Cancelaria Patriarhului Daniel a inregistrat zilele acestea sute de adeziuni sau, dimpotriva, de memorii pro si contra ereziei celor doi. La ultima sedinta a Sfantului Sinod permanent, IPS Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, sprijinit si de alti ierarhi, a cerut caterisirea celor doi, considerati tradatori ai sfintelor traditii si canoanelor ortodoxe. La scurt timp, o parte a societatii civile din Timisoara s-a mobilizat si mai multi sustinatori de-ai Mitropolitului Banatului, chiar daca nu erau de confesiune ortodoxa, au desfasurat o manifestatie de solidaritate in favoarea ierarhului ortodox care s-a impartasit cu greco-catolicii.
De asemenea, prelati reformati, romano si greco-catolici au adresat la randul lor scrisori PF Patriarh Daniel si membrilor Sfantului Sinod prin care cer ca cei doi arhierei sa nu fie caterisiti. ZIUA a intrat in posesia unor extrase din cele mai importante doua pozitii, pro si contra.
Grupul sustinatorilor Mitropolitului cer Sinodului "sa aiba in vedere realitatea fratiei si a bunei vietuiri intre culte in Mitropolia Banatului, promovata si cultivata de peste 40 de ani de Inalt Prea Sfintitul Nicolae si faptul ca in aceasta parte a tarii gestul mitropolitului Nicolae a produs admiratie si apreciere, fiind un pas in previziunea viitorului de unitate crestina". De cealalta parte, peste 50 de asociatii ale Laicatului Ortodox Roman arata intr-un memoriu ca actele celor doi ierarhi eretici sunt sustinute chiar de cei care sistematic s-au manifestat impotriva Bisericii, inclusiv de cei care au sustinut eliminarea icoanelor si a religiei din scoli.
Semnatarii memoriului afirma ca, in cazul in care constata ca strategiile de intimidare au impiedicat Sfantul Sinod al BOR sa aplice canoanele Bisericii in judecarea celor doi ierarhi, vor "cere cu staruinta tuturor Bisericilor Ortodoxe sa intrerupa dialogul cu Biserica Romano-Catolica, pana cand aceasta nu va renunta la miscarile din culise".
Memoriul a fost semnat deja si de mai multe zeci de manastiri si parohii care si-au manifestat dorinta de a sprijini Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in pazirea invataturii de credinta a Bisericii.
Amanarea caterisirii adanceste criza
Parintele Staret Stefan Nutescu, de la Schitul Lacu, de la Sfantul Munte Athos, a acordat un interviu ziarului ZIUA cu privire la scandalul din sanul Bisericii Ortodoxe Romane.
Parinte staret, in urma cu cateva saptamani, monahii romani din Sfantul Munte Athos au trimis catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane un memoriu in care se atragea atentia asupra consecintelor extrem de grave pe le are pentru viata Bisericii impartasirea Mitropolitului Nicolae Corneanu cu greco-catolicii. Zilele acestea, pe adresa Sfantului Sinod au sosit adeziuni pentru acesta in timp ce peste 50 de asociatii ale Laicatului Ortodox Roman, dar si manastiri din Romania au semnat si inaintat catre cancelaria Sfantului Sinod un alt memoriu, prin care cer respectarea sfintelor canoane si caterisirea acestuia. Cum explicati aceasta situatie, de pro si contra?Ortodoxia trece prin momente deosebit de grele si lucrul acesta il intuiesc si il traiesc cu "nelinistea cea buna" toti cei care sunt madulare vii ale Bisericii. In istorie, ori de cate ori a fost primejduita dreapta credinta, monahii, preotii si mirenii si-au parasit cele ale lor pentru a marturisi cu cuvantul si cu viata pentru Hristos. Apostazia de la credinta ortodoxa a mitropolitului Nicolae Corneanu si a episcopului Sofronie primejduieste astazi viata Bisericii mai mult decat aspra prigoana comunista, fiindca acum insasi invatatura de credinta, temeiul mantuirii noastre, este pusa in pericol.
Da, dar parerile sunt impartite. Sunt si persoane care considera o nedreptate pedepsirea mitropolitului Corneanu.Nu stiu daca aceste persoane fac parte din Biserica sau, chiar daca sunt botezati ortodox, sunt straini complet de cugetarea Bisericii Ortodoxe. Canoanele Bisericii si intreaga traditie ortodoxa considera ca foarte mare pacatul impartasirii cu ereticii sau cu schismaticii, similar uciderii sau adulterului. Dupa canoanele 45 si 46 apostolice, pedeapsa pentru cei ce savarsesc acest pacat este foarte clara: afurisirea, adica scoaterea din comuniunea Bisericii, in cazul mirenilor, si respectiv caterisirea, adica depunerea din treapta, in cazul clericilor.
Nu credeti ca pedeapsa este prea aspra?
Biserica este foarte chibzuita in tot ceea ce randuieste. Ea nu pedepseste ca sa se razbune, dupa cum fac de obicei oamenii, ci ca sa vindece pe cel bolnav sau ca sa impiedice imbolnavirea si a celorlalte madulare ale sale. Cand doctorii vad ca s-a cangrenat piciorul si nu mai poate fi vindecat, il amputeaza pentru a salva viata omului. Aceasta este afurisirea. Nu doctorul a cangrenat piciorul, ci doar a constatat cangrena si l-a taiat. Tot asa, nu Biserica ii arunca de la sine pe cei care apostaziaza, impartasindu-se cu cei din afara ei. Ea numai constata ca acestia singuri s-au exclus, s-au instrainat. Mitropolitul Nicolae, cand s-a impartasit cu greco-catolicii si a spus ca-l considera pe papa drept cap al Bisericii, si-a afirmat alegerea. Avem aceeasi situatie trista si in privinta episcopului Oradiei. Dupa cum "calca", ei pot deveni - Doamne fereste! - episcopi greco-catolici, insa asa nu mai pot ramane arhierei ortodocsi in continuare.
Si totusi astazi, cand se vorbeste atata despre deschidere si toleranta, nu credeti ca Biserica ar trebui sa faca o anumita derogare de la Canoane?Vedeti dumneavoastra, canoanele nu sunt niste simple conventii omenesti. In ele sunt cuprinse legile dumnezeiesti dupa care se calauzeste Biserica. De altfel, nu inteleg de ce lumea lesne accepta sa respecte conventii omenesti, dar intampina o mare greutate cand e vorba sa faca ascultare de cele randuite noua de Insusi bunul Dumnezeu, prin gura plina de Duh Sfant a Sfintilor Lui. Noi monahii, daca iesim in lume si circulam cu masina, respectam regulile de circulatie, pentru ca altfel putem accidenta pe cineva. Tot asa si cei care intra in Biserica trebuie sa respecte semnele de circulatie ale acesteia pentru a se putea mantui. Acestea sunt Sfintele Canoane, randuite nu prin hotararea arbitrara a oamenilor, ci prin descoperire dumnezeiasca. Insusi Duhul Sfant ne-a indicat aceste cai pe care putem ajunge la Dumnezeu. In afara lor, primejdia de a ne pierde sufletul este foarte mare si nu-i este ingaduit nimanui sa le incalce. Cu atat mai mult cand este vorba de dogme, unde, dupa spusa Sfintilor Parinti, nu exista iconomie, adica pogoramant. Nu incape targuiala.
Fericitul Iacob Talichis, un mare duhovnic al veacului trecut, obisnuia sa spuna ucenicilor sai: "Pot sa-mi taie capul, eu ceea ce am primit de la Parinti aceea tin pana in cel mai mic amanunt".
De curand, Mihai Fratila, auxiliar al Arhiepiscopiei de Alba-Iulia si Fagaras, afirma ca actul mitropolitului Corneanu nu incalca canoanele, din moment ce Biserica Catolica nu este nici schismatica si nici eretica, caci anatemele au fost ridicate, iar tainele au fost recunoscute reciproc.
Daca ar fi sa ne luam dupa ideile acestui catolic, ar insemna ca unirea s-a realizat deja si ca insusi papa a fost recunoscut deja drept cap infailibil al Bisericii Ortodoxe. Ne mira cum astfel de neadevaruri pot sa circule nestingherite in presa din Romania, inducand pe credinciosi in eroare. Ar trebui ca teologii sa dea raspuns la astfel de afirmatii gresite. Se stie, de pilda, ca asa-zisa ridicare a anatemelor de catre patriarhul Atenagora nu implica in nici un fel Biserica. A fost doar un act demonstrativ, personal, condamnat de intreaga Biserica Ortodoxa la vremea respectiva. Cum sa ridici anatemele daca nu s-a renuntat la erezie? Mai mult, si cei ce se unesc cu ereticii intra negresit sub anatema. Acestea sunt lucruri foarte grave, foarte serioase. Cat despre recunoasterea Sfintelor Taine, nici nu poate fi vorba. A spus-o foarte clar si parintele Staniloae intr-o lucrare tradusa si in greceste, intitulata "Pentru un ecumenism ortodox". Iar in Dogmatica sa spune atat de frumos si de clar: "Biserica, in sensul deplin al cuvantului, este numai Biserica Ortodoxa." Ei, unde s-au mai pomenit Sfinte Taine in afara Bisericii?!
Am citit undeva ca si parintele Viorel Ionita, reprezentantul BOR in Consiliul Mondial al Bisericilor, a spus ca nu sunt valabile tainelor catolicilor. Si totusi, Biserica Catolica este numita "Biserica sora"...
Biserica este una. Nu marturisim asa in simbolul de credinta? Aceasta denumire de "sora" vrea sa arate o apropiere mare, dar in fapt incearca sa ascunda prapastia care ne desparte. Noi folosim intr-adevar termenul pentru Bisericile Ortodoxe ale Serbiei, Greciei, Rusiei, dar asta tocmai pentru faptul ca sunt "surori intru credinta", iar ele impreuna, dar si fiecare in parte formeaza "Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica". Biserica este Taina lui Dumnezeu. Un staret roman cu viata sfanta de la Sfantul Munte, Parintele Dionisie de la Colciu, obisnuia sa spuna: Adevarul este Ortodoxia. Adevarul este Biserica. Biserica este Hristos. O singura cale de mantuire exista.
Cel mai puternic argument in favoarea gestului lui Corneanu al Banatului si a episcopului Sofronie este - ca sa-i citez pe admiratorii sai - "primatul dragostei". Dragostea pe care trebuie sa o avem pentru catolici greco-catolici si pentru celelalte confesiuni si religii...Se amesteca lucrurile, se confunda planurile: una este dragostea pe care o avem pentru oricare faptura a lui Dumnezeu, mai cu seama pentru omul facut dupa chipul Sau, si altceva este toleranta inteleasa ca dragoste cu orice pret fata de credintele straine Ortodoxiei. Pentru credinta se cuvine sa-mi jertfesc si viata, dar si pentru aproapele, adica pentru orice om pe care-l intalnesc. Vedeti randuiala lui Dumnezeu? Cine iubeste cu adevarat doreste sa impartaseasca adevarul si celuilalt si moare pentru a nu intina Adevarul. Dragostea inteleasa in sensul ecumenismului sincretist este cu totul altceva. Noi trebuie sa-i iubim pe toti oamenii, dar nu si credintele lor ratacite, eretice, caci asta ar insemna sa dorim unirea in minciuna cu eterodocsii. Poate ca asta se si asteapta de la noi, ortodocsii?!
Impartasirea, deci comuniunea cu cei de alta credinta, este socotita de Traditia Bisericii desfranare duhovniceasca si e pedepsita mult mai aspru decat cea trupeasca. Adulterul inseamna moarte, iar despartirea o putem asemana cu eliberarea actului de deces. El doar confirma o stare de fapt.Oare daca unul dintre acesti critici ai ortodocsilor, care reclama dragoste in receptarea gestului mitropolitului Corneanu, ar afla ca sotia sa desfraneaza cu alti barbati, ar mai primi sa ramana impreuna cu ea? Cred ca nu. Atunci de ce sa i se pretinda Bisericii Ortodoxe sa-i mai primeasca in comuniunea ei pe cei care au desfranat, unindu-se cu o alta biserica?
Ce credeti ca se va intampla daca Sinodul BOR nu-i va caterisi pe cei doi arhierei?Asteptam acum cu totii hotararile Sinodului. Nici nu stiu daca ne putem gandi la asa ceva. Cel mai important lucru este ca lucrurile sa se petreaca bisericeste, adica sincer si corect, urmarindu-se respectarea randuielilor Ortodoxiei. Trebuie judecat cum este mai bine pentru Biserica. Cum e mai bine pentru cler si popor? Condamnarea celor doi ierarhi ar putea fi vazuta ca o solutie sigura pentru rezolvarea problemei. Se linisteste poporul, iar ei sunt ajutati sa-si constientizeze greseala pe care nici macar nu vor sa o recunoasca, semn clar al pierzarii. Prin urmare, se urmareste evitarea tulburarilor in viata Bisericii, pentru a nu se primejdui insasi mantuirea poporului dreptcredincios al mitropoliei Banatului si al episcopiei Oradiei.
Dragostea adevarata se arata in Biserica prin grija pentru mantuirea poporului dreptcredincios. Deci, daca prin scoaterea celor doi episcopi din scaunele lor se face cu dragoste, acestia vor fi primii castigati, caci in acest fel mai au o sansa, smerindu-se si facand pocainta spre mantuire.
Si totusi, nu ar putea fi iertati de Sfantul Sinod, daca si-ar marturisi greseala, manifestand regretul?
Daca se pocaiesc cu sinceritate, atunci pot fi reprimiti in comuniunea Bisericii, dar episcopi nu vor mai putea fi. Canoanele sunt suficient de clare cand afirma: "Sa se cateriseasca". Nu spun, de pilda: daca se vor pocai, atunci sa fie pusi inapoi in treapta de episcop, cum se intampla in cazul altor pacate mai usoare. In istoria Bisericii nu putine sunt cazurile de caterisire a unor clerici si chiar a unor ierarhi. De multe ori, au fost depusi pentru greseli cu mult mai usoare, pentru ca au facut sminteala celor mai mici. Masura s-a luat totdeauna din dragoste fata de Hristos si de Biserica, pentru a pastra neprihanita credinta spre mantuirea poporului. Vedeti? Infricosator este si pacatul smintelii.
Eu nu am caderea sa dau un verdict. Exista Sfant Sinod care are la dispozitie Sfintele Canoane, dreptarul Bisericii lui Hristos. Totusi va marturisesc ca m-a cutremurat lipsa oricarei urme de pocainta a mitropolitului pentru gestul apostat facut. Cu frica de Dumnezeu ma intreb unde ar putea sa ajunga daca nu este oprit la timp.
Si daca cei doi episcopi care trebuie judecati vor lipsi pe motiv de boala de la Sinodul convocat in perioada de 8, 9 iulie, dupa cum se vorbeste de pe acum?Biserica, in general, nu a amanat afurisirea sau caterisirea cand a existat dovada clara a apostaziei. Orice amanare insemna o adancire a crizei, o punere in pericol a mantuirii celor pe care episcopul apostat ar trebui sa-i pastoreasca. Cine-si mai poate lasa turma sa fie pastorita de un cioban caruia i-a slabit vederea pana la orbire?
Mai mult, canonul 15 al sinodului I-II ingaduie ca sa nu mai fie pomenit la slujbe episcopul care marturiseste invatatura eretica in Biserica. A te impartasi cu cei din afara Bisericii, a considera ca si ei sunt Biserica, pe cand Biserica este numai una, a afirma ca papa trebuie recunoscut drept conducatorul Bisericii nu sunt erezii? Sa privesti pe catolici ca pe adevarata Biserica inseamna sa accepti ca adevarata intreaga lor invatatura de credinta. Automat, accepti erezia lui Filioque, accepti primatul si infailibilitatea papale, si asa mai departe.
In general, canoanele prevad prezenta episcopului pentru a i se pune intrebari si pentru a se convinge membrii sinodului ca, intr-adevar, vina care i s-a atribuit este reala.
In cazul nostru, se poate trece peste prezenta inculpatilor si a martorilor? Inregistrarile video si declaratiile publice facute de cei doi arhierei sunt suficient de lamuritoare.
Nestorie, Dioscor si alti mari eretici au fost judecati si condamnati in lipsa, dupa ce au evitat sa se prezinte la Sinod. Avem canonul 77 al sinodului de la Cartagina care prevede judecata in lipsa. Papa Vegiliu, de pilda, a fost "in chip neintarziat" judecat in lipsa si condamnat ca eretic de Sinodul al V-lea Ecumenic pentru a nu se intinde sminteala in popor.
As mai adauga ceva. Pentru ca se judeca un caz atat de grav, in conditiile de fata, s-ar putea deplasa cativa sinodali la Timisoara pentru a culege toate datele necesare, daca mai e nevoie de asa ceva. Traim intr-o vreme cand nu mai calatorim cu magarusul. Asadar, nu stim cu ce scop s-ar amana judecarea. Se va schimba oare cu ceva situatia peste doua trei luni? Nu exista oare riscul sa se extinda si sa se intensifice sminteala si tulburarea in Biserica? Cui vor folosi toate acestea?
Dar daca totusi ei nu vor fi caterisiti, si nici macar opriti de la slujire pana la viitoarea intrunire a Sinodului BOR?
Consecintele ar fi din cele mai grave. In primul rand, dupa cum v-am spus, canoanele dau dreptul preotilor sa nu-si mai pomeneasca episcopul cazut in erezie. In acest fel, preotii cu o constiinta ortodoxa treaza din eparhia respectiva vor fi obligati sa pomeneasca alti episcopi sau sa inceteze de a mai sluji. Iar altii se vor sili sa-si calce pe constiinta si peste canoane pentru a-si pastra parohia. Credinciosii n-or sa stie unde sa se duca, unde sa-si mai gaseasca mantuirea. Spre exemplu, am aflat ca exista preoti de mir si ieromonahi care au incetat sa-l pomeneasca pe mitropolitul Nicolae. Nu este aceasta o stare de dezbinare a Bisericii? Ce se va intampla insa cand preotii vor constata ca s-a amanat din nou caterisirea episcopilor? Nu va slabi aceasta increderea in Sinodul BOR?
Stiati ca de curand mai multi preoti din mitropolia Banatului si-au exprimat adeziunea fata de gestul mitropolitului lor? Ei au scris laudativ catre Patriarhie ca "gestul mitropolitului Nicolae a produs admiratie si apreciere, fiind un pas in previziunea viitorului de unitate crestina".Mi-ati dat o veste foarte trista. Poate ca totusi acei preoti au fost pur si simplu fortati prin intimidare sa semneze adeziunea. Daca insa au facut-o din proprie initiativa si din convingere, atunci aici se vadeste cel mai bine pericolul pe care-l reprezinta ramanerea unui episcop eretic la carma Bisericii: ii va atrage si pe altii la cugetarea sa bolnava, la ereziile pe care le impartaseste. E dureros: merg si ei in erezie cu pastorul dovedit a nu fi pastor. Acum puteti intelege severitatea canoanelor? Biserica nu-si permite sa se joace cu sufletele oamenilor doar pentru a face pe plac lumii. In mod firesc, toti cei care au semnat scrisoarea asta de adeziune ar trebui sa fie chemati in Sinod si judecati pentru marturisirea credintei eretice, iar daca ar persevera in reaua credinta, trebuie inasprita masura. Vedeti? Erezia este ca molima, se raspandeste fara a prinde de veste.
Pentru o astfel de lepadare a dreptei credinte, pentru nepasare fata de adevar, vine neintarziat parasirea harului. In Sfantul Munte, in trecut, pentru ca monahii dintr-o manastire au facut un compromis de credinta cu turcii, au pierdut Harul, lucru care s-a aratat unui batran imbunatatit. Numai dupa multa rugaciune si post s-a milostivit Dumnezeu sa trimita din nou darul Duhului Sfant peste acea manastire. Vedeti, sunt taine mari, iar noi ne uitam la ce zice lumea...
Martin Ross, episcopul romano-catolic de Timisoara, a trimis o scrisoare tuturor episcopilor si mitropolitilor ortodocsi in care le cere sa nu-l cateriseasca pe mitropolitul Nicolae. Credeti ca membrii Sfantului Sinod vor da curs acestei cereri?
Mai multe canoane ale Bisericii interzic a se primi marturia ereticilor si a schismaticilor. Atata timp cat ei nu fac parte din Biserica, nu se pot pronunta asupra problemelor interne ale acesteia. Este si o chestiune de bun simt. Mai cu seama in ceea ce priveste credinta, este absurd sa te astepti ca parerile celor din afara Bisericii sa fie luate la socoteala. Si apoi, este greu de crezut ca cei straini de credinta Bisericii o pot sfatui spre binele ei. De aceea canoanele si interzic cu desavarsire acest lucru.
Am auzit ca s-a recurs si la amenintari, ca s-au facut petitii la Parlamentul European... Ne intrebam: in ce masura greco-catolicii si catolicii sunt sinceri in dialogul pe care-l intretin cu Bisericile Ortodoxe, daca apeleaza la astfel de mijloace pentru a-si atinge scopurile? Vor oare sa ne rapeasca credinciosii sau sa ne bage cu forta sub stapanirea papei? Ni se pare ca aceasta vehementa sustinere a mitropolitului Corneanu este un amestec nepermis in viata Bisericii Ortodoxe, ceea ce pune un mare semn de intrebare asupra viitorului dialogului dintre ortodocsi si catolici.
In incheiere, sunteti optimist sau pesimist privind viitorul Bisericii Ortodoxe Romane?Trebuie multa rugaciune: preotii, noi calugarii, dar si credinciosii cred ca ar trebui sa posteasca si sa se roage cu umilinta in zilele Sinodului din 8-9 iulie, pentru ca Domnul sa ne miluiasca, sa lumineze mintile ierarhilor nostri pentru a gasi acea cale ortodoxa de a indeparta tulburarea si confuzia din viata Bisericii noastre. Trecem prin momente foarte grele. Numai Dumnezeu mai poate sa ajute!
Nu credeti ca ar trebui intreprins ceva concret?Rugaciunea este foarte importanta, cu nadejdea la Dumnezeu ca nu lasa Biserica Sa. Sa ne rugam mai mult pentru pastorii nostri. Asta nu exclude marturisirea si apararea Adevarului. Dimpotriva. Noi facem ceea ce este omeneste posibil, pentru a nu avea apoi toata viata mustrari de constiinta. Daca noi vom tacea, vor prinde grai pietrele smerite ale treptelor din fata Catedralei timisorene stropite cu sange de martir.
Pagina realizata de Victor RONCEA - Ziua