S-avem putintica rabdare. Si sa aratam un dram de decenta. Sa nu-i
cantam prohodul de viu. Sa depasim afectarea lacrimoasa, sincera sau
ipocrita a politicienilor si sa observam un lucru simplu: Ion Iliescu
nu s-a dus, nu se retrage nicaieri si nici nu face un pas in spate. Pur
si simplu nu mai candideaza pentru Parlament. A fugit din azil, caci
asta a devenit Legislativul, un azil al pensionarilor de toate
varstele, de la 20 la 80 de ani. Citind fluxul interminabil de
„reactii” la decizia lui Ion Iliescu de a nu mai candida, am aflat ca
acesta este „scarbit de politica” (C.V. Tudor), „ii e frica” de votul
uninominal (Valeriu Stoica), „protesteaza” impotriva noului sistem
electoral (Lucian Bolcas), a inteles ca, „pentru generatia sa”, votul
uninominal e „mai dificil” decat cel pe liste (Vasile Dancu), se
retrage „din cauza varstei” (Theodor Stolojan), vrea sa-i „mobilizeze
si sa-i motiveze” mai bine pe candidatii PSD la nivel national (Mircea
Geoana) sau, pur si simplu, vrea sa sustina „niste idei” (Dan
Voiculescu). S-au creat instant comitete de initiativa care sa-l
„convinga pe domnul presedinte” sa revina (Valer Dorneanu), s-a cerut
depistarea unor „argumente puternice” pentru readucerea pe sine a
celui deraiat (Adrian Nastase) si s-a propus chiar crearea functiei de
„senator de drept” pentru fostii sefi de stat (Nicolae Vacaroiu).
Si-n timp ce pe agentiile de stiri se developa „biografia” celui
plecat nu se stie unde, gestul sau atingea absolutul co(s)mic:
„Incet-incet, se incheie o epoca” (Marko Bela) si „Ion Iliescu a fost
blestemul Romaniei” (Constantin Ticu Dumitrescu). Un anunt banal,
transformat de corul antic intr-unul „planetar”, explica rezistenta la
timp a eternului si fascinantului patriarh al politicii romanesti:
stiinta de a lucra cu istoria si cu sentimentele muritorilor de rand.
Un lucru i-a placut in viata d-lui Iliescu: sa fie langa putere. De
aceea, a inteles repede ca Senatul este un sanatoriu, nu un loc unde se
iau deciziile mari. Bai termale, plictiseala generala, lene si chiul,
nu adrenalina. In ultima legislatura, Ion Iliescu a fost un parlamentar
sters. Potrivit ultimului studiu IPP, este in topul absentilor. De
multe ori, nici nu-l remarci in plen: un simplu batranel plictisit,
cenusiu si lipsit de sange in obraji, privind in gol, din banca intai a
grupului social-democrat. Unul intre multi. S-a inviorat doar cand l-a
salvat pe Calin Popescu Tariceanu de la motiune sau cand l-a suspendat
pe Traian Basescu. Dar astfel de delicii politice sunt putine si apar
rar. In rest, in Parlament e o atmosfera de alienare ca-n „Zbor
deasupra unui cuib de cuci”. Nu-i de mirare ca, la sinergiile lui, Ion
Iliescu n-a mai rezistat si a sarit gardul. Viata politica e in alta
parte. Noul sistem de vot uninominal schimba radical harta puterii.
Majoritatea candidatilor vor fi oamenii de casa ai „barosanilor locali”
– lupta politica se muta, prin urmare, la partid, acolo unde balanta
centru-teritoriu este, pentru prima oara, dezechilibrata in favoarea
tovarasilor „primi” din judete. Multi parlamentari vor fi, in
realitate, marionetele unor sefi locali, cu chip, ca Marian Oprisan sau
Nicusor Constantinescu, sau doar cu cont. Cand spune ca se va dedica
vietii de partid, Ion Iliescu nu face o pirueta diplomatica. PSD chiar
a devenit o miza. La Mamaia, „barosanii” locali i-au fost aliati sa
spulbere Grupul de la Cluj. Maine vor vrea sa conduca partidul. Pentru
Ion Iliescu, prima batalie va fi sa-si impuna cat mai multi apropiati
in colegii bune, chiar calcand peste aranjamentele locale.Dar acestea
sunt detalii ale vietii de partid. Nu stiu daca romanii mai sunt sau nu
interesati de Ion Iliescu. Cert este ca politicienii sunt obsedati de
el. Aceasta este concluzia zilei de ieri. Nu pot sa nu remarc inca o
data efectul comic creat de alaturarea bocetelor si a jubilatiilor
politice. Cum te-ai dus si ne-ai lasat, bine ca te-ai dus, chiar te-ai
dus?! Americanii cauta apa pe Marte, chinezii se pregatesc sa trimita
oameni pe Luna, iar indienii planteaza sateliti pe orbita. Pamantul
nostru se invarte, iata, si dupa 18 ani, tot in jurul lui Ion Iliescu.
Florin Negrutiu - Gandul