Avand eu insumi o senzatie de „déjà vu“ cand scriu aceste randuri, nu-i pot refuza cititorului dreptul sa refuze plictisit inca o incursiune in zona devenita anosta a surprizelor previzibile construite de creatori de imagine din ce in ce mai asemanatori intre ei si mai ales cu subiectii pe care sunt nevoiti (pe parale, fireste) sa-i varuiasca electoral. Daca, totusi, un fir de curiozitate omeneasca trece prin crusta acestei inevitabile plictiseli (cum mi se intampla si mie, caci, pana a reformula retoric intrebarile la care gasesc alte intrebari, raspunsurile adevarate stiindu-le doar bunul Dumnezeu, am, ca tot omul, curiozitatea de a intelege, de a afla, de a anticipa, de a-i raspunde unui interlocutor oarecare fara sa ma fac de ras la o intrebare directa si nesofisticata), e momentul sa recunosc ca nu atat tendintele sunt urmarite, spre a ajunge la anticiparea rezultatului, cat manipularile de tot felul care pot perturba aceste tendinte spre a se obtine rezultatul vizat, de regula altul decat cel firesc, adica marea surpriza. Ramanand valabil ceea ce scriam cu o luna in urma in aceasta pagina („Ceea ce n-au prea gandit acei strategi de imagine si de alte domenii care conduc din umbra demersurile partidelor e ca Romania mai are si altceva decat candidatiisurpriza ai domniilor lor: un electorat-surpriza, adica unul din ce in ce mai greu de previzionat, deci de manipulate“), ma grabesc sa adaug ca, oricat de caricaturala ar fi aceasta confruntare, ea schimba, dincolo de intentiile jucatorilor, agenda publica si e de sperat ca va deveni mai usor de separat graul de neghina. Oamenii vor sa afle mai repede ce si cum, unde si cand, sa anticipeze cine le va fi primar (sau, daca au o preferinta fierbinte, ce sanse are favoritul lor) si acum vine randul altor cohorte de specialisti (de data asta, in anticipari, realizate pe baza unor sondaje cam tot atat de stiintific alcatuite pe cat sunt de gras platite - se subintelege ca nu ma refer la cele cateva institute adevarate care nu se pot face de ras) sa desavarseasca (adesea prabusind-o daca onorabilul client o cere) munca strategilor de imagine. „Cat o fi el de prost candidatul, daca are asa un loc bun in sondaje, trebuie ca e ceva de capul lui, care va sa zica mai bine el, ca tot iese, decat altul care parea mai bun, dar uite ca nu e bagat in seama, ia hai sa nu stric votul si, la urma urmei, sa votez cu cine castiga“ si-ar zice in mintea lui alegatorul nehotarat (caci el e tinta) - spera acest etaj (parterul s-a facut cu afise, mici si bere) al manipularii. Mi-amintesc cu duiosie de acea batrana care fiind intrebata, in 1992, de ce a votat cu Iliescu si nu cu Constantinescu, a raspuns sincer ca o sa-l voteze si pe Constantinescu, dar atunci cand va fi el presedinte. Dorinta de a alege cartea castigatoare e omeneasca si o imensa momeala pentru cei nehotarati sau aproape indiferenti. Fiindu-le relativ egal, ei pot, teoretic, sa muste din ierarhiile sondajelor mincinoase. Dar mai pot si sa nu se prezinte la vot, asa ca nu e greu sa-i identifici pe cei dornici de confuzia nehotaratilor: cei care simt ca n-au electorat sunt, ca din intamplare, si marile surprize anuntate (dar foarte rar intamplate) si ei ii indeamna pe plictisiti sa vina la vot, neintelegand ca, poate, oamenii au alta treaba. Ca sa duc rautatea pana la capat, ar trebui sa spun ca electoratul absolute nemanipulat e cel care nu se prezinta la vot. Mi-e teama, insa, ca trebuie sa spun adevarul, intrebandu-ma desigur daca nu cumva o imensa manipulare e tocmai determinarea legalizata a majoritatii electorale de a nu vota. Ia luati domniile voastre expresia „Alegeti pe cine vreti, iese tot cine trebuie!“ si scrieti-o corect „Alegeti pe cine vreti, iese din joc cine trebuie“, si o sa vedeti ca si manipularea prin omisiune are leac.
Prof.Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti