(continuare din numarul precedent)
Prigonirile viitoare.
„Va vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul cand tot cel ce va va ucide sa creada ca aduce inchinare lui Dumnezeu“ (Ioan 16,2). Intr-adevar, asa s-a intamplat ca Apostolii au fost scosi din sinagogi si au venit vremuri de pacat, cu un intuneric atat de mare, incat au fost omorati oameni in istorie crezandu-se ca se face un lucru bun. Toate acestea s-au implinit in trecut si se vor face in toate vremurile din istorie pentru ca oamenii nu cunosc nici pe Dumnezeu Tatal si nici pe Fiul cum reveleaza Mantuitorul. Iisus le-a spus toate acestea ucenicilor ca sa nu se intristeze si sa-si aminteasca cand se vor intampla toate (cf. Ioan 16,3-4).
Iarasi despre plecarea Sa.
„Dar Eu va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaitorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi. Si El venind, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata “(Ioan 16,7-8). Dupa aceasta veste din partea lui Iisus ucenicilor inima lor s-a umplut de intristare, dar El i-a mangaiat ca le va trimite pe Duhul Sfant, Mangaitorul, si este de folos sa plece ca numai asa va trimite pe Mangaitorul, Care va vadi lumea de pacat, de dreptate si de judecata. Multe a avut sa le spuna, zice Iisus, dar atunci nu le puteau purta (cf. Ioan 16,5-12).
Iisus incurajeaza si asigura pe ucenicii Sai ca nu vor fi singuri sau ca nu-i lasa orfani, pentru ca Duhul Sfant cand va veni ii va calauzi la tot adevarul. Putem intelege, ca: asa precum ucenicii au fost calauziti de Iisus cand a fost cu ei tot asa ii va calauzi Duhul Sfant care va fi prezent cu ei in chip nevazut si ii va conduce la tot adevarul. Deci asistenta si insotirea Duhului Sfant pentru ucenicii si credinciosii lui Dumnezeu, in toate vremurile, este o realitate de asistenta, insotire, calauzire la tot adevarul, invatatura, inspiratie sfintire, inteleptire ajutorare, ca din partea unei adevarate Persoane Dumnezeiesti din Sfanta Treime, adica a Duhului Sfant, doar in chip nevazut. La fel nu este aici loc sa vorbim de darurile Duhului Sfant peste omul credincios.
„Putin si nu Ma veti vedea, ...“
„Putin si nu Ma veti mai vedea, si iarasi putin si Ma veti vedea, pentru ca Ma duc la Tatal“(Ioan 16,16). La aceasta veste unii dintre ucenicii Sai s-au intrebat: „Ce este aceasta ce spune: „Putin si nu Ma veti mai vedea, si iarasi putin si Ma veti vedea, pentru ca Ma duc la Tatal“ (Ioan 16,16). Ce este aceasta ce zice: Putin? Nu stim ce zice (Ioan 17-18). Cunoscand Domnul ca vor sa-L intrebe le-a raspuns: ca ei vor plange si se vor tangui, dar lumea se va bucura. Dar intristatrea lor se va preface in bucurie ca Iisus ii va vedea din nou si acea bucurie nu se va lua de la ei (cf. Ioan 16,19-22). Sigur, in urma Invierii si a aratarilor Sale dupa Inviere ucenicilor si credinciosilor.
Orice veti cere de la Tatal va va da.
„...Adevarat, adevarat zic voua: Orice veti cere de la Tatal in numele Meu va va da voua“ (Ioan 16,23). In aceasta vorbire Iisus a descoperit ucenicilor si credinciosilor Lui, pentru toate vremurile istorice, ca Rugaciunea catre Dumnezeu Tatal trebuie facuta in numele Domnului Iisus. De ce? Pentru ca Iisus Hristos, Fiul Sau, este creditul omului inaintea lui Dumnezeu. Iisus Hristos S-a jertfit pentru om pe Crucea Golgotei si a platit pretul rascumpararii omului cazut in pacat. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos a infiat omul pentru Dumnezeu spre viata vesnica. Rugandu-ne in numele lui Iisus, „vom primi ceea ce cerem“ de la Dumnezeu spre mantuire. Pentru toate Rugaciunile credinciosul poate sa urmeze Cartea de Rugaciuni, unde se gasesc tot felul de Rugaciuni necesare. Iisus asigura ucenicii ca Tatal va asculta cererea lor pentru ca ii iubeste (cf. Ioan 16,24-27).
„Credem ca ai iesit de la Dumnezeu.“
„Acum stim ca Tu stii toate si nu ai nevoie ca sa Te intrebe cineva. De aceea credem ca ai iesit de la Dumnezeu“ (Ioan 16,30). Ca si cu alte ocazii cand ucenicii au marturisit Dumnezeirea Mantuitorului Hristos, ei au marturisit si de data aceasta atotcunoasterea Dumnezeiasca a lui Iisus, zicand: „Acum stim ca Tu stii toate ...“ dupa ce le vorbise aproape o noapte intreaga la Cina cea de Taina. La care Domnul le-a zis: ca a venit ceasul sa se risipeasca toti la ale lor si sa-L lase singur, dar nu va fi singur pentru ca Tatal va fi cu El. Si ca toate le-a spus ca sa aiba pace intru El, zicandu-le: „In lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea“ (cf. Ioan 16,31 33). Sa aiba pace intru El, pentru ca dupa putina vreme Il vor vedea din nou, precum le vestise. Domnul ne-a instiintat ca vom avea necazuri in lumea si viata aceasta, dar sa indraznim pentru ca El biruind lumea ne va da si noua din biruinta Lui si va fi cu noi in toate zile vietii, precum ne-a asigurat (cf. Matei 28,20).
Rugaciunea lui Iisus.
„Aceasta a vorbit Iisus si, ridicandu-si ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca“ (Ioan 17,1). Dupa Cina de Taina si dupa toate invataturile mari, revelatoare si datatoare de viata, date ucenicilor Sai, Domnul Iisus a incheiat cu cea mai mare, profunda si cuprinzatoare Rugaciune catre Dumnezeu Tatal, ridicandu-si ochii Sai la cer si incepand, astfel: „...Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca“. Dupa Rugaciunea lui Iisus au cantat cantari de lauda lui Dumnezeu si au plecat la Muntele Maslinilor, dupa Scriptura care ne descopera: „Si dupa ce au cantat cantari de luda, au iesit la Muntele Maslinilor“ (Matei 26,30; Marcu 14,26).
Rugaciunea nu este nevoie sa o scriu pentru ca se poate gasi pe doua pagini din Noul Testament, la Evanghelia de la Ioan, Cap. 17,1-26, si chiar v-as ruga sa o cititi de cate ori aveti greutati si necazuri in viata deoarece este aducatoare de mantuire.
Plecarea spre gradina Ghetsimani.
„Atunci Iisus a mers impreuna la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga“ (Matei 26,36; Marcu 14,32). Plecarea lui Iisus cu ucenicii in gradina Ghetsimani a putut avea loc dupa miezul noptii, pentru ca asa precum am vazut, la Cina cea de Taina, a fost un program asa de incarcat, ca atunci cand Domnul urma sa se desparte de cei dragi si de lumea aceasta. Ne putem imagina cum era inima Domnului Iisus de ingreunata cu durerile mantuirii noastre si ale lumii intregi, in suferintele pe care si le prevedea. Iisus a trait in aceasta viata numai pentru om si intreaga omenire, ca sa-l rascumpere pe om de la moarte la viata si de pe pamant la cer, pentru Imparatia lui Dumnezeu.
Mai mult, Iisus stia ca in noaptea aceasta, incepand din momentul in care va fi arestat in gradina Ghetsimani, Il vor parasii, din cauza fricii, pana si ucenicii iubiti, dupa cum le prevestise la Cina, cand a zis: „Si le-a zis Iisus: Toti va veti sminti intru Mine in noaptea aceasta, ca scris este: Bate-voi pastorul si se vor risipi oile“ (Marcu 14,27). Cu care prilej Petru a facut cea mai mare declaratie de devotament si iubire fata de Iisus, zicand: „...Daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti. Si de ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine. Si toti ucenicii au zis la fel.“ (Matei 26,33 si vers. 35). Ori, cand a zis Petru: „Doamne eu sunt gata sa merg cu Tine si in temnita si la moarte“ (Luca 22,33). La care Iisus i-a raspuns, vestindu-i cele trei lepadari, pana la cantarea cocosului (cf. Matei 26,34).
Gradina Ghetsimani se afla la poalele Muntelui Maslinilor, deasupra Vaii Cedronului. In gradina era o liniste de noapte sfanta prin prezenta lui Iisus care sfintea locul. Stelele de pe bolta cerului isi picurau argintul luminator peste fosnetul de matase al maslinilor, iar apa raului Cedron curgea linistita la vale, cantand parca un cantec ceresc, abia soptit, al suferintei si intaririi lui Iisus.
In gradina Ghetsimani.
„Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga“ (Matei 26,36). Acestea au fost cuvintele lui Iisus catre ucenici dupa ce au ajuns in gradina Ghetsimani, sa ia loc, pana ce va pleca sa se roage, luand cu Sine pe Petru, pe Iacov si pe Ioan (cf. Marcu 14,33). Apoi Iisus, le-a zis: „... Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine“ (Matei 26,38). Instiintarea ucenicilor din partea lui Iisus, ca „intristat este sufletul Sau pana la moarte“, era pentru ca prevedea apropierea ceasului suferintei, ceasul platirii pretului rascumpararii omului in drama de pe Golgota, pentru mantuirea lumii si a luptei dintre viata si moarte. A luptei dintre viata omenirii in suferintele si Invierea Lui si a mortii cu lupta diavolului de batjocuri a Domnului in locul fiecarui om si a omenirii intregi.
Dar si in acele clipe grele Iisus se gandea la ucenicii Sai sa nu cada in ispita si cauta sa-i intareasca, zicandu-le: „Si cand a sosit in acel loc, le-a zis:„Rugati-va ca sa nu cadeti in ispita“ (Luca 22,40). Da, sa se roage, pentru ca momentul Rugaciunii este starea de vorba a omului cu Dumnezeu si in acel moment nimeni nu se poate atinge de om, fiindca sta de vorba cu Dumnezeu in Rugaciune. Cate ispite nu vin in viata si trebuie sa ne Rugam sa nu cadem.
Iisus merge la Rugaciune prima oara. Dupa acest indemn ucenicilor, Domnul a mers putin mai inainte si cazand cu fata la pamant, s-a rugat, zicand: „Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti“ (Matei 26,39). S-a rugat Tatalui ceresc, ca Om al durerii si al suferintei, in batjocura ce urma a omului pacatos, sa „treaca de la El acel pahar“ amar, dar, totusi, chiar si in acele clipe grele, vedem ca Domnul Iisus S-a gandit la salvarea omenirii in suferinta Lui, si a continuat Rugaciunea, zicand: „Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti“.
Apoi, S-a intors la ucenici si i-a gasit dormind, si astfel i-a zis lui Petru: „...Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine! Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul, neputincios“ (Matei 26,40-41). Nu i-a mustrat pentru ca i-a gasit dormind, ci le-a zis duios: „Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine!“, indemnandu-i mai departe sa privegheze si sa se roage pentru ca „duhul este osarduitor iar trupul neputincios“ si ca poate cadea in ispita.
Iisus merge a doua oara la Rugaciune.
„Iarasi ducandu-Se, a doua oara, S-a rugat, zicand: Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta“ (Matei 26,42). Dupa prima rugaciune, vedem, deja, ca Domnul era pregatit pentru a bea paharul amar al suferintei mantuirii noastre si a lumii intregi, pentru ca a zis: „...Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, facase voia Ta“. Sa nu uitam ca si in prima Rugaciune Domnul Iisus S-a rugat sa fie voia Tatalui, cand a zis: „Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti“. Si venind iarasi la ucenici, i-a aflat dormind caci ochii lor erau ingreunati (cf. Matei 26,43).
Iisus merge a treia oara la Rugaciune.
„Si lasandu-i S-a dus iarasi si a tria oara S-a rugat, zicand acelasi cuvante“: (Matei 26,44). Venind, Iisus gasindu-i iarasi pe ucenici dormind nu le-a mai zis nimic, ci a plecat si S-a rugat la fel Parintelui ceresc, zicand: „Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta“ (Matei 26,42). Astfel, Iisus dupa starea de vorba in Rugaciune cu Parintele ceresc, a fost intarit si gata sa bea paharul suferintei, al batjocuri din partea oamenilor orbiti de rautate in pacatele lor, pentru a plati pretul mantuirii neamului omenesc din moartea pacatelor prin Rastignirea pe Crucea Golgotei, in Vinerea Mare.
Rugaciunea lui Iisus cu lacrimi si sange.
„Si fiind in zbucium, cu mai mare staruinta Se ruga. Iar sudoarea Lui s-a facut cu picaturi mari de sange care picurau pe pamant“ (Luca 22,44). Acest amanunt despre Rugaciunea, Domnului Iisus, in gradina Ghetsimani, cu „sudoare care s-a facut cu picaturi mari de sange pe pamant“ ni-l prezinta Sfantul Evanghelist Luca. Esentialul acestui amanunt al Rugaciunii lui Iisus, cu „sudoare care s-a facut cu picaturi mari de sange pe pamant“ ne vorbeste ca Rugaciunea Domnului Iisus nu a fost o Rugaciune simpla, ci o Rugaciune decisiva si profunda, pentru mantuirea neamului omenesc, deoarece s-a ajuns dincolo de lacrimi, s-a ajuns la „sudori de sange care picurau pe pamant“.
De aici putem intelege: de ce a zis, Domnul ucenicilor Sai: „ Intristat este sufletul Meu pana la moarte“ si daca este cu putinta sa „treaca paharul acesta de la Mine“. Niciodata sub Soare, o minte omeneasca nu va putea intelege, zbuciumul si suferinta lui Iisus in gradina Ghetsimani, in aceea Rugaciune sfanta cu lacrimi si cu sudori de sange, peste si dincolo de lacrimi. De ce? Pentru ca le-a trait toate ca Om, cu simturile durerii si nu a folosit puterea dumnezeiasca nici cand au venit si L-au arestat si L-au batut, desi putea sa primeasca de la Tatal ceresc „mai mult de douasprezece legiuni de ingeri“ (cf. Matei 26,53) spre nimicirea tuturor si eliberarea Lui.
Iar Parintele ceresc, vazand iubirea Fiului Sau, Iisus Hristos, pentru salvarea mea si a ta, frate cititorule, si a lumii intregi, L-a intarit si ca Om sa bea paharul amar al mantuirii noastre, trimitandu-i un inger, dupa Scriptura care ne descopera, zicand: „Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L intarea“ (Luca 22,43). Aici se vede si nemarginita iubire a lui Dumnezeu Tatal pentru mantuirea fiecarui om si a lumii intregi. Iata Scriptura care ne reveleaza iubirea Tatalui: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul-Nascut Fiul Sau L-a dat, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica“.(Ioan 3,16)
Iisus se duce sa fie arestat.
„Atunci a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului va fi dat in mainile pacatosilor. Sculati-va sa mergem, iata s-a apropiat cel ce M-a vandut“ (Matei 26,45-46). Asa le-a zis Iisus ucenicilor cand a venit la ei, dupa ce s-a rugat de trei ori, stand de vorba in Rugaciune cu Parintele ceresc, despre mantuirea neamului omenesc: „Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului va fi dat in mainile pacatosilor. Sculati-va sa mergem, iata s-a apropiat cel ce M-a vandut“. Atunci toti ucenicii s-au sculat si au urmat pe Domnul Iisus spre plutonul de arestare venit in frunte cu Iuda care L-a vandut.
Pe cine cautati? „Iar Iisus, stiind toate cele ce au sa vina asupra Lui, a iesit si le-a zis: Pe cine cautati? Raspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul: El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vanzatorul era si el cu ei. Atunci cand le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat inapoi si au cazut la pamant. Si iarasi i-a intrebat: Pe cine cautati? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul: Raspuns-a Iisus: V-am spus ca Eu sunt. Deci, daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca“ (Ioan 18, 4-8).
Dioalogul Domnului cu oastea. Asa a inceput dialogul lui Iisus cu oastea, ca un pluton de arestare inarmat, care venise sa-L aresteze, intrebandu-i: „...Pe cine cautati?..“, iar ei au raspuns: „Pe Iisus Nazarineanul“. La raspunsul lui Iisus ca: „Eu sunt“, ei s-au dat inapoi si au cazut la pamant! In continuare Domnul Iisus iar i-a intrebat: „Pe cine cautati?“. Ei au raspuns la fel ca: „Pe Iisus Nazarineanul“ Domnul le-a zis din nou ca: „V-am spus ca Eu sunt. Deci, daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca“.
Din acest dialog care a avut loc intre Domnul si oastea care venise sa-L prinda, rezulta, ca: Iisus S-a prezentat, fara nici o cale de iesire, ca El este, Iisus Nazarineanul, pe care ei Il cauta; intrebandu-i: „Pe cine cauta?, si raspunzandu-Le ca: „V-am spus ca Eu sunt“, si daca Ma cautati pe Mine lasatii pe acestia sa se duca. Asa Iisus a plecat spre suferinta mantuirii neamului omenesc.
„...Iuda, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul Omului?“
„Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul Omului?“ (Luca 22,48). Aceasta a fost intrebarea lui Iisus catre Iuda cand a venit in fruntea plutonului de arestare a Mantuitorului in gradina Ghetsimani. Plutonul de arestare a Domnului Iisus il prezinta Scriptura, compus, din: „Si indata, inca vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, si cu el multime cu sabii si cu toiege, de la arhierei, de la carturari si de la batrani“ (Marcu 14,43). Iar Iuda ii sfatuise, ca Il vor recunoaste pe Iisus pentru ca Il va saruta! Iata Scriptura care descopera, zicand: „Iar vanzatorul le daduse semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este. Prindeti-L si duceti-L cu paza“ (Marcu 14,44).
Dialogul Domnului cu Iuda.
Apropiindu-se Iuda, de Domnul Iisus, Scriptura ne descopera, zicand: „Si indata, venind la Iisus, a zis: Bucura-te, Invatatorule,! Si L-a sarutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit?“ (Matei 26,49-50). Deci, Domnul inca voia sa-si salveze fostul ucenic, sa-l trezeasca, numindu-l: „prietene“, dar el cu sange rece, ca la Cina cea de Taina, si-a urmat drumul si angajamentul satanic fata de cei cu care venise. Iar Sf. Evanghelist Luca ne prezinta si o alta intrebare pe care Iisus i-a pus-o lui Iuda, intrebandu-l: „...Iuda, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul Omului?“ (Luca 22,48).
Revenind la dialogul Domnului cu oastea, care venise sa-L aresteze prezentat de Scripturile, care zic: „Iar Iisus, stiind toate cele ce au sa vina asupra Lui, a iesit si le-a zis: Pe cine cautati? Raspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul: El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vanzatorul era si el cu ei. Atunci cand le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat inapoi si au cazut la pamant. Si iarasi i-a intrebat: Pe cine cautati? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul: Raspuns-a Iisus: V-am spus ca Eu sunt. Deci, daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca“ (Ioan 18, 4-8), consemnat de Sf. Evanghelist Ioan, dovedeste urmatoarele: Iisus s-a prezentat, fara nici o ezitare, spunandu-le: ca El este, Iisus Nazarineanul pe care ei Il cauta; Prezentarea lui Iisus, ca: „Eu sunt“, dovedeste ca Iuda nici nu ar fi trebuit sa foloseasca semnul de recunoastere a lui Iisus prin „sarutul vanzarii“ dezgustatoare si viclene, dar intunecarea mintii lui din partea diavolului a adus uitarea ca cine este Iisus. Atunci, oastea ca un pluton de arestare a Domnului, s-a dat inapoi si a cazut la pamant, ceea ce dovedeste alt lucru important ca, daca Mantuitorul ar fi vrut sa nu bea paharul amar al mantuirii neamului omenesc, (Continuare in pag. 23)
(Continuare din pag. 21) Nu le-ar mai fi dat putere sa se ridice si sa puna mana pe El sa-L aresteze. Dar, dimpotriva, Domnul Iisus i-a mai intrebat inca odata: „Pe cine cauta?, spunandu-le ca: „V-am spus ca Eu sunt“.
„Toti cei care scot sabia, de sabie vor pieri“
„Dar Simon-Petru, avand sabie, a scos-o si a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta, iar numele slujii era Malhus“ (Ioan 18,10). Petru a scos sabia in momentul in care ei, dupa sarutarea lui Iuda, s-au apropiat de Iisus sa-l prinda, dupa cum zice: „Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins“ (Matei 26,50). Astfel, dupa ce ei au pus mainile pe Iisus, Petru a scos sabia, iar Domnul i-a raspuns: „Atunci Iisus i-a zis: Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ti se pare ca nu pot sa rog pe Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini Scripturile, ca asa trebuie sa fie?“ (Matei 26,52-53).
Si, indata, Domnul l-a vindecat, dupa Scriptura care zice: „Si atingandu-se de urechea lui, l-a vindecat“ (Luca 22,51). Vedem, aici, ca pe Petru la mustrat, iar pe Malhus, sluga arhiereului, care venise sa-L aresteze l-a vindecat! Iar aceasta numai iubirea si iertarea lui Iisus putea face. Asa, Cel ce a facut urechea a si vindecat-o, dupa Scriptura care descopera: „Cel ce a sadit urechea, s-ar putea sa n-auda? Cel ce a intocmit ochiul, s-ar putea sa nu vada?“ (Psalm 94,9). Revenind, trebuie amintit confirmarea in istorie a ceea ce a zis Iisus, ca: Da, toti cei care au scos sabia si au facut razboaie in istorie, „de sabie au pierit“, sau cei care scot sabie in particular „de sabie pier“.
Oare nu voi bea paharul? Sf. Evanghelist Ioan, ne mai descrie un amanunt despre raspunsul Domnului Iisus lui Petru, zicand: „Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia in teaca. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatal?“ (Ioan 18,11). Aici, iarasi vedem dragostea si iubirea lui Dumnezeu Tatal pentru omenire, in „paharul“ amar al suferintei care l-a dat Fiului Sau pentru salvarea lumii intregi!
In continuare, iata Scripturile care prezinta cuvantul lui Iisus catre multimea care a venit sa-L prinda: „In ceasul acela, a zis Iisus multimilor: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu toiege, ca sa Ma prindeti. In fiecare zi eram in templu si invatam si nu ati pus mana pe Mine. Dar toate acestea s-au facut ca sa se implineasca Scripturile proorocilor. Atunci toti ucenicii, lasandu-L, au fugit“ (Matei 26,55-56). Da, sa se implineasca Scripturile prin care Dumnezeu a instiintat, dinainte, despre rautatea celor care vor veni cu „sabii si cu toiege“ sa-L prinda pe Fiul Sau care a venit sa fie Mielul de jertfa al rascumpararii lor din moartea si orbirea pacatelor. Prin urmare filmul lui Mel Gibson „The Passion of Christ“ nu a fost nici o exagerare a brutalitatii cu care s-au purtat cei de atunci care venise sa-L aresteze pe Iisus cu „sabii si toiege“.
Arestarea lui Iisus in gradina Ghetsimani.
„Deci, ostasii si comandantul si slujitorii iudeilor au prins pe Iisus si L-au legat“ (Ioan 18,39) „Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins“ (Matei 26,50; Marcu 14,46 si Luca 22,54). Asa descriu toti Evanghelistii arestarea Domnului Iisus in gradina Ghetsimani, iar ucenicii lasandu-L pe Iisus au fugit toti (cf. Matei 26,56), ca se temeau. Ei venisera cu felinare si cu faclii, fiindca era noapte, in gradina Ghetsimani, pentru ca Iuda stia ca Iisus adesea mergea acolo cu ucenicii Sai sa se roage, dupa cum spun Scripturile care ne reveleaza: „Iar Iuda vanzatorul cunostea acest loc, pentru ca adesea Iisus si ucenicii Sai se adunau acolo. Deci Iuda, luand oaste si slujitori, de la arhierei si de la farisei, a venit acolo cu felinare si cu faclii si cu arme“ (Ioan 18,2-3), la care Domnul a mers cu ucenicii si i-a intrebat: „Pe cine Cautati?“ (cf. Ioan 18,4-8)
Intr-adevar, asa a avut loc arestarea Mantuitorului, pentru ca toti cei unsprezece ucenicii au fost martorii oculari ai brutalitatii arestarii lui Iisus in Ghetsimani, adeverindu-se, ca: pe „marturia a doi sau trei martori“ (cf. Matei 18,16), sta tot adevarul la toate Tribunalele de judecata in istorie. Asa si in marturia celor patru Evanghelisti sta tot adevarul, la care se aduga zeci si sute si mii de marturii a atati altora, precum si scrierile istorice la romani care au ramas si marturisec cele despre Iisus. Iasa cum am vazut in relatarile de mai sus, ca Domnul nu a depus nici o rezistenta sau opozitie, ci s-a lasat sa fie arestat.
In acel moment s-a implinit cea ce le spusese Iisus ucenicilor la Cina cea de Taina, cand a zis: „Atunci Isus le-a zis: „In noaptea aceasta, toti veti gasi in Mine o pricina de poticnire; caci este scris: „Voi bate Pastorul, si oile turmei vor fi risipite“ (Matei 26,31). Sf. Evanghelist Marcu consemneaza un alt amanunt, foarte important de retinut pentru ca devine o evidenta oculara. Scriptura zice: „Atunci L-au lasat si au fugit toti. Iar un tanar mergea dupa El, infasurat intr-un giulgiu, pe trupul gol, si au pus mana pe el. El insa, lasand giulgiul, a fugit gol“ (Marcu 14,50-52). Cei care au fugit de frica cand L-au prins pe Iisus, s-a vazut mai sus, ca erau ucenicii. Cine a fost tanarul care nu a fugit, ci a mers dupa Iisus si dupa cei care L-au arestat? Sa ne amintim de prezentarea dinainte, in casa unde a avut loc Cina de Taina, ca era un tanar care a ascultat tot ce s-a petrecut si a plecat neobservat dupa Iisus si ucenici in Ghetsimani, si acela a fost tanarul Marcu, Evanghelistul de mai tarziu, care nu-si spune numele din smerenie si modestie. Asa a devenit si Marcu martorul ocular a ceea ce s-a petrecut la Cina cea de Taina, cat si in gradina Ghetsimani, amanunte si relatari mari pe care Evanghelistul Marcu le va descrie in Evanghelia sa, sub inspiratia Duhului Sfant.
Tanarul Marcu, inseamna ca a luat un giulgiu pe el si a mers dupa Iisus si ucenici, cand au plecat de la Cina cea de Taina in gradina Ghetsimani, vazand toate cele intamplate, si cand singurul a avut curajul sa urmeze alaiul arestarii lui Iisus, spre orasul Ierusalim, cineva l-a vazut si a pus mana pe el, dar a ramas cu giulgiul in mana, iar Marcu ca un tanar curajos si viteaz a fugit.
(continuare in numarul viitor)
Preot Paroh Aurel Sas
Biserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada