In tara unde prostia e iertata, nici inteligenta nu trebuie pedepsita!
Orice s-ar zice despre viata politica romaneasca, nimeni nu-i poate nega farmecul: aliatii de ieri isi scot cu furie ochii unii altora, in vreme ce dusmanii inversunati se tuca zgomotos pe guritele cu care se spurcau alaltaieri. Cand jocurile par facute, apare un dosar, se supara o amanta ori se iveste un personaj neasteptat care rastoarna toate socotelile, intelegerile se anuleaza si, cu o pasiune niciodata ostoita, combatantii se reorganizeaza pentru a se parui in formule noi, cu aliati care le erau dusmani sau viceversa, totul spre distractiunea poporului care, de-atata circ, uita pe moment ca-i trebuie si paine, mai ales in momentul cand mititeii sfaraie si-l imbie sa primeasca gratis foarte putin din ce-ar trebui sa-si poata permite sa cumpere pe banii lui. Orice s-ar intampla, nimic nu socheaza pe nimeni, fiecare crede a sti ca tot ce vede e, de fapt, epiderma unor planuri ascunse, dar pe care, iata, el le pricepe, prostia care seamana tulburator cu conspiratia capatand o legitimitate aproape magica.
Iesirea la rampa a doctorului Oprescu si toata suita de scandaluri aparent abil regizate si, de fapt, lamentabil esuate care au insotit-o tin de firescul aproape inevitabil pentru naturalul simtitor al electoratului roman. Aceasta iesire pare neimportanta, dar nu e! Ea reprezinta evenimentul care schimba jocul si consecintele sale, dincolo de grotescul unei campanii murdare, vor marca decisiv evolutiile politice ulterioare. Jocurile pareau facute in batalia pentru primaria Capitalei, unde PDL considera ca are prima sansa, luand in calcul testamentul lui Basescu, dar ignorand videnizarea mostenirii, PSD sperand ca a venit timpul sa detroneze dreapta, dar inghitind un calendar electoral care aseaza turul al doilea taman in ziua cand Capitala comemoreaza mineriada din 14-15 iunie 90, iar PNL sperand ca va fi al treilea care castiga cand doi se cearta. In stilu-I sinucigas propriu, PSD l-a eliminat pe Oprescu spre a-i face pofta lui Vanghele si l-a sacrificat pe Diaconescu spre a-i face pofta lui Geoana. Doar ca doctorul Oprescu n-a mai stat cum a fost pus si a incurcat socotelile. Nimeni nu stie cat de bun ar fi de primar (parca ceilalti au fost!- ei au ajuns la primarie gratie unui vor negativ cu adresant FSN-PDSR-PSD) dar reactia adversarilor sai dovedeste ca bisturiul chirurgului le-a intrat adanc in pantece celor care-i cantau electoratului bucurestean mioritice indemnuri. Aristocraticul doctor, care mai scapa cate-un „baga-i-as“ spre satisfactia poporului dedulcit deja la rafinamentele lingvistice ale Basescului, are cam tot ce-I trebuie pentru a castiga alegerile si, daca mai e victimizat mult, il putem vedea si in toamna lui 2009, oferindu-i marinarului neasteptata sansa de a avea un adversar pe masura. Toata lumea vorbeste despre Oprescu, Oprescu tot despre Oprescu, asa ca treaba pare facuta. Cine va pierde de-aici mai mult, PSD sau PDL, vom vedea degraba, caci tarasenia e contaminanta, oricum votul uninominal din toamna va purta marca Oprescu. Trecerea de la „De ce nu Oprescu?“ la „Vine si Oprescu!“ va deveni matricea unei gandiri deja patrunse de profunzimea constatarii ca „iarna nu-i ca vara“. In rest, logo-urile vin de la sine: „Trebuie chirurgie si la primarie!“, „Primaria e bolnava? Vine doctorul Oprescu!“, „De ce Oprescu? Pentru ca Bucuresti!
Post scriptum: Nu cred ca doamna pensionara Mocanu avea pe vremuri numele de cod „Brandusa“, cand isi turna la securitate vecinele care-si cumparau masini de spalat, si nici ca, date fiind relatiile sale cu serviciile ex-sovietice, Cosmin Gusa, asistat de ingénue Lavinia Sandru, a pus la cale asasinarea mediatica a lui Sorin Oprescu.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business Bucuresti