Emanu-El - Cu noi este Dumnezeu (Partea a II-a)

Emanu-El - Cu noi este Dumnezeu
(Partea a II-a)

Cum a venit „Dumnezeu sa fie cu noi“?

Dumnezeu Fiul, a venit sa fie cu omenirea prin „Intruparea“ cea mai presus de fire, in urma zamislirii de la Duhul Sfant, in pururea Fecioara Maria (cf. Matei 1,18), luand astfel „chip de Om“ fiind asemenea oamenilor, „afara de pacat“ (cf. Evrei 4,15).

Intruparea este revelata dupa Scriptura care zice „Si Cuvantul (Fiul) S-a facut trup, si a locuit printre noi, si am vazut slava Lui, slava ca Unui-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar“ (Ioan 1,14). Numai prin Intruparea Fiul, din Treimea cea de o Fiinta si Nedespartita, ca Dumnezeu astfel sa fie cu omul, lumea Vechiului Testament care traia sub blestem si pacat (cf. Facere 3,16-24; Gal. 3,10), a fost posibil sa se izbaveasca prin renasterea si restaurarea in Hristos. Eliberarea omului de sub blestemul pacatului a avut loc cand a venit - Dumnezeu sa fie cu noi – in Iisus Hristos, dupa Scriptura care ne descopera: „Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi,...“ (Gal.3,13)

Fiul lui Dumnezeu a venit, din cele de sus, la cele de jos, ca sa dezlege neamul omenesc din robia blestemului si a pacatului stramosesc, precum am vazut, pentru care Adam si Eva au fost igoniti din Raiul Edenic (cf. Facere 3,23-24), iar pacatul lor a fost transmis la toti urmasii (cf. Rom. 5,12) prin aceea ca toti au pacatuit. Ori acest lucru a fost posibil numai prin coborarea Fiului lui Dumnezeu dupa Scriptura: „Ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe Cruce“ (Filip. 2,7-8).

Asa omul care a fost izgonit din Rai in urma pacatului, Hristos Dumnezeu care a venit sa fie cu noi, ne-a rascumparat prin Jertfa Sa de la pacat: „In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau“ (Efes. 1,7), si ne-a eliberat de sub blestem si ne-a impacat cu Dumnezeu, dandu-ne din nou „dreptul la viata vesnica“ (cf.Rom 5,18). Astfel omul prin venirea lui „Emanu-El“ ca Dumnezeu sa fie cu noi, omul Noului Testament, al erei noi, i s-a dat posibilitatea sa se schimbe, sa-si inoiasca firea si mintea, deschizandu-i calea cunoasterii lui Dumnezeu (cf. Rom. 12,2), ca prin har, credinta, dupa cum se descopera: „Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu este de la voi; este darul lui Dumnezeu“ (Efes. 2,8), si fapte bune caci „credinta fara fapte este moarta“ (cf.Iacov 2,26).

Omul rascumparat de Hristos a devenit o faptura noua, un om nou, in toate neamurile care s-au intors la credinta crestina, dupa cum se descopera: „Deci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi. Si toate sunt de la Dumnezeu care ne-a impacat cu Sine prin Hristos si care ne-a dat noua slujirea impacarii. Pentru ca Dumnezeu era in Hristos, impacand lumnea cu Sine Insusi, nesocotindu-le greselile lor si punand in noi cuvantul impacarii“ (2Cor. 5,17-19).

Fiul lui Dumnezeu intrupat ni L-a descoperit pe Dumnezeu ca Tata (cf.Matei 6,9), pe Cel pe care „nimeni din oameni nu L-a vazut“ (cf. 2 Tim. 6,16). Fara intruparea Fiului omenirea nu ar fi stiut niciodata nimic concret despre Dumnezeu, pentru ca numai Fiul stie „care este in sanul Tatalui“ (cf. Ioan 1,18). Numai Acesta L-a vazut pe Dumnezeu-Tatal (cf. Ioan 6,46) si putea sa ne dea o marturie neindoielnica. Iisus ne-a invatat ca exista Dumnezeu, si ca El este Acela Care a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt“ (Iesire 3,14). Tot Iisus a invatat omenirea ca toate sunt de la „Cel ce este“ cu cauza de existenta in Sine, si de la Care „vin toate lucrurile“ (cf. 1Cor. 8,6), si „toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit se pogoara de Sus, de la Parintele luminilor“ (Iacov 1,17).

Dumnezeu Fiul a trebuit sa se faca Om pentru ca oamenii sa-L poata vedea, fiindca Dumnezeu a descoperit lui Moise, zicand: „Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate vedea omul fata Mea si sa traiasca“ (Iesire 33,20). Asa Dumnezeu i-a aratat lui Moise, care a vrut sa-L vada, numai slava Lui si nu fiinta Sa, care este dincolo de puterile mintii si a ochilor omenesti de a-l vedea pe El (cf. Iesire 33,18-23). Iar cand a venit Dumnezeu Fiul sa fie cu noi, a venit sa-L faca vazut pe Dumnezeu prin Sine, Fiul lui Dumnezeu, precum ne descopera Scriptura, zicand: „Eu sunt in Tatal si Tatal este intru Mine – Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal“ (Ioan 14,9-10).

Toate acestea s-au implinit dupa un plan a lui Dumnezeu din vesnicie, „taina cea din veac ascunsa“, pentru mantuirea lumii in Hristos, dupa cum ne descopera Taina: „Caci a binevoit sa ne descopere taina voiei Sale, dupa planul  pe care-l alcatuise in Sine insusi, Spre iconomia plinirii vremurilor, ca toate sa fie cuprinse iarasi in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant – toate intru El“ (Efes. 1,9-10).

Venind Dumnezeu pe pamant prin intrupare, El a intrat in timpul istoriei omenesti la „plinirea vremii“ si astfel timpul s-a umplut de Dumnezeu, la care a fost creat sa ajunga. Cand Dumnezeu a intrat in timpul istoriei, ca Om, si timpul a intrat in vesnicia lui Dumnezeu, desi nu a ajuns la sfarsitul timpului, al veacurilor. Venirea lui Emanu-El, a fost: „..Oranduit mai inainte de intemeierea lumii, dar s-a aratat in timpurile de pe urma..“ (cf. 1 Petru 1,20). Bogatia acestei taine intre toate neamurile Universului, este: „...bogatia slavei acestei taine intre neamuri, este Hristos Cel dintre voi, nadejdea slavei“ (Colos. 1,27).

Implinirea sau umplerea timpului istoriei omenesti, consta pe de o parte in coborarea lui Dumnezeu prin intrupare la creaturile Sale  temporale, iar pe de alta parte in extrema inaltare a creaturilor temporale la vesnicia divina, fara sa le anuleze din ele cat sunt pe pamant temporalitatea lor traita.

Nasterea si Invierea Domnului Hristos nu sunt evenimente istorice obisnuite, caci nu provin din concursul fortelor si imprejurarilor naturale. Dar amandoua au o relatie cu istoria omenirii. Fiecare din ele sunt un perfectum al istoriei spre perfectarea imperfectului prin ramanerea lui Dumnezeu cu noi, dupa fagaduinta Lui: „Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor. Amin“ (Matei 28,20).

Inaltarea Domnului, dupa Invierea Sa, nu a insemnat parasirea lumii, ci Inaltarea la dreapta Tatalui dupa misiunea rascumpararii neamului omenesc implinita, si ramanerea mai departe in chip nevazut in lume si trimiterea Duhului Sfant, Care de la Tatal purcede, dupa Scriptura, care reveleaza: „Cand va veni mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul Adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine“ (Ioan 15,26). Duhul Sfant savarseste toate lucrarile lui Dumnezeu in lume spre desavarsirea operei de mantuire adusa de Hristos Iisus. „Fiul lui Dumnezeu ... ne-a dat priceperea sa cunoastem pe Cel ce este Adevarul“ (1 Ioan 2,8). Si prin prezenta Sa in chip nevazut ne cheama la El, zicand: „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi“ (Matei 12,28).

Astfel S-a Nascut astazi Mantuitor care este Hristos Domnul.

Vestea venirii lui Emanu-El – Cu noi este Dumnezu – a umplut cerul si pamantul de marirea Lui si a fost vestita pastorilor de langa Betleem, astfel: „Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti! Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Ca vi s-a nascut astazi Mantuitor, care este Hristos Domnul, ...“ (Luca 2,10-11), si apoi in toata lumea. Indata, s-a vazut impreuna cu ingerul multimea de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu, Care a adus „plinirea vremii“ Nasterii lui IISUS, vestind mesajul pacii divine, dupa care aspirau generatiile de-a lungul istoriei, cantand: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni buna voire“ (Luca 2,13-14).

Pastorii au mers imediat la Betleem sa vada despre cuvantul care le-a fost vestit si ajungand au gasit adeverita vestirea dupa Scriptura care zice: „Si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle. Si vazandu-L au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil...Si s-au intors pastorii laudand pe Dumnezu pentru toate cate auzisera si vazusera ...“ (Luca 2,15-20).

Nu au lipsit nici Magii de la Rasarit, astronomii vremurilor, care venind, dupa Steaua de la Rasarit, I-au adus daruri, ca unui Imparat si Dumnezeu, dupa Scriptura: „Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna“ (Matei 2,11).

Asa s-a implinit proorocia lui Isaia, despre venirea lui Emanu-El: „Prunc s-a Nascut noua“, „Un Fiu ni s-a dat, a carui stapanire este pe umarul Lui si se va chema numele Lui: inger de mare sfat ... Dumnezeu tare, biruitor. Domn al pacii, Parinte al veacului viitor. Si mare va fi stapanirea Lui“ (Isaia 9,5-6).

Alaturi de aceasta rasuna cu ecou si vestirea psalmistului, referindu-Se la acelasi Mesia: „Rasari-va in zilele Lui dreptatea si multimea pacii, cat va fi luna pe cer. El va domni de la o margine pana la alta si de la rau pana la marginile lumii...Si se vor inchina Lui toti imparatii pamantului, toate neamurile vor slujii Lui. Ca a izbavit pe sarac din mana celui puternic ... Fi-va belsug de paine pe pamant pana in varful muntilor, Fi-va numele Lui binecuvantat in veci, cat va fi Soarele fi va si numele Lui Si se vor binecuvanta in El toate semintiile pamantului, toate neamurile Il vor ferici pe El. Si se va umple de slava Lui tot pamantul. Amin“ (Psalm 71,7-21). Iar ingerul Gavril, solul ceresc, a vestit Fecioarei Maria din Nazaret, despre Pruncul care Il va Naste, zicand: „Acesta va fi mare si Fiul celui Preainalt se va chema ...“ (Luca 1,32 ..).

De doua mii de ani, popoarele crestine Ii aduc lui IISUS, care S-a nascut Prunc pentru mantuirea lumii, Colindele Slavei, a multumirii, a recunostintei si rugaciunii, pentru ca a venit El – Dumnezeu la noi – sa ne aduca dezrobirea din blestem si moartea pacatului cu mantuirea in Numele Lui. Este o mare bucurie de atunci, in fiecare An cand vine Craciunul, pentru ca ni s-a Nascut un Mantuitor, care este Hristos Domnul.

Dar oare, noi am realizat, daca mie si tie, frate cititorule, ni s-a Nascut Hristos in suflete de Craciun? Ca sa fie si la noi bucurie si pace in casa si sa putem vesti si la altii, ca pastorii si magii de la rasarit, caci Craciunul inseamna ca: - Dumnezeu a venit sa fie cu noi – spre toata bucuria si mantuirea. Iar Nasterea lui Iisus este un permanent azi, de a-L primi in casele si in viata noastra sau a-L refuza!

Ori suntem si noi ca aceia de atunci, unde nu s-a gasit pentru Iisus un loc sa se Nasca (cf. Luca 2,7), caci avem casa sufletului plina de alte lucruri trecatoare, si nu este loc pentru Iisus in sufletul nostru sa ne aduca pace, ajutor, renastere si mantuire. Sa nu uitam ca toti cei ce-L primesc pe Iisus prin credinta le da dreptul si „puterea sa se faca fii lui Dumnezu“ (Ioan 1,12). Mare calitate, nu-i asa?

(continuare in numarul urmator)

Preot Paroh Aurel Sas,
Biserica Ortodoxa Romana
Sf. Gheorghe