Experienta misionara

Avand ca moto indemnul Maicii Tereza de Calcutta: „Sa facem un lucru frumos pentru Domnul!“, cu emotie si putina teama de necunoscut, ne-am aventurat in ceea ce se numeste si inseamna viata de misionar.
In cadrul anului pastoral-social, in perioada 20 noiembrie 2007 - 20 mai 2008, am avut bucuria de a face o experienta misionara in Parohia Maikona (Kenya). Preotilor din Dieceza de Iasi, respectiv pr. Eugen Blaj, pr. Victor Osolos si pr. Isidor Mart, care isi desfasoara activitatea in misiune, ne-am alaturat si noi in calitate de seminaristi.
Cei 8.000 de km care separa Romania de Kenya i-am parcurs in 12 ore de zbor. Tot 12 ore a durat si calatoria din capitala pana in misiune (650 km). Insa, de aceasta data, calatoria a fost mult mai solicitanta si obositoare din pricina drumului „asfaltat“ cu roca vulcanica si nisip, intrerupt de nenumarate gropi. Pe masura ce ne apropiam de misiune, incet-incet disparea vegetatia si, odata cu ea, ne indepartam de zona civilizata. La orizont se profila din ce in ce mai mult zona desertica, se micsora dimensiunea caselor pana la aparitia corturilor, in jurul carora zaream oameni imbracati in haine traditionale, complet noi ochilor nostri de europeni.
Ajunsi in misiune, ne-am integrat relativ usor in comunitate, multumita preotilor care erau permanent alaturi de noi. Din fericire, nu am intampinat dificultati prea mari in acomodarea la conditiile de clima, alimentatie, zona desertica si ritm de viata.
In Parohia Maikona, pe langa activitatea pastorala, preotii desfasoara si un amplu proiect social-educativ. Administreaza un dispensar, sustin 17 gradinite si o scoala primara, precum si alte initiative pe plan educational. Desigur, toate aceste activitati necesita un efort uneori epuizant atat din punct de vedere fizic, cat mai ales financiar. In acest timp noi am luat parte din plin la toate activitatile misiunii. Deoarece in camp educational, in special in ceea ce priveste proiectul gradinitelor, misiunea se afla inca intr-un stadiu de pionierat, noi am ajutat la mentinerea, dezvoltarea si construirea de noi asezaminte in care copiii sa poata invata.
Activitatile zilnice se incheiau cu jumuyia (rugaciunea de seara facuta in mijlocul comunitatii). Dupa lasarea intunericului, oamenii dintr-un anumit „cartier“ se adunau in fata locuintei unuia dintre ei, sub cerul instelat, in linistea deplina a serii acompaniata doar de „cantul“ caprelor si al camilelor adunate in tarcuri special amenajate, atmosfera „inmiresmata“ de mirosul laptelui proaspat muls si al fumului care se ridica prin orificiile casei traditionale. Momentul de rugaciune incepea cu cantece intonate de glasurile suave ale copiilor care intrerupeau linistea asternuta in sat odata cu lasarea serii. Dupa proclamarea evangheliei, urma cuvantul de invatatura tinut de catehet in limba tribului, cateva intentii formulate de credinciosii participanti si binecuvantarea finala data de preot.
Cele mai inaltatoare momente au fost traite de noi in timpul sfintei Liturghii. Chiar daca credinciosii sunt nevoiti sa parcurga uneori distante destul de mari printre pietrele arse de soare pentru a ajunge la biserica, acest lucru nu-i impiedica sa participe activ si dinamic la toate momentele sfintei Liturghii, exprimandu-si bucuria prin cantece si dansuri liturgice.
Inainte de a pleca in Kenya am vazut si auzit multe despre viata din misiune. Insa pentru a-ti face o imagine reala despre ce se intampla acolo, nu este suficient doar sa primesti informatii de la altii, ci trebuie sa locuiesti in mijlocul oamenilor din acele tinuturi. Noi am avut acest privilegiu si, pentru aceasta, ii multumim Domnului.

Ionut-Eremia Imbrisca si Cristian Birnat
articol preluatedin revista Lumina Crestinului