Vanatoarea de vedete vadeste slabiciunile clasei politice
Desigur, caldurile lui august imbie la concediu iar caldurile evenimentelor iradiaza dinspre China (unde olimpiada trebuia sa fie evenimentul mondial numarul unu) dar mai ales dinspre Moscova, de unde se asteapta decizia privind dimensiunea reactiei fata de Georgia. Indiferent cum s-ar comporta Rusia (c-o lasa mai moale dupa ce i-a speriat pe georgieni, ca mai omoara cateva mii de oameni si, destul de probabil, rupe inca o bucata din Georgia pe care o cadoriseste vreunei enclave rusofone, sau ca, putin probabil, spulbera statul independent gerogian), ea castiga pentru ca arata unde e puterea, efectul dominoului implicand si Transnistria si ezitarile Ucrainei. Cu prilejul olimpiadei din China, castiga politic Rusia si pierde umanitatea sansa de a rezolva si altfel decat militar diferendele. Evident, drumul petrolului caspic nu putea fi lasat sa treaca prin teritorii care-si zic tari si vor sa apartina NATO. Ocupate cu propriile-i alegeri si cu criza economica, S.U.A. au de ales intre duritatea razboiului rece si blandetea persuasiva adresata unei Rusii din ce in ce mai nervoase si care stie ca, fie ca e rugata, fie ca e tratata ca adversar intr-un nou razboi rece, e recunoscuta ca lider mondial (nu doar ca putere zonala ca mai antart), ceea ce-i ajunge pentru moment lui Putin.
Intre timp, liderii politici romani fiind prin concedii, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii isi tine sedintele cu inlocuitori, iar linia a doua a partidelor alearga cu limba scoasa dupa vedete. Vin alegerile oarecum uninominale si e nevoie de candidati care sa aduca voturi. Macar acele voturi care se vor redistribui si din firimiturile carora ostenii devotati ai partidelor vor patrunde in parlament chiar daca nu chiar ’mnealor au fost votati. Asa se face ca actori, cantareti si alte persoane care se bucura de notorietate sunt curtati de zor pentru a tine locul listelor de partid care nu mai sunt. PDSR (cum se chema atunci PSD) a incercat, in 1996, sa cucereasca primaria Capitalei (alegerile primarilor au fost de la inceput uninominale) atragand o personalitate devenita aproape un mit pentru romani, deci si pentru bucuresteni, pe marele tenisman Ilie Nastase. A castigat mult mai necunoscutul Victor Ciorbea, pentru ca reprezenta politic ceea ce doreau bucurestenii atunci. Asa cum au castigat Traian Basescu sau Sorin Oprescu (Videanu a venit in siajul lui Basescu, Lis a preluat luminita de la capatul tunelului). Cat ar fi ele de uninominale, alegerile propulseaza personalitati care raspund unor optiuni politice. E adevarat, altfel iti vine sa votezi un liberal, pedelist, pesedist etc. daca are si calitati profesionale, morale, daca are carisma. Nu cred ca antrenorii, cantaretii, actorii vor aduce mai multe voturi daca nu sunt perceputi ca veritabili oameni politici. Dimpotriva, notorietatea lor sportiva sau artistica s-ar putea sa-i descalifice. Dar faptul ca mai toate partidele alearga dupa astfel de personalitati vadeste o criza reala in sanul clasei politice care, iata, nu e in stare sa furnizeze suficienti lideri pentru a ataca uninominalele. Vremea locomotivelor electorale a trecut si, oricat de mult s-ar plimba niste necunoscuti plimbati de mana de politicieni mai cunoscuti, criza e evidenta. Pana la urma, electoratul captiv va vota politic si va vota disciplinat preferand reprezentantul partidului sau indiferent de notorietatea acestuia. Electoratul labil sau indiferent poate fi sedus de personalitati, dar, cel mai probabil, el nu se va prezenta la vot intr-un numar semnificativ. De aceea, cred ca voturile „ciupite“ de personalitati vor folosi mai ales la ciururile cam gaurite ale redistribuirii. Desigur, nu e nimic rau daca, din lumea artei sau a sportului, se vor afirma cativa oameni politici. Dar ei nu vor castiga dansand, cantand sau batand mingea. Sau, cel putin, asta e parerea mea, constant buna, despre poporul roman.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti