Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana de editura Majesty Press din Arad, Romania(Continuare din numarul trecut)
INLOCUIESTE NEMULTUMIREA
NUMERI 11: 1 - 3
INTR-O PROPOZITIE:
Nemultumirea este o atitudine care,
neschimbata, imi va slabi capacitatea de a
experimenta bucuria si recunostinta adevarata.
Sper ca nu faci parte din acea categorie de oameni care incep sa citeasca primul capitol dintr-o carte fara sa fi citit mai intai introducerea, pentru ca daca faci parte din acea categorie, lucrurile se vor complica foarte mult. In stilul meu literar, introducerea nu este o simpla ocazie de a spune: „Salut, cum o mai duci?“; este temelia intregului adevar care urmeaza, adevar care are puterea de a schimba viata. Daca temelia este puternica, putem construi impreuna un adevar extraordinar, care iti va schimba viata. Daca nu, ei bine, cred ca prevezi rezultatul. Asa ca, daca e nevoie, fa cale intoarsa pana la introducere si eu am sa te astept aici pana cand te intorci...
Bine ai revenit! Acum, dupa ce toata lumea a citit introducerea, stim incotro ne indreptam si cum dorim sa ajungem acolo.
Te-ai suparat pentru ca ti-am cerut sa te intorci si sa citesti introducerea? Te-ai plans referitor la aceasta restrangere a libertatii tale, gandind: „Oare nu am dreptul sa citesc cum doresc?“ Daca nu ai gandit astfel, atunci faci parte din minoritate, deoarece cu totii ne exprimam nemultumirea mai mult decat suntem dispusi sa recunoastem. Atitudinea numarul unu a pustiei este nemultumirea sau murmurarea. Cand ne exprimam resentimentele fata de anumite circumstante care sunt peste puterile noastre si pentru care nu facem nimic, inseamna ca murmuram. Dumnezeu aude murmurarea, o uraste si ii indruma pe toti cei care se complac in aceasta atitudine sa ia calea pustiei. Aminteste-ti ca aceia care aleg murmurarea drept stil de viata isi vor petrece intreaga viata in pustie.
Te-ai intrebat vreodata de ce este murmurarea o lupta atat de importanta, din moment ce recunoastem cu totii ca ea nu rezolva nimic? Motivul este acela ca murmurarea este pe placul naturii noastre pacatoase. Cartirea elibereaza incarcatura emotionala negativa astfel incat, pe moment, simtim o oarecare eliberare dintr-o situatie sau circumstanta care ne produce frustrare. De aceea ne este atat de greu sa ne opunem.
Dar da-mi voie sa iti spun de la inceput ca, in anumite situatii, imi face chiar placere sa murmur. De fapt, imi place atat de mult, incat nu m-as fi gandit vreodata sa renunt la nemultumirea mea, daca nu as fi ajuns sa descopar ce potential distructiv detine.Ceea ce avem nevoie disperata sa invatam este felul cum judeca Dumnezeu cartirile noastre si consecintele emotionale care transforma viata noastra intr-un „pamant sec, uscat si fara apa“(Psalmul 63:1). Aminteste-ti subiectul acestei carti:
„Aceia care aleg murmurarea
ca stil de viata isi vor petrece, toata viata in pustie.“
Acest lucru este, cu siguranta, adevarat in ceea ce priveste nemultumirea. Daca iti vine greu sa crezi ca Dumnezeu „da atata importanta“ nemultumirii tale, ia-ti un moment si urmeaza-ma in acel pasaj atat de adesea neglijat din Cuvantul lui Dumnezeu, Numeri 11:1-3: „Poporul a ajuns ca aceia care cartesc…si cand a auzit Domnul, mania Lui s-a aprins si focul Domnului s-a aprins in mijlocul lor si a mistuit o parte din marginea taberei.“(Numeri 11:1)
Asa ca iata un grup de oameni care se afla undeva, la marginea orasului lor temporar, care se plang si murmura referitor la o anumita problema. Poate nu le placea modul in care ii conducea Moise, poate nu le convenea mancarea sau vremea sau o oarecare persoana cu un temperament dificil. Oricare ar fi fost problema, a fost ultima picatura pentru Dumnezeu, si El a trimis focul in mijlocul respectivului grup. Daca aceasta nu te ajuta sa-ti formezi o parere despre cat Ii displace lui Dumnezeu murmurarea, nimic altceva nu te va convinge. Inainte sa incepi sa spui ca asta era pe vremea Vechiului Testament, reciteste l Corinteni 10:11, despre care am vorbit in introducere. (Si ai citit introducerea, nu-i asa?) Aminteste-ti ca ceea ce li s-a intamplat israielitilor a fost lasat de catre un Dumnezeu atotputernic si neschimbator pentru noi, ca sa ne slujeasca drept exemplu; asa ca, hai sa nu trecem cu vederea aspectul acesta!
Studiind cu mai mare atentie Numeri 11:1, devine evident faptul ca avem posibilitatea sa alegem o anumita atitudine. Aceasta a fost o propozitie scurta, care probabil nu ti-a retinut atentia, asa ca da-mi voie sa o repet:
Noi suntem cei care ne alegem atitudinile!
O, da, asa este! Nu atitudinile ne aleg pe noi; noi le alegem pe ele. Mi-ar placea sa ai ocazia de a vedea cum ma privesc oamenii cand expun acest adevar in public. Ma privesc incruntati si enervati, ca si cum s-ar pregati sa rastoarne platforma de pe care le vorbesc, si inteleg de ce. Nimeni nu pare dispus sa accepte sa i se spuna: „Originea atitudinii tale este ceea ce vezi in oglinda“ - dar asa este. Pana cand nu acceptam faptul ca noi suntem cei care ne alegem atitudinile, nu vom reusi niciodata sa alegem altfel, si viata noastra va arata mereu ca un desert.
Observati ce spune Numeri 11:1: poporul Nu puteau sa invinuiasca pe nimeni altcineva, decat pe ei insisi. Nu ar fi grozav daca am putea spune: „Ce vrei, am mostenit atitudinea mamei mele“ sau „Din cauza tatalui meu sunt eu astfel!.“ „Seful meu este de vina.“ „Vecinul meu este de vina.“ „Circumstantele sunt de vina.“ Va suna cunoscut? Sa ne intoarcem la Cuvantul lui Dumnezeu: „Poporul a devenit ca aceia care cartesc“. De ce au devenit ei astfel? Deoarece au fost nevoiti? Deoarece i-a fortat cineva sau datorita felului in care au fost crescuti? Nu; ei au ales. Aveau suficiente motive sa nu fie nemultumiti; aveau motive mai mult decat suficiente sa fie multumiti, in schimb, ei au ales sa murmure.
Judecata finala a lui Dumnezeu cu privire la atitudinile lor i-a descoperit pe ei insisi ca fiind responsabili, de alegerile pe care le-au facut. Mai tarziu, douasprezece iscoade au fost trimise in tara; douasprezece iscoade s-au intors din tara. Doua iscoade L-au ales pe Dumnezeu, au ales credinta si o atitudine corecta – si au primit Tara Promisa. Zece iscoade au ales indoiala si o atitudine gresita - au primit pustia. Poporul a ascultat raportul majoritatii si pe cei al minoritatii si a ales. Au votat prin atitudinea lor - si au primit pustia. Noi ne alegem atitudinile.
De curand, am primit o scrisoare de la un barbat care scrisese numeroase pagini cursive si elocvente, prin care incerca sa ma convinga ca noi nu ne alegem singuri atitudinile si, prin urmare, nu suntem responsabili pentru ele. El dorea sa dea vina pe imprejurari si pe alti oameni si pe o pleiada de influente de mana a doua, care toate joaca un rol oarecare, dar nu au puterea de a ne controla. Noi suntem cei care detinem controlul si cei care ne alegem atitudinile.
La acest punct, poate intrebi: „La ce te referi exact cand vorbesti despre atitudini?“ Hai sa dam chiar acum o definitie, pentru ca daca urmeaza sa vorbim despre atitudini pe parcursul a zece capitole, trebuie sa ajungem cu totii la un consens.
Atitudinile
sunt tipare de gandrie!
Acesta este primul aspect. Atitudinile sunt tipare de gandire. In timp, iti dezvolti o modalitate de a gandi despre lucruri – un mod de a aborda viata. Orice om are tipare de gandire, inclusiv tu; un anumit mod in care vede viata. Aceste tipare isi au originile cu ani in urma, pe cand erai doar un copil.
Sa ne imaginam ca privim impreuna un copilas care merge copacel si care tine in maini o minge de cauciuc mare, rosie, inainte de a putea adresa vreun cuvant, copilul ne spune:
„La ce te uiti? Este mingea mea. Nu e a ta.“ Mama, ce mai atitudine!
Atitudinea aceasta poate i-a fost insuflata de parintii lui sau de faptul ca are nevoie de un pui de somn ori de o prajiturica ori de cine mai stie ce. Cu toate acestea, el face totusi o alegere.
Privim inca la acest copil de doi ani si la mingea lui cea rosie, pe masura ce el o arunca in sus si apoi o prinde. Dintr-o data, tocmai in mijlocul acestui joc atat de placut, scapa mingea si toti incremenesc, asteptand sa vada ce se va intampla mai departe. Se va supara pentru ca a scapat mingea? Se va enerva deoarece, ii placea sa o tina in maini si acum ea este la pamant? Ne tinem respiratia si asteptam sa vedem ce atitudine va adopta. De-a lungul anilor ce vor urma, el va mai „scapa destule mingi“ si, de fiecare data, isi va alege atitudinea. In timp, imaginea lui despre viata se va contura intr-un tipar de gandire - atitudinea - pe care el o stabileste. El are mai multe variante din care sa aleaga.
1. Poate alege sa spuna: „Minge proasta! Cine fabrica mingile astea ieftine, groaznice, care se vand la magazinele de mana a doua? Sunt atat de alunecoase!“
2. Ar putea alege sa spuna: „Unde sunt parintii mei? Nu-mi vine sa cred ca nu sunt aici acum, cand tocmai am scapat mingea! Ce parinti sunt astia? Daca m-ar iubi cu adevarat, ar fi aici, sa ma ajute sa ridic mingea!“
3. Sau ar putea alege sa spuna: „Sunt un mare ratat. Mereu scap mingile pe jos. M-am jucat cu alti copii. Ei de ce nu scapa mingile tot timpul)?! Numai eu scap mingile! Ce nu e in ordine cu mine? Nu sunt bun de nimic!“
4. Sau ar putea alege sa spuna: „Este vina mea. Am scapat mingea. Oamenii scapa mingi tot timpul. Voi avea o atitudine pozitiva. O voi ridica si imi voi continua jocul. Poate experienta aceasta imi va fi de invatatura si nu voi mai scapa mingile pe jos atat de des.“
Aceste mici discursuri interioare va suna cunoscut, nu-i asa? Totusi, adesea ele nu sunt auzite din gura copilasilor, ci din gura noastra, si ele tradeaza un tipar negativ de gandire - o atitudine. De fapt, ele reflecta modul in care poate ganditi tot timpul, deoarece toti scapam mingi, nu-i asa? Cheia fericirii este atitudinea pe care o alegem atunci cand „scapam o minge.“ Atitudinile sunt tipare de gandire. Insa mai este si partea a doua a definitiei:
Atitudinile sunt tipare de gandire care se formeaza in decursul unei lungi perioade de timp.
Atitudinile noastre sunt tipare de gandire - atentie! care se formeaza in decursul unei lungi perioade de timp. Urmariti cariera copiilor lui Israel si veti observa ca ei nu au devenit cartitori peste noapte, in Numeri 11. Intoarceti-va la acele zile cand faceau caramizi in Egipt. Se plangeau intruna si murmurau pentru orice. Poate spui: „Si ce daca? Duceau o viata foarte grea.“ Intr-adevar, viata lor nu era usoara, insa unii dintre ei au ales nemultumirea si murmurarea impotriva lui Dumnezeu, in timp ce altii, care se aflau in aceleasi conditii, au ales sa fie multumiti. Ceea ce vreau sa spun este ca atitudinile sunt tipare de gandire care se formeaza in decursul unei lungi perioade de timp. Atitudinile gresite sunt greu de schimbat, deoarece au devenit obiceiuri, modalitati eronate de gandire cu privire la viata si circumstante.
Tiparele de gandire sunt atat de adanc inradacinate in inimile noastre incat nici macar nu le mai observam. Suntem atat de obisnuiti sa reactionam intr-un anumit fel, incat alegerile noastre devin automate si, cu timpul, incetam sa le mai privim ca fiind alegeri constiente. Ne simtim prinsi in capcana, insa nu suntem. Din nefericire, consecintele sunt si ele automate si tocmai acesta este cercul vicios pe care incercam sa-1 intrerupem in aceasta carte.
ALEGEREA ATITUDINILOR
Atitudinile nu devin automate peste noapte, insa daca esti hotarat sa alegi si sa fii sensibil la ceea ce Dumnezeu te invata, bucuria autentica si „stilul de viata al Tarii Promise“ nu sunt chiar atat de departe pe cat crezi. Ai stiut ca acea intreaga generatie de oameni a murit la cateva mile de hotarele tarii in care curgea lapte si miere? Stii ca au murit fara a pune- piciorul in Tara Promisa? Au murit pentru ca au cartit impotriva lui Dumnezeu si au respins invitatia de a intra in tara (vezi Numeri 14:1-4, 22-35, mai ales versetul 29).
Erau atat de aproape de bucuria vietuirii in Tara Promisa. La fel ca ei, tu si eu suntem mai aproape decat credem de o dramatica schimbare a vietii, care ne-ar aduce fericirea. La fel ca ei, noi putem alege sa inlaturam nemultumirea si sa credem in Dumnezeu. Ca in cazul lor, si pentru noi barierele sunt tiparele noastre de gandire - si aceste tipare pot fi schimbate. Fara indoiala!
Poti sa faci primul pas cand esti dispus sa spui: „Eu sunt cel care imi aleg atitudinile.“ Nu poti schimba o atitudine pana nu recunosti ca tu esti cel care alegi. Insa daca esti dispus sa spui „Eu imi aleg atitudinea“, atunci ai o alta optiune. Recunoscand ca tu esti cel care alege, te asezi in postura din care poti alege diferit data viitoare.
Poate nu ai ajuns inca atat de departe. Vrei sa citesti mai mult inainte de a accepta responsabilitatea pentru atitudinile tale. Daca esti in aceasta situatie, te incurajez sa spui prin credinta: „Eu imi aleg atitudinile. Doamne, arata-mi ca lucrul acesta este adevarat.“ Roaga-te astfel cu voce tare. Este o rugaciune careia sunt convins ca Dumnezeu ii va raspunde, deoarece El vrea ca tu sa parasesti pustia mai mult chiar decat doresc eu lucrul acesta. El vrea sa-ti dea deplinatatea vietuirii in Tara Promisa si ti-o va da, pe masura ce Ii vei da voie sa schimbe atitudinile tale negative.
ADEVARUL DESPRE MURMURARE
Bine, sa ne intoarcem acum la atitudinea de nemultumire. Iata un adevar fundamental despre nemultumire, adevar pe care nu-l putem trece cu vederea:
Murmurarea este pacat.
Da, este pacat. Murmurarea este pacat. Cuvantul pacat inseamna literal „a pierde directia“; „a da gres fata de standardul sfant al lui Dumnezeu si fata de cererile Lui drepte“ Asadar, a pune egal intre nemultumire si pacat claseaza nemultumirea intr-o categorie periculoasa.
Poate, in mintea ta, gandesti: „Stai putin! Murmurarea nu este un pacat. Vreau sa spun, nu este un lucru pozitiv, dar sa fie chiar un pacat? A fura, a minti, a lua in desert Numele Domnului - sigur (acestea sunt pacate evidente), insa nemultumirea? Vreau sa spun.., cui ii fac eu rau? Pe cine lezez atunci cand sunt nemultumit?“
In primul rand, iti faci tie rau! Cand te plangi, alegi o cale care iti face mai mult rau decat bine. Murmurarea noastra poate conduce la manie, amaraciune sau chiar depresie. Dumnezeu te iubeste. El nu vrea ca tu sa-ti faci rau singur. Ceea ce iti face tie rau Il lezeaza si pe EI; asa ca, nemultumirea va face rau amandurora.
Mai mult decat atat, cand esti nemultumit, nu iti faci rau numai tie ci, indirect, Il ranesti pe Dumnezeu. Dumnezeu este afectat in mod direct cand ne aude murmurarile si atitudinile gresite, deoarece punem la indoiala suveranitatea Lui! A murmura este, de fapt, a spune: „Doamne, ai dat gres; Ai avut ocazia sa-mi implinesti asteptarile si nu ai facut fata! Ai incercat, Doamne, ai fost pe-aproape - dar nu a fost suficient.“ Asadar, murmurarea te raneste si pe tine si pe Dumnezeu.
In plus, ii ranim si pe cei din jurul nostru. Le facem rau prin „gandirea noastra eronata“. Nimanui nu ii place un negativist sau un membru pe viata in partidul dusurilor reci, nu-i asa? Daca prietenii sau familia te aud murmurand tot timpul, ii demoralizezi si pe ei.
„Dar si ei fac la fel“, spui tu. Bine, atunci va demoralizati unii pe altii. Ceea ce vreau sa spun este ca murmurarea nu iti face rau numai tie. Il raneste pe Dumnezeu si pe cei care te aud, si acesta nu este un lucru bun. Asa ca, fara indoiala, murmurarea este un pacat.
DEFINITIA MURMURARII
Inainte de a merge mai departe, haideti sa stabilim o definitie exacta a acestui pacat, astfel incat sa ne putem da seama cand ne facem rau noua insine si altora si cand lezam relatia noastra cu Dumnezeu. Iata o definitie cheie: murmurarea este exprimarea nemultumirii fata de o circumstanta care nu este gresita si pentru corectarea careia nu facem nimic.
In primul rand, murmurare este faptul ca te plangi de un lucru care nu este gresit. Daca un lucru este rau si iti exprimi nemultumirea fata de el, aceasta nu este murmurare. Nu este sa pichetezi o clinica in care se fac avorturi la cerere. Aceasta nu este murmurare. Nu este pacat sa-i spun sotiei mele: „Trebuie sa petrecem mai mult timp cu copiii.“ Aceasta nu este murmurare. Murmurare este atunci cand te plangi de lucruri care nu sunt gresite. Esti nemultumit de mancarea servita intr-o calatorie si ii ceri insotitoarei de zbor sa reincalzeasca mancarea, sau mai tarziu scrii companiei aeriene, sugerandu-le sa schimbe furnizorii si le oferi cateva variante. Asta nu este murmurare; este o exprimare legitima a nemultumirii.
(Continuare in numarul urmator)