PSD castiga alegerile din toamna (?) - Analiza Cotidianul
Daca pana in toamna nu se intampla nimic spectaculos, PSD ar trebui sa
castige alegerile parlamentare. Analiza de mai jos incearca sa
demonstreze acest lucru, plecand de la rezultatele din alegerile locale
si de la mecanismul de vot indus de noul sistem electoral, uninominal,
prin care ne vom alege viitorul Parlament.Pe
vechiul sistem de vot, cel de lista, actorul
principal al campaniei era partidul, iar ceea ce facea diferenta dintre
alegerile locale si parlamentare era asa-numitul vot politic. Localele
dadeau trendul pe care, pana la scrutinul general, partidele il
fructificau sau nu, reuseau sau nu sa-l intoarca, daca acesta nu le era
favorabil. Iar ceea ce conta in primul rand erau imaginea de ansamblu
si mesajul national pe care partidele reuseau sa le transmita
electoratului.
Data fiind si suprapunerea alegerilor
parlamentare cu cele prezidentiale, rolul centrului era o data in plus
accentuat, candidatul la presedintie fiind in unele cazuri chiar
singurul vehicul de tractiune al intregii campanii.
De aici si un anumit ritual constand in
nesfarsite turnee in teritoriu ale liderilor nationali, pe care
„listacii“ locali ii asteptau ca pe un fel de „moaste“.
Se ducea
o adevarata batalie intre filialele judetene de partid pentru a prinde
cat mai multe astfel de „inalte vizite“, pe care le organizau cu
febrilitate si emotie si pe care le considerau, pe buna dreptate,
evenimentele centrale ale campaniei. Si mediatizarea avea acelasi
caracter centralizat. Liderii nationali colindau judetele insotiti de
cohorte de ziaristi din presa de la Bucuresti, pentru ca-i interesa ca
mesajul lor, adresat, teoretic, comunitatii locale, sa ajunga in primul
rand in media nationale.
Ce se schimba odata cu noul sistem de vot
Agentul-cheie
al campaniei devine liderul politic local. Mai exact, alesul local,
strict in aceasta calitate si nu in cea, intamplatoare, de om cu
functie in partid. Campania din toamna pentru alegerea viitorului
Parlament sta astfel, in premiera, pe umerii si, intr-un anumit fel, la
discretia unor oameni care nu prea au nici o legatura cu politica
nationala. Acestia sunt, in ordinea importantei, primarii, presedintii
de Consilii Judetene, proaspat alesi prin vot direct si, undeva in
fundal, consilierii locali si judeteni.
Desi legenda votului
uninominal spune ca ne alegem candidatii pentru viitorul Parlament in
primul rand dupa ceea ce ne spun acestia, in fapt, decizia de vot ne e
influentata semnificativ de cu totul alti factori. Iata fapte cu
valoare de analogie dincolo de orice dubiu de interpretare. La alegerea
presedintilor de Consilii Judetene, vot uninominal prin excelenta, cel
putin in mediu rural numele candidatului a contat extrem de putin spre
deloc.
In schimb, descoperim o corelatie foarte puternica intre
votul pentru candidatul la primarie al unui partid si cel dat, in
aceeasi localitate, candidatului aceluiasi partid la sefia CJ (vezi
tabel 1). Cum cu siguranta candidatul la primarie are notorietatea mai
mare si intereseaza mai mult alegatorul decat cel pe care partidul l-a
propus pentru conducerea judetului, logica ne obliga sa conchidem
astfel: decizia de alegere a candidatului la sefia CJ a fost
influentata decisiv de candidatul la primarie. Vorbim, evident, despre
o corelatie statistic solida si nu despre o suprapunere perfecta.
Acolo
unde apar „deviatii“ ele tin de factori intamplatori cum ar putea fi,
spre exemplu, notorietatea si popularitatea mare in localitatea
respectiva ale unuia dintre candidatii la sefia CJ. Dar pe ansamblu,
statistic vorbind, voturile pentru cele doua tipuri de functii au mers
mana in mana. Diferente mai mari s-au inregistrat in mediul urban, in
special in orasele mari, lucru la fel de semnificativ cand vorbim
despre ce ne asteapta la votul din toamna. Cum mediul urban e in
general mai sofisticat, mai informat, mai pretentios si mai atent la
detalii, corelatia dintre cele doua tipuri de voturi e ceva mai slaba.
De
ce e importanta aceasta diferenta? Pentru ca intre cele doua medii de
rezidenta avem de-a face si cu diferente semnificative din punctul de
vedere al distributiei votului pe partide. Desi au recuperat mult in
ultimii patru ani, PD-L si PNL continua sa ramana sub media generala in
mediul rural, in timp ce PSD ramane subreprezentat in mediul urban. La
alegerile din toamna, aceasta ruptura isi va spune cu siguranta
cuvantul intr-un sens pe care-l vom discuta insa ceva mai jos.
Decizia de vot, de la „si-si“ la „ori-ori“
Printre
diferentele importante dintre sistemul de lista si noul sistem bazat pe
alegeri uninominale se afla si cea privind tipul de presiune pe care-l
resimte alegatorul in procesul deciziei de vot. E diferenta dintre
alegerea de tip „si-si“ si cea de tip „sau-sau“. In vechiul sistem
votul dat unei liste de partid nu excludea calificarea pentru Parlament
si a reprezentantilor altor partide. Fiind vorba de liste judetene,
dupa distributia finala a mandatelor de parlamentar, te asteptai,
indiferent pentru cine ai votat, sa fii reprezentat intr-un fel sau
altul si de candidati ai celorlalte partide care reuseau sa depaseasca
pragul electoral. Intr-un fel anume, votul tau continua sa conteze si
dupa ce l-ai acordat.
In noul sistem de vot, alegerea fiind de
tipul „ori-ori“, presiunea creste ametitor. Castiga candidatul pe care
l-ai votat, il ai in Parlament, nu castiga, il ai doar pe al unuia
dintre adversari. Teoretic cel putin, decizi pe muchie de cutit daca
vei fi sau nu reprezentat in viitorul legislativ. De aici decurg o
serie de consecinte care din nou fac o diferenta semnificativa. E vorba
de modul in care isi pun amprenta pe decizia de vot factorii-cheie de
care vorbeam mai sus, respectiv primarii si presedintii de Consilii
Judetene.
Ce vor (si pot) promite viitorii candidati
Vorba
vine, pentru ca ei desi vor promite cu siguranta multe, urechile
alegatorilor vor sta sa asculte alte voci. La tara, vocea primarului in
primul rand, dublata simfonic de cea a sefului de Consiliu Judetean
daca cei doi reprezinta acelasi partid si disonant daca sunt adversari.
Dar primarul se va auzi, in general, mai tare. De ce? Pentru ca acesta
e pana la urma cel mai motivat alegator si cel mai credibil factor de
influenta a deciziei de vot.
Aproape orice primar din Romania
isi va dori ca localitatea pe care o conduce sa aiba in Parlament un
reprezentant (singurul posibil, de altfel) din propriul partid. Sau
invers, va face tot posibilul sa nu ajunga unul de la adversari. Din
nou, vorbim aici de logica unui comportament dominant, fara a exclude
situatii particulare in care un primar sau altul sa decida fie sa nu se
implice prea mult fie chiar sa faca jocul unor adversari.
Rolul
presedintilor de Consilii Judetene va fi, cum spuneam, si el hotarator.
Desi formal noii alesi ai judetelor sunt mai degraba manageri de
resurse, fiind supusi unui „Consiliu de Administratie“ pestrit din
punct de vedere politic, in fapt acestia detin o putere reala mult mai
mare. E deja un lucru confirmat de experienta ultimilor 18 ani faptul
ca presedintii de Consilii Judetene au la indemana si folosesc cu
succes arma negocierii majoritatii intereselor locale si ca pentru ei
diversitatea politica a consilierilor judeteni e rareori o problema.
Iar
puterea lor creste de la an la an, odata ce si banii pe care-i
administreaza sunt tot mai multi. E previzibil, prin urmare, ca si in
campania electorala din toamna influenta lor sa fie pe masura.
Promisiunile lor vor avea o greutate reala mai mare decat a majoritatii
candidatilor pentru Parlament, iar tandemul politic pe care-l pot face
cu primarii apartinand propriului partid se transforma in unul dintre
cele mai solide argumente electorale. Iar candidatului pentru Parlament
nu-i ramane decat sa-i urmeze sau sa se resemneze cu ideea unei lupte
inegale din start.
In campania electorala din toamna, acest
tandem primar-presedinte CJ devine garantie de succes sau factor de
descurajare, in functie de culoarea politica, pentru orice candidat
„uninominal“ din colegiul electoral pe care-l acopera. Candidatul poate
promite credibil ceea ce pot promite in primul rand acestia. Daca cei
trei, candidatul pentru Parlament, primarul si presedintele de Consiliu
Judetean, au aceeasi culoare politica, ei formeaza „triunghiul de aur“
al alegerilor din toamna. Iar partidul care detine cele mai multe
astfel de „triunghiuri“ are prima sansa de a le castiga.
De ce PSD mai mult decat ceilalti
PD-L
se lauda, pe buna dreptate, cu faptul ca la locale a obtinut cele mai
multe voturi, indiferent de tipul de mandat pus in joc, primarie,
presedintie de CJ, Consiliu Local sau judetean. Concret, PD-L are peste
PSD, al doilea clasat, plus 2,45% voturi pentru candidatii la primarie,
plus 1,3% la listele de consilieri locali, plus 0,16% la Consilii
Judetene si plus 0,11% la voturile acordate candidatilor pentru
presedintia CJ-urilor. Cum se vede, surplusurile de voturi, desi clare,
sunt insa infime. In termeni politici, PD-L si PSD se afla practic la
egalitate.
Diferentele care conteaza sunt in alta parte si
ele, din perspectiva alegerilor din toamna, sunt net in favoarea PSD.
Exista trei astfel de diferente esentiale: la numarul de primari, la
mandatele de presedinte de Consiliu Judetean si la procentul de primari
care si-au castigat functia din primul tur de scrutin. In procente avem
urmatoarea situatie. PSD are cu 7,23% mai multi primari decat PD-L, cu
7,32% mai multe mandate de sefi de CJ si cu 11% mai multi primari
iesiti din primul tur (vezi tabel 2). Importanta acestora din urma vine
tocmai din plusul de legitimitate pe care-l au fata de cei care si-au
castigat functia, majoritatea la limita, dupa abia a doua incercare.
Distributia „triunghiurilor electorale“
Ce
ascund in fond aceste rezultate? In termenii teoriei de mai sus, ele se
traduc astfel. PSD detine cu 25 la suta mai multe „triunghiuri“ primar
- presedinte CJ - „candidat uninominal“ decat va avea PD-L, 548 fata de
445, din care 508 fata de 381 in mediul rural, unde, cum stim,
promisiunile electorale prind mult mai usor. Ca acoperire demografica
(vezi tabel 3), triunghiurile PSD se intind peste 45,8% din populatia
Romaniei, exclusiv Bucuresti, in timp ce ale PD-L peste doar 32,8%. In
plus, presedintii de Consilii Judetene ai PSD au in spate 46% din
totalul voturilor acordate celor care au obtinut aceasta functie, in
timp ce sefii de judete ai PD-L au strans doar 32%. Un alt argument.
Atat primarii, cat si presedintii de Consiliu Judetean beneficiaza, in
calitate de invingatori, de un asa-numit bonus de popularitate, din
care se pot alimenta cel putin o jumatate de an de la preluarea
mandatului.
Stim asta din toate sondajele care au masurat de-a
lungul timpului nivelul de incredere de care se bucura cei proaspat
alesi. Invers, invinsii sufera o depreciere semnificativa, iar
consecinta importanta este ca fata de rezultatele obtinute in alegerile
locale, pe termen scurt, pana la un an, procentele pe care le au deja
cei alesi sa fie mult mai mari, iar a celor invinsi - mult mai mici.
Acest lucru face ca macar pana la alegerile din toamna presedintii de
Consilii Judetene sa ramana mult mai populari si, prin urmare, mai
influenti in termeni electorali decat apar strict prin prisma voturilor
pe care le-au obtinut la locale. Iar PSD are mai multi decat PD-L, deci
si mai multe potentiale voturi de castigat in toamna pentru colegii de
partid care candideaza la Parlament.
Ruptura urban-rural, tot in favoarea social democratilor
Desi
ca pondere in voturi efective obtinute la locale PSD si PD-L stau
aproape umar la umar, in logica votului din toamna pentru alegerea
„uninominala“ a parlamentarilor PSD e avantajat net si de greutatea mai
mare pe care o are in continuare in mediul rural, 37 la suta dintre
primari fata de 26 la suta cat are in acest moment PD-L. Evident, PD-L
sta mult mai bine in urban, raportul de forte fiind inversat: 37 la
suta dintre primarii oraselor sunt de la PD-L fata de cca 26 la suta
cat are PSD. Atuul social democratilor vine din diferenta de
comportament de vot dintre cele doua medii.
E mai usor pentru
orice partid sa „vanda“ la tara un candidat „uninominal“ decat ar
putea-o face in orase, mai ales cele mari. Altfel asculta electoratul
rural de primar si de seful de judet decat o face alegatorul din urban.
Asta si pentru ca legatura dintre cei doi edili si electorat e mai
stransa la tara, dar si pentru ca, in marile orase cel putin,
electoratul e mult mai atent la candidatii propriu-zisi decat la cum ii
indeamna primarul sau seful de judet sa voteze. Iar acest fapt lucreaza
o data in plus in defavoarea PD-L, concentrat mai ales in acest mediu
mai greu de „cumparat“.
Conditii care pot infirma scenariul succesului PSD
(sansele de a se intampla, evaluate pe o scara de la una la cinci stele)
•
PD-L sa propuna pentru viitorul Parlament candidati de calitate
politica si forta electorala proprie net superioare prin comparatie cu
cei ai PSD, dar si a celorlalte partide. *
• La alegerile din toamna, prezenta la vot in mediul urban s-o depaseasca pe cea din mediul rural. *
•
PD-L sa propuna un nume de viitor premier capabil sa-i mobilizeze masiv
electoratul, oferindu-i perspectiva unei viitoare guvernari de
exceptie. Nu-i exclus, dar nici foarte probabil. **
• PSD sa
sufere cel putin o lovitura majora de imagine, de genul arestarii unui
lider notoriu sau al unui mare scandal intern. Posibil **
• PNL sa scada mult sub cota actuala, o parte din electoratul pierdut orientandu-se spre PD-L. Greu de crezut *
• O noua suspendare, sau tentativa de suspendare a presedintelui Traian Basescu, la fel de controversata
precum cea de acum un an. S-au fript o data, deci slabe sanse sa se mai intample.*
•
O catastrofa naturala, pe care presedintele Traian Basescu sa reuseasca
s-o exploateze politic in favoarea PD-L. Intre * si *****.
• Un eveniment politic international cu implicatii puternice pentru Romania, in care presedintele
Traian Basescu sa joace un rol benefic hotarator. Improbabil.*
• O propunere de referendum din partea presedintelui capabila sa mobilizeze si sa radicalizeze masiv electoratul. Posibil **Pavel Lucescu - Cotidianul