(continuare
din numarul precedent)
Nu I se va zdrobi
nici un os.
„Deci au venit ostasii si au zdrobit fluierele picioarelor celui dintai si ale celuilalt, care erau rastigniti impreuna cu el. Iar venind la Iisus, daca au vazut ca deja murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor. Ci unul dintre ostasi cu sulita a impuns coasta Lui si indata a iesit sange si apa. Si cel ce a vazut a marturisit si marturia lui este adevarata; si acela stie ca spune adevarul, ca si voi sa credeti. Caci s-au facut acestea ca sa se implineasca Scriptura: Nu I se va zdrobi nici un os“ (Ioan 19,32-36). Zdrobirea fluierelor de la picoare la ceilalti doi rastigniti cu Iisus a avut loc, pentru ca Iudei au mers la Pilat si au cerut sa le aprobe sa fie zdrobite fluierele picioarelor celor rastigniti ca sa moara mai repede, caci era Vineri si nu voiau ca sa ramana trupurile celor rastigniti pe cruce Sambata cand era Pastile Iudeilor (cf. Ioan 19,3). Dar vazand ca murise a impuns cu sulita coasta lui Iisus si indata a iesit sange si apa si nu I s-a zdrobit nici un os, asa precum fusese proorocit prin Scriptura. Sangele si apa care exprima Viata omenirii in Iisus Hristos. Iar Scriptura reveleaza: „Caci trei sunt care marturisesc pe pamant: Duhul si apa si sangele, ..“(cf. 1 Ioan 5,5-8). Iar alta Scriptura zice: „Acesta (adica Iisus) este Cel ce a venit prin apa si prin sange: Iisus Hristos; nu numai prin apa, ci prin apa si sange; si Duhul este Cel ce marturiseste, ca Duhul este adevarul“ (1 Ioan 5,6).
Au privit la Acela pe care L-au impuns!
„Si iarasi o alta Scriptura zice: Vor privi la Acela pe care L-au impuns!“ (Ioan 19,37). Da, iudeii cu romani au privit la Iisus pe care L-au rastignit si L-au impuns cu sulita in coasta si indata a iesit sange si apa!!! Aici nu este vorba numai de adevarul ca s-au implint toate Scripturile, prin care Dumnezeu a instiintat cu mult inainte omenirea despre ceea ce vor face oamenii cu Mesia, Hristos Iisus, cand va veni sa-i mantuieasca, ci este vorba ca la Iisus a iesit sange si apa!, cand L-au impuns cu sulita in coasta desi un om dupa ce moare sangele se cuaguleaza. La Iisus Sangele nu era cuagulat, caci de aceea a curs cand L-au impuns, desi trecuse o vreme buna pana cand arhierei au plecat la Pilat ca sa ceara sa le zdrobeasca fluierele picioarelor la rastigniti sa moara mai repede, iar la Iisus vazand ca a murit nu I-a zdrobit fluierele, ci I-au impuns cu sulita coasta Sa si a iesit Sange si apa care reprezinta Viata omenirii in Iisus Hristos. Asa se vede odata mai mult ca Iisus nu a fost numai Om, ci a fost si Dumnezeu adevarat, unde s-au petrecut lucruri mai presus de intelegerea mintii omenesti.
Iisus Si-a indeplinit Misiunea.
„Dupa ce a luat otetul, Iisus a zis: Savarsitu-s-a. Si plecandu-Si capul Si-a dat duhul“ (Ioan 19,30). Ce s-a savarsit? Misiunea mantuirii omului si a Universului. Sfarsitul Dramei de pe Golgota s-a savarsit cu succesul salvarii omului de la moarte. Deci, Iisus S-a intors inapoi la Tatal de unde a venit si de care nu a fost despartit in nici o vreme. Taina aceasta este mare. Fiul a plecat la Tatal ceresc cu misiunea indeplinita, iar Tatal si-a luat Fiul dupa ce si-a indeplinit misiunea mantuirii omului.
De exemplu: Jertfa de rascumparare a omenirii si a intregului Univers s-a savarsit, prin rastignirea Domnului pe Altarul Crucii Golgotei; Pretul rascumpararii omului de la moartea pacatelor in asuprirea diavolului s-a platit prin suferinta si Jertfa lui Iisus; Restaurarea omului s-a implinit; Mantuirea obiectiva a omului s-a savarsit. Iisus Si-a dat Duhul in mainile Tatalui in deplina glorie a mantuirii obiective a omului din moartea pacatelor.
Invierea lui Iisus Hristos va avea loc a trei zi dupa Scripturi, care va aduce gloria, gloriilor, cu valuri, si valuri de lumina, mantuire si viata vesnica! Din nou omul va fi cu Dumnezeu, in Paradisul Imparatiei lui Dumnezeu in Sfanta Treime. Deci, Iisus merge la Dumnezeu Tatal cu misiunea mantuirii obiective a omului, implinita perfect, spre toata marirea lui Dumnezeu si caderea diavolului. Nimic mai mult. Nu era de indeplinit si Nu este. De atunci, cu Dumnezeu in cerurile sfinte si vesnice este totul. Amin. Pentru mai multa documentare puteti consulta: Website-ul meu personal: www.preotaurel.sasfamily.com
Cei veniti la priveliste s-au intors acasa.
„Si toata multimea care venisera la aceasta priveliste, vazand cele intamplate, se intoarceau batandu-si pieptul“ (Luca 23,48). Asadar, Drama de pe Golgota cu Iisus, care a inceput sa i-a sfarsit, cei ce au venit la aceasta priveliste, care a devenit ingrozitoare in urma celor intamplate atat de neobisnuit, s-au intors la casele lor, dar nu oricum, ci afectati puternic in sufletele si inimile lor, marcati pentru toata viata, de cele ce au vazut, caci de aceea se intorceau batandu-se in piept in lacrimile care sigur le aveau in ochi. Asa, Golgota a ramas cu cei rastigniti pe Cruce, cu Iisus si ai Lui care procedau la luarea de pe Cruce a Domnului Iisus.
Asa ceva nu se intamplase la moartea unui om. Evanghelistii precizeaza ca toti cunoscutii lui Iisus care venise de prin Galileia si femeile credincioase, si multii altii, priveau dedeparte cele intamplate (cf. Luca 23,49; Matei 27,55-56; Marcu 15,40-41).
Nu mai amintim de numarul miilor si miilor de vizitatori, de peste tot, care veneau la Ierusalim de Pastile Iudaice, si despre care putem spune ca, au auzit de evenimentul rastignirii lui Iisus, pentru ca oamenii nu pot sa taca, ci au vorbit si s-a raspandit peste tot cele intamplate. Vizitatorii mergand de unde venise au povestit atat despre rastignire cat si despre Invierea lui Iisus, apoi, pentru ca Pastele fiind Sambata la Iudei, iar Invierea lui Iisus, Duminica, cand ei erau inca acolo au auzit de amandoua evenimentele: si al Rastingnirii si al Invierii lui Iisus.
La care trebuie adaugat intunecarea Soarelui cu intunericul peste tot pamantul vreme de trei ceasuri (cf. Luca 23,44-45), care a speriat si a ingrozit pe toata lumea, locuitori, vizitatori etc. Toate intamplarile oamenii le-au transmis la cele mai mari meridiane din lumea de atunci. Ecoul cu toate vestile a fost de neimaginat pentru ca toate evenimentele au fost neobisnuite care s-au intamplat. Ecoul evenimentelor cu cele intamplate cu Iisus la Ierusalim s-a raspandit pana la Roma si in tot Imperiul Roman de atunci, cu o viteza Providentiala.
Daca ne gandim numai ca la Pogorarea Duhului Sfant, care a avut loc la Cincizecime, adica la cincezi de zile, de la Invierea lui Iisus, cand evenimentele cu Rastignirea si Invierea lui Iisus erau inca atat de noi si proaspete, se gaseau multimi de oameni din urmatoarele locuri si tari: Parti si Mezi si Elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeia si in Capadovhia, in Pont si in Asia, In Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si Romanii in treacat, Iudeii si prozeliti, Cretani si Arabi, ii auzeau pe ei vorbind in limbile lor despre faptele minunate ale lui Dumnezeu (cf. Faptele Apostolilor 2,1-11).
Luarea lui Iisus de pe Cruce si punerea in mormant.
„Dupa acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic a lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca sa ridice trupul lui Iisus: Si Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a ridicat trupul Lui. Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la o suta de litri de amestec de smirna si aloe. Au luat deci trupul lui Iisus si L-au infasurat in giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de inmormantare la iudei. Iar in locul unde a fost rastignit era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru ca mormantul era aproape“ (Ioan 19,38-42).
Sf. Evanghelist Ioan care a fost nelipsit de langa Crucea lui Iisus de pe Golgota impreuna cu Mama Sa Maria, relateaza toate ca martor ocular si ca unul care a participat la luarea lui Iisus de pe Cruce impreuna cu Iosif si cu Nicodim, credem, desi era ucenicul cel mai tanar. Iosif din Arimateea, care era un om de mare nume, a obtinut aprobare de la Pilat sa ia trupul lui Iisus de pe Cruce si sa-L puna in mormant. Nicodim, unul din marii invatati ai Legii iudaice, care fusese noaptea la Iisus, a venit si el si a adus o suta de litrii de amestec de smirna si aloe si au luat trupul Sfant a lui Iisus de pe Cruce si L-au infasurat intr-un giulgiu de in cu miresmele pregatite si L-au pus intr-un mormant nou unde nu fusese nimeni ingropat.
Ceilalti Evanghelisti consemneaza la fel in Evangheliile lor luarea de pe Cruce a Domnului Iisus si punerea in mormant nescapand astfel nimic sa nu fi relatat din cele ce au avut loc. Evanghelistul Matei scrie ca luand trupul lui Iisus de pe Cruce la infasurat intr-un giulgiu curat de in si L-a pus in mormantul sau nou, care era sapat in stanca si au pravalit o piatra la usa mormantului si au plecat. Iar Maria Magdalena si cealalta Marie si sigur Maica Domnului care a fost nelipsita de langa Cruce au privit si au sezut la mormant (cf. Matei 27,57-61).
Evanghelistul Marcu relateaza ca Iosif din Arimatea era sfetnic ales si a indraznit sa intre la Pilat sa ceara trupul lui Iisus. Pilat mirandu-se ca Iisus a murit asa curand l-a chemat pe sutas sa-I confirme si apoi a aprobat lui Iosif sa ia trupul lui Iisus de pe Cruce. La fel Marcu descrie imbalsamarea trupului Sfant al Domnului in giulgiu cu miresmele pregatite si punerea in mormant cu pravalirea unei pietre la usa mormantului. Matei si Marcu, au fost si ei martorii oculari ai evenimentului luarii de pe Cruce a Domnului pentru ca plecand toti de pe Golgota ucenicii au avut curajul sa se apropie de Crucea cu trupul lui Iisus unde era Mama lui, ucenicul Ioan, Iosif si Nicodim si ceva ostasi romani care supravegheau.
Evanghelistul Luca, care nu era iudeu, ci era grec si de misiune doctor, care se alaturase grupului apostolic a Sf. Apostol Pavel, relateaza ca a inceput sa scrie Evanghelia sa si Cartea Faptele Apostolilor dupa ce a cercetat cu deamanuntul toate cele despre Iisus. Astfel Luca scrie la fel despre luarea de pe Cruce a lui Iisus si punerea in mormant ca ceilalti Evanghelisti, prezentand ca: Iosif era sfetnic, barbat bun si drept, care nu se invoise cu sfatul si cu fapta sinedristilor, fiind din Arimateea, cetate a iudeilor, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu, si ca acesta a mers la Pilat si a cerut trupul Domnului Iisus. Si coborand trupul lui Iisus de pe Cruce L-a infasurat intr-un giulgiu de in si L-a pus in mormant sapat in piatra in care nu fusese nimeni niciodata. Iar ziua aceea era Vineri, cand femeiile credincioase care I-au urmat lui Iisus din Galileia au privit mormantul si cum a fost pus trupul imbalsamat al Domnului Iisus in mormantul nou in piatra. Apoi au plecat acasa si au pregatit Sambata mireseme si miruri ca sa vina a treia zi, Duminica, la mormant cu miresmele ce le pregatisera dupa obicei (cf.Luca 23,50-56). Astfel, femeiile acestea credincioase, femeile mironosite, cum li se mai spunea dupa mirurile si mirodeniile ce le pregatisera pentru a treia zi, cand vor veni la mormantul Domnului Iisus, Duminica, vor fi primele cu Maria Magdalena care, venind la mormant, au gasit piatra rasturnata de pe usa mormantului si ingerul care le-a vestit ca, - Iisus – A Inviat!.
Am prezentat luarea de pe Cruce a lui Iisus si punerea in Mormant cu detalii dupa relatarile Evanghelistilor, pentru a intelege mai tarziu speculatiile arhiereilor, carturarilor si batranilor care au spus strajerilor sa zica ca au venit ucenicii lui Iisus si L-au furat, nu ca a Inviat Domnul Hristos Iisus (cf. Matei 28,11-15). Asa ca nu mai este nici un dubiu ca Iisus a fost inmormantat si s-a pravalit o piatra la usa Mormantului Sfant. Cum spune cantarea de la Slujba Prohodului: „In mormant, Viata, Pus a-I fost, Hristoase, Si s-au spaimantat ostirile ingeresti, Plecaciunea Ta cea multa preamarind“. Dar Iisus a avut putere sa-si puna Viata pentru mantuirea lumii, si putere a avut s-o ia inapoi (cf. Ioan 10,17-18) prin Invierea cea de a treia zi dupa Scripturi.
Luarea de pe Cruce a Domnului Iisus si punerea in Mormant a avut loc pe la ceasul al treilea din zi, timpul nostru, pentru ca trebuie socotit trei ore in urma de la Ierusalim, unde a fost ceasul al saselea din zi, dupa masa, seara. De aceea in Vinerea Mare se slujeste la Biserica Slujba luarii de pe Cruce si a punerii in Mormant a Domnului la ora 3 din zi, dupa masa, iar Prohodul Domnului pe la ora 6 seara, caci imbalsamarea dupa traditie a luat si ia timpul ei. Toate se cauta sa fie implinite de Biserica spre a fi cat mai apropiate realitatii de atunci si de acolo, de la locurile Sfinte, care s-au sfintit de prezenta si umblarea Domnului Iisus Hristos pe acele locuri.
Asadar, asfintitul Soarelui i-a gasit pe toti in jurul Mormantului Sfant al Domnului Iisus Hristos, Mantuitorul lor, al nostru si al lumii intregi. Iar pe Cine i-a gasit asfintitul Soarelui in jurul Mormantului lui Iisus, au fost: Mama lui Maria, ucenicul iubit Ioan, Iosif si Nicodim, ceilalti ucenici, femeile mironosite. Toti cu inimile zdrobite de durere, cu ochii care devenise izvoare de lacrimi, cu frica inca in inima pentru ca vedeau strajerii in jurul Mormantului sa-L pazeasca peste noapte, nu voiau sa se duca din gradina lui Iosif de langa Mormantul Invatatorului si Salvatorului lor Iisus.
Si totusi trebuiau sa se duca la casele lor pentru ca noaptea ce se aseza ii grabea si asa s-au dus sub lumina si ochii tristi ai Stelelor de pe cer, care plangeau si ele, privind spre paza si grija Sfantului Mormant a lui Iisus, ce le asezase ca luminatori pe bolta minunata a Cerului, dimpreuna cu lumina care a pus-o in Soare tot El – Iisus Hristos, Fiul si Logosul lui Dumnezeu - prin care toate s-au facut, si nimic nu s-a facut fara El din cate s-au facut (cf. Ioan 1, 1-12).
Asa, Drama de pe Golgota cu rastignirea lui - Iisus Hristos - pentru mantuirea omenirii, si a fiecarui om in parte, a luat sfarsit, cu Biruinta Invierii, Care va avea loc a treia zi dupa Scripturi (cf 1Cor. 15,4) Glorie, Slava si Marire vesnica sa fie adusa lui - Iisus Hristos - dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita.
SAMBATA, Aprilie 8, anul 33 dupa Hristos.
Pecetluirea Mormantului lui Iisus.
„Iar a doua zi, care este dupa Vineri, s-au adunat arhiereii si fariseii la Pilat. Zicand: Doamne, ne-am adus aminte ca amagitorul Acela a spus, fiind inca in viata: Dupa trei zile Ma voi scula! Deci, porunceste ca mormantul sa fie pazit pana a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui sa vina si sa-L fure si sa spuna poporului: S-a sculat din morti. Si va fi ratacirea de pe urma mai mare decat cea dintai. Pilat le-a zis: Aveti straja; mergeti si intariti mormantul cum stiti. Iar ei, ducandu-se, au intarit mormantul cu straja, pecetluind piatra“ (Matei 27,62-66).
Sambata, dupa Vinerea rastignirii lui Iisus, Iudeii isi sarbatoreau Pastile, ca de aceea s-au grabit cu rastignirea si pierderea lui Iisus. Dar arhiereii si fariseii n-au avut liniste, pentru ca inca le era frica de Iisus, si asa in plina sarbatorire a Pastilor si-au amintit ca Domnul Iisus a zis, ca: A treia zi va Invia! Aceasta i-a nelinistit complet si au intrerupt sarbatorirea Pastilor pentru ei si s-au dus la Pilat sa-i spuna ca, Iisus a zis: „Dupa trei zile Ma voi scula!“ Si sa porunceasca sa fie pazit Mormantul ca nu cumva ucenicii sa-L fure si sa spuna poporului ca S-a sculat din morti! Dar Pilat plictisit si dezgustat de ei, le-a zis cu ironie: „Aveti straja. Mergeti si intariti mormantul cum stiti“.
Infruntati de Pilat, marii arhierei si farisei, care au cerut rastignirea si moartea lui Iisus, s-au dus cu straja si au intarit ei mormantul, pecetluind piatra (cf. Matei 27,62-66). Nu si-au dat seama marii lideri ca „pecetluirea pietrei“ insemna ca Iisus a murit si a fost inmormantat acolo, iar gasirea pecetilor rupte si piatra rasturnata de Maria Magdalena, de femeile mironosite si de Petru si de Ioan, care au venit la mormant, a treia zi, Duminica, dis-de-dimineata, vor fi dovezi ca Iisus a Inviat.
Alaturi de Dovada pecetilor rupte si piatra rasturnata, prin venirea ingerului Domnului din cer, si Iisus Inviat din morti, au fost si ostasii strajerii care au plecat dis-de-dimineata, Duminica, inainte de venirea femeiilor la Mormant, la arhierei si le-a spus toate cele intamplate, odata cu Invierea lui Iisus! Atunci arhiereii s-au intalnit cu batranii si au dat bani multi ostasilor sa spuna ca au venit ucenicii Lui si L-au furat noaptea pe cand ei dormeau (cf. Matei 28, 11-15). Asa de la inceputul Judecatii Domnului vedem numai minciuni, falsuri, inscenari, mituri, marturii mincinoase etc.
Reflectie. Jertfa de pe Crucea Golgotei, cu Rastignirea si Moartea Fiului lui Dumnezeu si Mantuitorul nostru si al lumii intregi - Iisus Hristos – sublima si sfanta pana la cele mai mici amanunte, duioasa pana dincolo de lacrimi, este tot ceea ce a putut darui mai mult iubirea lui Dumnezeu pentru mantuirea obiectiva a fiecarui om in parte si a intregii omeniri din moartea pacatelor. S-a adeverit Scriptura care reveleaza omenirii, urmatoarele: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica“ (Ioan 3,16). Deci, Fiul lui Dumnezeu, S-a adus Jertfa Sfanta de Rascumparare a neamului omenesc, pe Altarul Sfant al Crucii Golgotei, pentru „ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica“ (cf. Ioan 3,16).
Asadar, frate cititorule, iubirea lui Dumnezeu ne-a mantuit obiectiv, adica independent de cunoasterea si de vointa noastra, prin pretul Rascumpararii platit de Iisus prin Jertfa Sa pe Cruce! Acum, fiecare trebuie sa aderam prin contributia noastra subiectiva, de Iubire, Credinta si fapte bune, la Jertfa de Rascumparae a lui Iisus, ce S-a adus pe Crucea Golgotei, pentru mantuirea personala a fiecaruia. Iar pentru cel ce nu va adera cu Credinta lui personala, la Rascumpararea mantuirii obiective adusa de Iisus, Jertfa Domnului va fi zadarnica pentru el, si asa va ramane acea persoana mai departe in intunericul si moartea pacatelor, pentru ca Scriptura zice clar: ca iubirea lui Dumnezeu a dat pe Fiul Sau sa mantuiasca „pe oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica“. Prin urmare, la iubirea cea neasemuita a lui Dumnezeu trebuie si omul sa raspunda tot cu iubirea din toata inima lui, din tot sufletul lui si din toata puterea lui pentru a fi mantuit In Hristos Iisus, dupa cum ne reveleaza prin Scriptura, Porunca care zice: „El (Iisus) a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti“ (Luca 10,27).
Stimati cititori, am scris aceste doua Articole „Din Viata si Invatatura lui Iisus „in primele“ si „in ultimile zile“ din Saptamana Sf. Patimi a Domnului, cu dorinta si rugaciunea catre Mantuitorul Hristos, ca cei cei vor citi in aceste vremuri sa-i ajute la cunoasterea Mantuitorului lor – Iisus Hristos – si cunoscandu-L sa se intoarca la urmarea lui Hristos si sa fie salvati si mantuiti. Nu am scris totul, ci am spicuit pentru a da „Apa cea vie“ pentru suflete ce inseteaza in desertul spiritual al acestor vremuri istorice. Si apoi, cine a putut, sau ar putea scrie vreodata tot ce a facut Iisus? Pentru ca, iata, ce ne descopera Sf. Evanghelist Ioan, zicand: „Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin“ (Ioan 21,25). Iar in alta parte Sf. Evanghelist Ioan, zice cu privire la minuni: „Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta“ (Ioan 20,30), iar in continuare ne descopera de ce s-a scris cat s-a scris, zicand: „Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui“ (Ioan 20,31).
Eu cred, si ma rog de pe acum, Domnului Iisus, ca toti cei ce vor citi si vor parcurge aceste Scripturi, din Viata si Invatatura lui Iisus sa poata marturisi, cu credinta si evlavie, ca sutasul si cei de langa Crucea lui Iisus pe Golgota: „Cu adevarat Acesta este Fiul lui Dumnezeu“, si marturisind sa aiba viata in numele Lui (cf. Ioan 4,14-15), si chemand numele Domnului sa se mantuiasca (cf. Rom. 10,13).
Si acum la incheiere, frate cititorule, ce vom zice? Decat: „…Marire Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca sa ne izbaveasca de toata faradelegea si sa-Si curateasca Lui popor ales, ravnitor de fapte bune“ (Tit 2,13-14). Si vezi, te rog, sa nu lipsesti de la Slujba Invierii la Sfintele Pasti, sa-ti aprinzi, iarasi, si iarasi in fiecare an de Pasti, lumanarea vietii tale, prin credinta in Inviere, din: Lumina tainica a Invierii lui Hristos Iisus. Amin.
Preot Paroh Aurel Sas
Biserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada