(continuare din numarul precedent)
Locul de Judecata a lui Iisus.
Procesul nedrept de judecata a lui Iisus a avut loc in marele Palat a lui Irod. Mantuitorul care nu a avut loc unde sa-Si odihneasca capul, dupa cum a zis: „Iisus i-a raspuns: „Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde-Si odihni capul.“ (Matei 8,20), a fost dus legat in marele palat, unde nu ar fi vrut sa ajunga, palat care era pardosit cu pietre aurite si imbracat in tot ceea ce avea Roma mai de pret. Palatul Asmoneilor din Ierusalim, care ajunsese resedinta a multor stapanitori lumesti si trecatori. In acest palat venise si terarhul Galileii, Irod Antipa, de Pasti, care luase de nevasta pe sotia fratelui sau si taiase capul Sf. Ioan Botezatorul, ocupand o parte buna cu garda lui de paza, la care L-a trimis Pilat pe Iisus sa-L judece, si asa s-au impacat.
Apoi, tot acolo locuise si Irod, cel care cautase viata Pruncului Iisus, cand a venit in lume prin Nastere din Fecioara Maria in urma zamislirii de la Duhul Sfant (cf. Matei 1,18). Iisus s-a intalnit acolo cu urmasul lui Irod, in persoana procuratorului roman Pontiu Pilat – si ce lucru trist si ingrozitor – ca era vorba tot de Viata si de Moartea lui Iisus!!!, ca sa nu schimbe lumea. Dar asa precum au sfarsit-o ingrozitor de tragic judecatorii nedrepti a lui Iisus, atat din partea iudeiilor cat si a romanilor, tot asa a sfarsit-o si marele palat a lui Irod, si apoi a lui Pilat, cand a venit vremea dupa proorocia lui Iisus, de nu a ramas „piatra pe piatra“ (cf. Matei 24,1-2), cand au venit romanii in anul saptezeci si au distrus Ierusalimul si populatia, iar locuitorii care au fugit s-au raspandit in toata lumea. Asa a vazut omenirea implinirea a ceea ce Iisus a zis: „Cerul si pamintul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“.(Marcu 13,31).
In marele palat incepe faza Penala, a Procesului de Judecata a lui Iisus inaintea lui Pontiu Pilat, din Ierusalim, procuratorul roman in Provincia Iudea. Scriptura urmatoare ne va prezenta locul unde L-au dus pe Iisus la Pilat, zicand: „Deci L-au dus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; si era dimineata. Si ei nu au intrat in pretoriu, ca sa nu se spurce, ca sa manance Pastile“ (Ioan 18,28). In continuare Evanghelistul Ioan prezinta ce a urmat, zicand: „Deci Pilat a iesit la ei, afara, si le-a zis: Ce invinuire aduceti Omului acestuia? Ei au raspuns si i-au zis:Daca Acesta n-ar fi fost raufacator, nu ti L-am fi dat tie. Deci le-a zis Pilat: Luati-L voi si judecati-L dupa legea voastra. Iudeii insa i-au raspuns: Noua nu ne este ingaduit sa omoram pe nimeni“ (Ioan 18,29-31). Dar sa puna pe altcineva sa omoare, le era ingaduit? Glasul constiintei de sub povoara pacatului nu-l puteau auzi. Ce dureros si tragic! Din intrebarea lui Pilat: „Ce invinuire aduceti Omului acestuia?“ putem vedea caci chipul trist si suferind a lui Iisus la indurerat pana si pe Pilat. Iudeii s-au simtit jigniti cand i-a intrebat Pilat, caci venisera sa-L intrebe el pe Iisus, acuzatul lor, si nu sa-i intrebe Pilat pe ei. Practic Sinedriul nu mai voia o noua Judecata a lui Iisus, ci incuviintarea Sentintei lor: „Este vinovat de moarte“.
Atunci Iudeii i-au raspuns lui Pilat:„…Daca Acesta n-ar fi fost raufacator, nu ti L-am fi dat tie“. Atunci Pilat le-a zis Iudeilor: „Deci, … Luati-L voi si judecati-L dupa legea voastra“. Din acest raspuns a lui Pilat, putem vedea si o diplomatia de ai onora pe Iudeii, sa-L judece ei pe Iisus si o consideratie de a-L salva pe Domnul pentru ca ei nu puteau executa condamnarea la moarte a cuiva. Dar Iudeii Il judecase deja pe Iisus noaptea in Sinedriul lor, si-L condamnase la moarte, precum am vazut, dar nu puteau executa condamnarea, dupa cum i-au raspuns lui Pilat, cand au zis: „Iudeii insa i-au raspuns: Noua nu ne este ingaduit sa omoram pe nimeni“. (Ioan 18,29-31). Deci, ei au venit La Pilat sa-l foloseasca in executarea Sentintei de condamnare la moarte a lui Iisus pe care o daduse ei, in zorii diminetii de Vineri, in Sinedriul lor. Pentru mai multa documentare vedeti Website al meu: www.preotaurel.sasfamily.com Acolo veti gasi: „Procesul lui Iisus“.
Dilema Sinedriului la Pilat. Sinedristii L-au condamnat pe Iisus pe motiv nedrept, de blasfemie religioasa, ca „S-a facut pe Sine Fiul lui Dumnezeu“; si rastalmacirea afirmatiei lui Iisus, ca „va darama Templu si-l va zidi in trei zile“, cum am vazut mai sus, ori Pilat nu condamna la moarte pe cineva pentru crime religioase, ci pentru crime politice. De ceea ce juristii romani numeau: „crimen majestatis populi romani imminutae“. Adica o infractiune sau o crima impotriva ordinei publice, care submina autoritatea Romei. Aceasta il interesa pe Pilat. Deci, motivele religioase de acuzare a lui Iisus nu mai erau valabile si trebuiau sa inventeze motive politice de subminare a autoritatii romane care ii stapanea.
Iesirea patata a sinedristilor din dilema.
Mai marii Sinedriului au inovat atunci crima politica, acuzandu-l si invinuindu-L nedrept si mincinos pe Iisus cu strigatele lor, in fata lui Pilat si a multimii, astfel: „Si sculandu-se toata multimea acestora, L-au dus la Pilat. Si au inceput sa-L invinuiasca, zicand: Pe Acesta L-am gasit razvratind neamul nostru si impiedecand sa dam dajdie Cezarului si zicand ca El este Hristos, Regele“ (Luca 23,1-2). Din aceasta Scriptura prezentata de Evanghelistul Luca rezulta urmatoarele acuzari politice cu care sinedristii il invinuiau in strigate pe Iisus, zicand: ca razvrateste sau tulbura ordinea publica; opreste poporul sa nu plateasca dajdie Cezarului; si S-a facut pe Sine rege (cf. Luca 23,1-2).
Aceste trei acuzari fabricate si mincinoase din partea sinedristilor Il puneau pe Domnul Iisus in fata unei crime politice, pentru ca tulburarea ordinei publice putea conduce la o revolutie de subminare a autoritatii Romei in Iudeea, iar instigarea de a nu plati dajdie Cezarului insemna nesupunere legilor si autoritatilor romane si a se numi pe Sine rege era ceva foarte grav si crudul Imparat de atunci Tiberiu nu l-ar fi crutat nici pe Iisus, nici pe Pilat daca nu l-ar fi executat. A se declara Iisus pe Sine Rege insemna atunci o insulta la adresa Cezarului si o amenintare la adresa stapanirii romane.
Dilema lui Pilat in fata sinedristilor. Odata cu aceste acuzari a lui Iisus, aduse de sinedristi in strigate in fata multimii, Pilat era pus intr-o dilema mare de a nu fi prieten Cezarului (cf. Ioan 19,12), cum i-au strigat, daca nu-L condamna la moarte pe Iisus! Pilat auzind acestea i-a fost frica, a uitat si de puterea pe care o are, si in lipsa de intelepciune i-a intrebat pe ei: Ce sa Faca lui Iisus?, dupa Scripturile care zic: „Si Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheama Hristos? Toti au raspuns: Sa fie rastignit!“(Matei 27,22). „Iar Pilat, raspunzand iarasi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel pe care ziceti ca este regale Iudeilor? Ei iarasi au strigat: Rastigneste-L!“ (Marcu 15,12-13).
Interogarea lui Iisus din partea lui Pilat. Atunci Pilat a intrat in pretoriul de judecata si a chemat pe Iisus si L-a intrebat: „Tu esti regele Iudeilor? Raspuns-a Iisus: De la tine insuti zici aceasta, sau altii ti-au spus-o despre Mine? Pilat a raspuns: Nu cumva sunt eu Iudeu? Poporul Tau si arhiereii Te-au predat mie. Ce ai facut? Iisus a raspuns: Imparatia Mea nu este din lumea aceasta. Daca imparatia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu predat Iudeilor. Dar acum imparatia Mea nu este de aici. Deci I-a zis Pilat: Asadar esti Tu Imparat? Raspuns-a Iisus: Tu zici ca Eu sunt Imparat. Eu spre aceasta M-am nascut si pentru aceasta am venit in lume, ca sa marturisesc adevarul; oricine este din adevar asculta glasul Meu. Pilat I-a zis: Ce este adevarul? Si zicand aceasta, a iesit iarasi la Iudei si le-a zis: Eu nu gasesc in El nici o vina“ (Ioan 18,33-38).
Da, Iisus Hristos este Imparatul imparatilor, si Domnul domnilor (cf. 1Tim. 6,15), si El spre aceasta S-a nascut, dar Imparatia Lui, vesnica, nu este din lumea aceasta a pacatului. Iar intrebarea lui Pilat: „Ce este adevarul?“, exprima exact starea in care se gasea omenirea de atunci, de a nu sti ce este adevarul! Iata raspunsul pe care Iisus la dat cu o alta imprejurare multimilor despre adevar, zicand: „Eu Sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine“.(Ioan 14,6). Da, Iisus este Calea care nu rataceste, Adevarul care nu inseala si Viata care nu sfarseste niciodata.
Asadar, din aceasta interogare Pilat la gasit pe Iisus nevinovat si a cautat sa-L elibereze, dar nu putea pentru ca ei strigau sa le elibereze pe Baraba si pe Iisus sa-L rastigneasca (cf. Marcu 15,6-13). In continuare Evanghelistul Luca ne descrie un amanunt important despre trimiterea lui Iisus, pentru ca era din Galileia, la Irod care era stapanul Galileii si se gasea de Pasti in Ierusalim (cf. Luca 23,3-7).
Iisus tacea la invinuirile ce I se aduceau.
„Si la invinuirile aduse Lui de catre arhiereii si batrani, nu raspundea nimic. Atunci i-a zis Pilat: Nu auzi cate marturisesc ei impotriva Ta? Si nu rapunzi i-a raspuns lui nici un cuvant, incat diregatorul se mira foarte“ (Matei 27,12-14). Da, Domnul Iisus in intelepciunea Sa a cunoscut mintile, gandurile si inimile tuturor si a prevazut ca nu are rost sa le raspunda, ci mai degraba sa-i lase sa faca ceea ce au de facut, cum i-a zis lui Iuda: „Ceea ce faci, fa mai curand“ (cf. Ioan 13,27), si Domnul a lasat sa primeasca de la ei mai departe suferinta si batjocura pentru mantuirea lumii de pacat.
La fel Iisus nu a raspuns nici la judecata Sinedriului, dupa cum ne descopera Scriptura, zicand: „Si sculandu-se, arhiereul I-a zis: Nu rapsunzi nimic la ceea ce marturisesc acestia impotriva Ta? Dar Iisus tacea…“ (Matei 26,62-63). Evanghelistul Luca consemneaza ca la intrebarea: Daca El este Hristosul?, Domnul le-a zis: „Daca va voi spune, nu veti crede. Iar daca va intreb, nu-Mi veti raspunde. De acum insa Fiul Omului va sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. Iar ei eu zis toti: Asadar, Tu esti Fiul lui Dumnezeu? Si El a zis catre ei: Voi ziceti ca Eu sunt. Si ei au zis: Ce ne mai trebuie marturii, caci noi insine am auzit din gura Lui“ (Luca 22,67-71). Sinedristi, in diabolica lor gandire de a-L omora pe Iisus, au speculat si au rastalmacit si de data aceasta vorbirea lui Iisus ca sa-L acuze. Iubirea Mantuitorului pentru mantuirea omenirii era neasemuit de mare, care depasea si lumina peste intunecimea lor. Iti multumim, Iisuse, Doamne. Iarta-ne.
Interogarea lui Iisus de catre Irod Antipa. Tetrarhul Galileii, Irod Antipa, era cel ce taiase si capul Sf. Ioan Botezatorul (cf. Matei 14,1-12), care acum la interogat si el pe Iisus, intrebandu-L: „Iar Irod vazand pe Iisus, s-a bucurat foarte, ca de multa vreme dorea sa-L cunoasca, pentru ca auzise despre El, si nadajduia sa vada vreo minune savarsita de El: Si L-a intrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a raspuns nimic. Iar Irod, impreuna cu ostasii sai, batjocorindu-L si luandu-L in ras, L-au imbracat cu o haina stralucitoare si L-au trimis iarasi la Pilat. Si in ziua aceea, Irod si Pilat s-au facut prieteni unul cu altul, caci mai inainte erau in dusmanie intre ei“ (Luca 23,8-12).
Vulpoiul de Irod, cum era numit, si criminalul lui Ioan Botezatorul, a fost magulit de Pilat trimitandu-L pe Iisus si la el si asa aflam ca s-au impacat dusmanii, dar Domnul Iisus nu a raspuns la interogarea lui, la nici un cuvant, nu a vazut nici o minune si nici nu L-a auzit nici macar vorbind pe Iisus. In continuare Irod a facut ceea ce era nedemn de un rege si ostasii lui „batjocorindu-L si luandu-L in ras, L-au imbracat cu o haina stralucitoare si L-au trimis iarasi la Pilat“ pe Iisus. A aruncat si o mantie alba pe Domnul Iisus pentru ca S-a numit pe Sine rege, dar mantia fiind alba si stralucitoare simboliza si ea, fara sa-si dea el seama, nevinovatia lui Iisus.
Iisus din nou la Pilat. Prin urmare, Pilat si-a luat iarasi exercitarea puterii de judecata cautand sa-L elibereze pe Iisus, dupa cum vorbesc Scripturile, zicand: „Iar Pilat chemand arhiereii si capeteniile si poporul, A zis catre ei: Ati adus la mine pe Omul Acesta, ca pe un razvratitor al poporului; dar iata eu, cercetandu-L in fata voastra, nici o vina nu am gasit in acest Om, din cele pentru care L-ati parat. Si nici Irod n-a gasit, caci L-au trimis iarasi la noi. Si iata El, nu a savarsit nimic vrednic de moarte. Deci, pedepsindu-L, Il voi elibera“. (Luca 23,13-16).
Visul sotiei lui Pilat.
„Pe cand statea Pilat in scaunul de judecata, sotia lui i-a trimis acest cuvant: Nimic sa nu-I faci Dreptului aceluia, ca mult am suferit azi, in vis, pentru El“ (Matei 27,19). Acesta a fost mesajul cutremurator pe care la primit Pilat din partea sotiei sale, in timp ce era in scaunul de judecata pentru Iisus: „Nimic sa nu-I faci Dreptului aceluia, ca mult am suferit azi - in vis - pentru El“. Ne imaginam ce efect tulburator a produs acest mesaj in mintea si inima lui Pilat cand se gasea pe scaunul de Judecata a lui Iisus, iar arhiereii si batranii induplecau multimea sa-l ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda (cf. Matei 27,20).
Prin acest vis a sotiei lui Pilat, putem vedea cum Dumnezeu a cautat sa previna pe Pilat de la pacatul condamnarii la rastignire a lui Iisus cum cereau iudeii. In Sf. Scriptura gasim multe persoane care au fost instiintate de Dumnezeu in vis: ce sa faca, sau de ce sa se fereasca, sa nu li se intample un rau. Cei care au ascultat au fost salvati, precum stim, iar cei ce nu au ascultat nu au putut fi salvati, asa cum nu a putut fi salvat Pilat pentru ca nu a ascultat. El a cautat insa sa-L elibereze pe Iisus, dar s-a pierdut cand i-au zis: ca daca Il eliberezi pe Acesta nu esti prieten Cezarului, gandindu-se ca Cezarul Tiberiu auzind il va destitui din functie, si asa L-a dat pe Iisus Iudeilor sa-L rastigneasca precum au cerut. Ceea ce inseamna ca pentru procuratorul roman Pontiu Pilat pozitia si onorurile lui erau mai presus decat Justitia si Adevarul.
Pe cine sa va eliberez? Pe Acesta sau pe Baraba?
„Ci este la voi obiceiul ca la Pasti sa va eliberez pe unul. Voiti sa va eliberez pe regele Iudeilor? Deci au strigat iarasi, zicand: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era talhar! (Ioan 18,39-40)
Aceasta sansa pe care a luat-o Pilat de a-L elibera pe Iisus, in locul unui vinovat din inchisoare, dupa cum aveau iudei obiceiul la Pasti il consemneaza toti Evanghelisti (cf. Matei 27,15-21; Marcu 15,6-15)
„Si trebuia, la Praznic, sa le elibereze un vinovat. Dar ei cu toti, au strigat, zicand: Ia-L pe Acesta si elibereaza-ne pe Baraba, Care era aruncat in temnita pentru o rascoala facuta in cetate si pentru omor. Si iarasi le-a vorbit Pilat, voind sa le elibereze pe Iisus. Dar ei strigau zicand: Rastigneste-L! Rastigneste-L! Iar el a zis a treia oara catre ei: Ce rau a savarsit Acesta? Nici o vina de moarte nu am aflat intru El. Deci pedepsindu-L Il voi elibera“ (Luca 23,17-22).
Sansa luata de Pilat de a-L elibera pe Iisus in locul lui Baraba a esuat, pentru ca: „Arhiereii si batranii au induplecat multimea ca sa ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda. Iar diregatorul (Pilat), raspunzand le-a zis: Pe cine din cei doi, voiti sa va eliberez? Iar ei au raspuns: Pe Baraba!“ (Matei 27,20-21). „…Iar Baraba era talhar!“ (Ioan 18,40), si pentru ca Pilat s-a pierdut la strigatele multimii, a uitat de puterea si datoria de respectarea Justitiei si s-a gandit sa nu-si piarda pozitia, pentru ca i-au strigat: „Daca Il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten Cezarului“ (cf. Ioan 19,12). Asa se intampla cu multi judecatori in istorie.
Iata, cum multimea de oameni poate fi manevrata in istorie, prin instigarea si seducerea din partea liderilor, cum a fost multimea din vremea lui Iisus, care a cerut pe Baraba sa-l elibereze, desi Baraba era un talhar! Iar pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa-L rastigneasca!!!
Ce voi face cu Iisus?
„Si Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheama Hristos? Toti au rapuns: Sa fie rastingnit!“ (Matei 27,22). Pilat i-a intrebat de trei ori: Ce rau a savarsit Iisus, ca el nu gaseste nici o vina de moarte in El?, ca sa-L rastigneasca cum strigau ei (cf. Luca 23,22-23). Dar arhiereii, batranii si multimea instigata de ei mai tare strigau: Rastigneste-L (cf. Marcu 15,14). In continuarea sa vedem relatarea Evanghelistul Matei, care a consemnat urmatoarele: „Si vazand Pilat ca nimic nu foloseste, ci mai mare tulburare se face, luand apa si-a spalat mainile inaintea multimii, zicand: Nevinovat sunt de sangele Dreptului acestuia. Voi veti vedea. Iar tot poporul a raspuns si a zis: Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostrii!“ (Matei 27,24-25).
Procuratorul roman Pilat, a marturisit de multe ori, in fata multimii, nevinovatia lui Iisus si-a spalat mainile cu apa in fata poporului, marturisind: ca este nevinovat de Sangele Dreptului Iisus, dar tot vinovat a ramas in istorie, pentru ca a dat sa fie Rastignit si omorat o Persoana nevinovata, ceea ce era contra legilor romane! In cazul de fata Persoana era: Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului Iisus Hristos, care prin aprobarea lui Pilat a fost dat sa fie rastignit!!!
Le-a eliberat pe Baraba, iar Baraba era un talhar!
„…Voiti, deci, sa va eliberez pe regele iudeilor? Deci au strigat iarasi, zicand: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era talhar! (Ioan 18,39-40). La fel relateaza si ceilalti Evanghelisti, zicand: „Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit si L-a dat sa fie rastignit“ (Matei 27,26; Marcu 15,15; Luca 23,26). Evanghelistul Marcu precizeaza ca Pilat l-a eliberat pe Baraba ca sa faca pe voia multimii (cf. Marcu 15,15). Iar Evanghelistul Luca mentioneaza ca Baraba a fost aruncat in inchisoare pentru rascoala si ucidere, iar pe Iisus L-a dat in voia lor (cf. Luca 23,25).
Deci, procuratorul roman Pilat din Pont, a eliberat pe Baraba care a ucis, si a dat sa fie rastignit un Drept, cu numele de Iisus Hristos! Iata, Justitia, din vremea aceea, cum a fost calcata in picioare atat de Sinedriul Iudaic din Ierusalim, cat si de Pontiu Pilat, procuratorul Romei, in Provincia Iudeea. In concluzie, Justitia a suferit in toate vremurile, mai mult sau mai putin, si va suferi, depinzand de oamenii care judeca. Dureros, pentru ca din cauza aceasta sufera oameni nevinovati, cum a suferit si a fost Rastignit spre moarte, Dreptul si Nevinovatul – Iisus Hristos !
Spiritual, privind, putem observa ca odata cu eliberarea lui Baraba, cel vinovat, in locul lui Iisus, cel nevinovat, a inceput eliberarea omului si a omenirii vinovate, pentru ca Iisus a primit sa patimeasca si sa moara pentru pacatele omenirii intregi si a fiecarui om in parte (cf. 1Ioan 2,2).
Ce au facut cu Iisus?
„Atunci ostasii dregatorului, ducand pe Iisus in pretoriu, au adunat in jurul lui toata cohorta. Si L-au dezbracat de hainele Lui si I-au pus o hlamida rosie. Si impletind o cununa de spini, I-au pus-o pe cap si in mana Lui cea dreapta o trestie; si ingenunchind inaintea Lui, isi bateau joc de El, zicand: Bucura-Te, regele Iudeilor! Si scuipand asupra Lui, au luat trestia si- L bateau peste cap“.(Matei 27,27-30). Aceasta batjocura si lovire, a Domnului, a avut loc imediat dupa ce a pronuntat Pilat, la strigatul sinedristilor si a multimii in gura mare, eliberarea lui Baraba si darea lui Iisus sa fie biciuit si rastignit (cf. Matei 27, 26).
Iata, ce lipsa de demnitate a avut procuratorul roman, Pontiu Pilat, la judecarea lui Iisus de-a fi dat sa fie batut, biciuit; batjocorit; sa-L desbrace de hainele Lui si sa-I arunce o hlamida rosie pe trupul Sfant al Domnului, sa-I impleteasca o cununa de spini si sa o puna pe capul lui Iisus si o trestie in mana dreapta si sa-I zica: „Bucura-Te, regele Iudeilor!“, si sa-L scuipe si sa i-a trestia din mana Lui si sa-L loveasca cu ea!!! Toate acestea s-au petrecut in pretoriul de judecata a procuratorului roman Pontiu Pilat! A fost posibil? Da, a fost posibil! Precum au fost posibile si toate celelalte in arenele Imperiului Roman.
Aceasta biciuire si batjocura a lui Iisus este prezentata si de ceilalti Evanghelisti la fel Marcu 15,16-20; Luca 23,24-25 si Ioan 19,1-5. Deci, in marturisirea a doi sau trei martori, sta tot adevarul, la toate judecatile din lume. Prin urmare, si la judecata lui Iisus, trebuie sa credem si declaratiile Evanghelistilor asa precum sunt consemnate in Evanghelii cu privire la Procesul de Judecata a lui Iisus.
Iata Omul!
„Deci L-au scos pe Iisus afara, purtand cununa de spini si mantia purpurie. Si le-a zis: Iata Omul!“ (Ioan 19,5). Asadar, dupa ce L-au biciuit pe Domnul, dupa cum a vazut in prezentarea Scripturilor de mai sus, L-a scos afara din pretoriu la multime, purtand cununa de spini pe cap, crezand poate ca ii va induiosa pe iudei. Iar Pilat a zis: „Iata Omul!“. „Cand L-au vazut, deci, arhiereii si slujitorii au strigat, zicand: Rastigneste-L! Rastigneste-L! Zis-a lor Pilat: Luati-L voi si rastigniti-L, caci eu nu-I gasesc nici o vina. Iudeii i-au raspuns: Noi avem lege si dupa legea noastra El trebuie sa moara, ca S-a facut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, cand a auzit Pilat acest cuvant, mai mult s-a temut.
Si a intrat iarasi in pretoriu si I-a zis lui Iisus: De unde esti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un raspuns. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-Mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te eliberez si putere am sa Te rastignesc? Iisus a raspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, daca nu ti-ar fi fost data tie de sus. De aceea cel ce M-a predat tie mai mare pacat are. De atunci Pilat cauta sa-L elibereze; iar Iudeii strigau zicand: Daca Il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine imparat este impotriva Cezarului“ (Ioan 19,6-12).
Cand Pilat a auzit speculatia in strigat a arhiereilor si slujitorilor, ca: „Daca Il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului“, a fost terminat si i-a fost frica ca isi pierede pozitia de procurator al Iudeii. Astfel, Evanghelistul Ioan prezinta in continuare finalul sentintei lui Iisus de rastignire, dupa Scripturile care vorbesc, zicand: „Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus (iarasi) afara pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecata, in locul numit pardosit cu pietre, iar in evreieste Gabbata. Si era Vinerea Pastilor (iudaice), cam la al saselea ceas, si a zis Pilat Iudeilor: Iata Imparatul vostru. Iar aceea au strigat: Ia-L! Ia-L! Rastigneste-L! Pilat le-a zis: Sa rastignesc pe imparatul vostru? Arhiereii au raspuns: Nu avem imparat, decat pe Cezarul. Atunci L-a predat lor ca sa fie rastignit. Si ei au luat pe Iisus si L-au dus sa-L rastigneasca!“ (Ioan 19,13-16).
In concluzie, Pilat a renuntat la puterea lui, care a spus ca o are „de a-L elibera pe Iisus“ si de frica sa nu isi piarda pozitia de procurator in Iudeea, a implinit cererea Sinedriului Iudaic, din vremea aceea, in Ierusalim, de a-L da pe Iisus la moarte, prin rastignire, si de a-l elibera pe Baraba, care era un talhar si criminal. Ce Sentinta si Decizie criminala - pentru Iisus nevinovat - au putut da arhiereul Caiafa cu sinedristi si procuratorul roman, Pontiu Pilat!!! Ce tragedie poate savarsi omul nelegiurii si al pacatului, care nu s-au gandit ca vor raspunde peste veacuri si veacuri, in fata generatiilor in istorie.
Alte cauze ale condamnarii lui Iisus. Falsa conceptie iudaica despre Mesia Hristos si popularitatea Domnului Iisus Hristos. Liderii religiosi si carturarii vremii din poporul Israel asteptau un Mesia politic care sa-i elibereze de sub stapanirea Imperiului Roman si Nu un Mesia Hristos care a venit sa elibereze toate popoarele lumii de sub stapanirea mortii pacatului.
Iar popolaritatea Mantuitorului Hristos Iisus a dat de gandit, atat liderilor lui Israel, ca noua Credinta in Dumnezeu ii va schimba din structurile lor, cat si liderilor politici din Imperiul Roman ca vor pierde stapanirea atator popoare. Adevarul popolaritatii lui Iisus, il prezinta afirmatia fariseiilor la Intrarea Triumfala a Domnului in Ierusalim, inainte de Pasti, cand ei din multime au zis: „Deci farisei ziceau intre ei: Vedeti ca nimic nu foloseste! Iata, lumea s-a dus dupa El (adica dupa Iisus) (Ioan 12,19). Dragostea Domnului Iisus pentru popor si invatatura despre o Viata noua si vesnica in Imparatia lui Dumnezeu a adus o aderenta de neimaginat a multimilor de oameni pentru urmarea lui Hristos Iisus in istorie. Ori, pentru aceasta, in conceptia si vederea liderilor vremii, Iisus trebuia sa moara! Ne dam seama din aceasta ce intunecati si morti in pacatele lor erau liderii religiosi si politici ai vremurilor lui Iisus Hristos.
Titlul deasupra Crucii. „Iar Pilat a scris si titlu si l-a pus deasupra Crucuii. Si era scris: Iisus Nazarineanul, Imparatul Iudeilor!“ (Ioan 19,19). Dupa ce au citit multi iudei acest titlul, care era scris: in „evreieste, latineste si greceste“, Iar „arhiereii i-au zis lui Pilat: Nu scrie Imparatul Iudeilor, ci ca Acela a zis: Eu sunt Imparatul Iudeilor, Pilat a raspuns: Ce am scris, am scris“ (cf.Ioan 19,20-22). Vedem, deci, ca in vederea pregatirii Crucii pe care s-o duca Iisus si sa fie rastignit, Pilat a pregatit o tablita, pe care a scris titlul si numele Celui ce va fi rastignit, scriind: „Iisus Nazarineanul, Imparatul Iudeilor!“ Inscriptia arata vina rastignitului. Acest lucru nu a placut arhiereilor, precum am vazut, de unde rezulta o rautate cu impotrivire de nerecunoastere a lui Iisus, pana in ultima clipa, dar „Sangele lui Iisus au cerut sa fie asupra lor si asupra copiilor lor“, cerand parca un blestem, cand a zis Pilat:„Nevinovat sunt de Sangele Dreptului acestuia“ (cf. Matei 27,24-25).
(continuare in numarul viitor)
Preot Paroh Aurel Sas
Las Vegas, Nevada