctualitatea mostenite de la austro-ungari. De parte cealalta, bucurestenii arata si ei cu degetul: „Frustratilor! Sunteti invidiosi ca toate lucrurile importante se-ntampla in Capitala".

„Celalalt instaureaza stereotipuri despre celalalt"

Stereotipurile exista de cand lumea si pamantul, asta-i un lucru clar. „Ele exista de cand exista perceptia celuilalt. Orice grup cu constiinta de sine, cu identitate, aplica stereotipuri celorlalti, ii defineste pe ceilalti, ca sa se defineasca, sa se particularizeze pe sine", spune sociologul Zoltan Rostas.

„Celalalt instaureaza stereotipuri despre celalalt. Nu ardelenii despre ardeleni, ci ei despre ceilalti", puncteaza si Ioana Popescu, etnolog. „Ma identific in relatie cu vecinul incercand sa raman superior. Celalalt este, intotdeauna, mai rau ca mine, imi este inferior".

Tampa brasovenilor vs. Tampa moldovenilor

Sa luam un caz concret: Brasovului i se mai spunea in anii comunismului si Iasov, din pricina numerosilor moldoveni veniti sa lucreze in intreprinderile brasovene. Moldovenii erau in orice situatie luati peste picior, circulau si cantecele despre ei – „A inceput de ieri sa cada/Cate-un moldovean pe strada" – iar unei rampe de depozitare a deseurilor din oras i se spunea, in ras, „Tampa moldovenilor", in opozitie cu Tampa brasovenilor.

Ioana Popescu explica: „Sunt doua baze de stereotip: cel venit din afara, strainul, e mai slab ca mine, trebuie sa aiba niste defecte de care sa putem rade, si cel care e venit mai nou, vinitura, e inferior. Primul sentiment e de respingere.

Pentru ca localnicul si-a creat un rost, o lume, o lume care, mai cu seama in timpul comunismului, era agasata de oameni care voiau sa patrunda in ea si care riscau la un moment dat sa ocupe un loc mai bun, sa intre in cartierele bune, in familiile bune. Asta se intampla si la nivel de familie: ganditi-va ca in orice familie se primeste greu nora, sunt conflicte intre nora si soacra, nora e noua si agreseaza echilibrul familial".

Stereotipurile despre olteni au aparut mai repede la ...

„Stereotipurile sunt o forma de cunoastere practica", explica Puiu Latea, sociolog. „Nu avem timp sa aflam totul despre fiecare persoana, asa ca o plasam in diferite categorii: e oltean, e om de afaceri, e occidental, e bucurestean, e betiv, e taran... Nu stim la ce sa ne asteptam de la fiecare om in parte, dar, o data ce aflam sau vedem ca e oltean, ardelean, occidental, taran, incepem sa anticipam ce urmeaza sa se intample intre noi. Plasarea necunoscutilor in categorii ne linisteste, ne da senzatia ca avem controlul situatiei.

Stereotipurile ne dau un fel de retete despre cum sunt oamenii, la ce sa ne asteptam de la ei, ce sa facem cand ii intalnim. De-acum incolo, situatiile se complica, pentru ca unii corespund mai mult, altii mai putin. Cand nu corespund, spunem: «Parca nu e... oltean (moldovean, ardelean)»".

Altfel spus, ne raportam intotdeauna la stereotipuri, la ceea ce stim noi despre categoria respectiva: „Baza ramane stereotipul. Doar exceptiile trebuie explicate: «Parca nu seamana cu...», «Zici ca e de-al nostru». In multe cazuri, ai si un fel de mirare: «Eu m-am inteles bine cu moldovenii». Unori, ni se pare de ajuns sa aflam daca cineva e ardelean sau moldovean, nu vrem sa stim mai multe: «Stau cu un baiat cuminte in camera, e ardelean»".

Una peste alta, „stereotipurile ne ajuta sa mergem mai departe, sa actionam. Cunoastem despre oameni atata cat avem nevoie pentru a face pasul urmator, pentru a trai in lume, pentru a interactiona. O lume fara stereotipuri nu poate fi nici macar imaginata. Probabil ca intelegerea si comunicarea dintre oameni n-ar mai fi posibile. Nu e grav ca exista stereotipuri, e grav cand ele sunt puse la lucru pentru proiecte violente".

Oltenii cu cobilita, cunoscuti la Bucuresti

Aparitia stereotipurilor regionale – despre olteni, ardeleni, moldoveni, etc. – e legata, in mod evident, de evolutia istorica diferita a regiunilor. Erau, in prima faza, diferente intre oamenii de munte si cei de campie, unii vazusera cum arata „cei de peste Olt", „de peste Milcov", „ciobanii", „mocanii", dar „stereotipurile despre olteni, moldoveni si ardeleni exista din primele momente in care oamenii incep sa gandeasca in categoriile respective", subliniaza Puiu Latea.

„Este destul de probabil ca stereotipurile despre olteni sa fi aparut mai repede si mai clar la Bucuresti. Bucurestenii au o imagine destul de clara despre «oltenii cu cobilita» incepand cu jumatate secolului al XIX – lea. Pentru bucuresteni, la un moment dat, toti cei care se ocupa de comertul ambulant sunt numiti «olteni», indiferent de unde vin.

Generalizarea acestor forme de cunoastere are loc treptat, fiind legata de forme de schimb, mobilitate geografica, aparitia presei, standardizarea limbii, formarea natiunii, industrializare, evolutia infrastructurii si a mijloacelor de transport, aparitia mass-media".

Umorul regional adevarat, dupa 1918

Stereotipurile apar, asadar, cu precadere in regiunile de granita, in jurul targurilor, balciurilor si pietelor, sau in razboaie, unde ajung sa se intalneasca oameni din regiuni diferite. Introducerea serviciului militar obligatoriu, dupa reforma lui Cuza, a facut si ea ca reprezentantii regiunilor sa se cunoasca. Paralel, stereotipurile ajung sa constituie punct de plecare pentru bancuri.

„Oriunde exista diferentieri istorice clare intre regiuni - si unde nu exista? – exista si anecdote care fixeaza si atribuie uneia dintre regiuni – nu conteaza daca pe drept ori pe nedrept – o anume calitate, un anumit defect", spune etnologul Serban Anghelescu.

Sociologul Puiu Latea ancoreaza temporal acest tip de umor: „Daca in secolul XIX si la inceputul secolului XX, victimele bancurilor de la noi erau mai degraba grecii, armenii, sarbii, turcii, maghiarii si, in special, tiganii, umorul regional apare cu adevarat abia dupa 1918 si evolueaza destul de rapid, mai ales in comunism, ca un fel de contracurent la incercarile de uniformizare ale statului national".

Apogeul bancurilor, in comunism

Perioada comunista este si „epoca de aur" a bancurilor cu stereotipuri regionale. Crearea oraselor industriale, tabere de munca, migratie controlata, fuga de colectivizare, deportarea banatenilor in Baragan, puscarii, canal, generalizarea si obligativitatea unor forme de invatamant, navetistii...

„Toate sunt contexte ideale pentru comunicarea diferentelor si proliferarea umorului etnic si regional", puncteaza Puiu Latea. Anii comunismului s-au caracterizat, deci, printr-un mare amestec de populatie, care au permis sporirea numarului de stereotipuri regionale si generalizarea acestora.

Sumedenie de moldoveni au ajuns, de pilda, sa lucreze in fabricile din Ardeal, dupa cum in anii ’50-’60 importante valuri de migranti olteni au venit in Banat, ca sa ocupe functii in administratie. De aici, resentimente, acuze, stereotipuri si bancuri.

„Suntem educati sa generalizam, sa gandim in alb si negru, sa judecam in pozitiv/negativ, sa gandim in stereotipuri, in certitudini", Ioana Popescu, etnolog

„Sunt popoare cu multe bancuri, popoare cu putine bancuri. Nu exista, insa, popoare fara bancuri, fara o denumire a celuilalt, unde celalalt poate fi o natiune, o regiune, un sat", Zoltan Rostas, sociolog

Cum sunt vazuti reprezentantii regiunilor de catre ceilalti

Moldovenii Lenesi, alcoolici, saraci, needucati, nespalati, violenti, afemeiati

Oltenii Iuti, repeziti, smecheri, descurcareti, guralivi, speculanti, „prazari"

Ardelenii Inceti la minte si la vorba, lenti, calmi, prostovani, „palincari", „asezaaaaati"

Banatenii Strangatori, zgarciti, falosi, rezervati, aroganti