In comuna valceana Rosiile exista si astazi unul dintre cele mai vechi ansambluri folclorice din tara, care se poate lauda cu o existenta de aproape 6 decenii.
Pe vremuri, aproape toti tinerii din comuna faceau parte din acest ansamblu, astfel ca, atunci cand se deplasau la festivaluri aveau nevoie de cate doua autobuze pline. Acum insa, aceasta traditie a flautistilor nu mai este la fel de vie, desi aproape toti localnicii mai au inca prin pod sau in casa, pastrate la loc de cinste flaute facute de un consatean de-al lor, care le-au adus zeci, ba chiar sute de premii. De altfel, din respectiva comuna provine si Maria Ciobanu, cantareata de muzica populara pe care localnicii o considera „ciocarlia lor“.Comuna este asezata pe valea Sasa, la aproximativ 70 de kilometri de Ramnicu Valcea.
Mereu pe locul I
Ansamblul „flautistilor“ din Rosiile a fost infiintat in anii 1940 si a avut pana la Revolutie o activitate prolifica. Erau atat de multi membri, incat ajunsesera sa se certe pentru ca nu puteau merge toti la festivaluri si concursuri. „Erau 80-90 de membri, nici nu ii puteam lua pe toti cu mine la concursuri, pentru ca mergeam cu doua autobuze, si tot nu aveau loc. Ii mai duceam cu vorba, le spuneam ca ii iau data viitoare, si ii luam cu mine alternativ, nu pe toti odata. Am luat tot timpul premiul I sau marele premiu, parca o singura data am luat locul II“, spune Alexandru Sturzu, initiatorul grupului, care are acum peste 80 de ani. O parte dintre membrii ansamblului au murit intre timp, dar cei mai multi locuiesc inca la Rosiile, desi au acum peste 50-60 de ani. Aproape toti din cei pe care ii intrebi pe strada au inca un flaut pe acasa, dar putini mai canta inca la ele. Viata grea de dupa revolutie i-a facut pe multi sa plece de acasa in strainatate, iar cei care au mai ramas s-au mai intalnit uneori pentru repetitii, dar nu au mai participat la prea multe concursuri.
Acum, initiatorul grupului are intentia sa revigoreze ansamblul, strangand o parte dintre vechii membri la repetitii, dar si elevi de scoala sau alti tineri care stiu sa cante la flaut. Din pacate, initiatorul ansamblului se plange ca oamenii nu mai au acum unde sa se intalneasca pentru repetitii. „Pe vremuri ne intalneam la caminul cultural, pe care l-au construit oamenii din Rosiile, dar acum acesta s-a transformat in cooperativa de consum si nu mai am unde sa fac repetitii cu copiii. Bine, atunci cand erau zeci de membri in formatie mergeam eu dupa ei pe la scoli, ne intalneam in curtea scolii de la Pasarei, sau pur si simplu pe cate un deal si repetam, erau prea multi sa incapa intr-o sala“, mai spune Alexandru Sturzu. Acesta a cerut sprijin primarului actual, care a promis ca-l va ajuta sa reinfiinteze ansamblul. „Vrem sa reinfiintam ansamblul de fluierasi, sa fie macar pe jumatate atat de cunoscut pe cat a fost odata, a fost o mandrie a comunei noastre. Aici mai avem un ansamblu de calusari si mai multi lautari cunoscuti, unul dintre ei face parte din formatia Doina Gorjului, de aici este originara si Maria Ciobanu, dar ansamblul acesta este ceva deosebit, a luat tot timpul, la toate concursurile la care a participat primul loc“, spune primarul comunei Rosiile, Stefan Marinescu.
„Fluierasi“ de 70 de ani
Toti membrii cei vechi au acum peste 60-70 de ani. „Mergeam la repetitii cu cate doua autobuze, era foarte frumos. Mai am si acum flautul pe acasa, nu am luat niciodata premiul II, tot timpul eram pe primul loc, se auzise de noi si peste hotare. Practic, aproape toata comuna era angrenata in activitatea asta. Am fost prezenti la aproape toate concursurile nationale pana in 1989. Nici unul dintre membrii ansamblului nu avea studii muzicale, toti cantam dupa ureche, dar foarte corect. Stiu ca la unul dintre festivaluri am fost felicitati chiar de fostul sef al compozitorilor, Dumitru Stancu“, spune Ion Tuta, unul dintre membrii vechi ai ansamblului.
La inceput, inainte de 1950, formatia era alcatuita doar din trei membri, care cantau din coaja de mesteacan. „Primii au fost Emanoil Nadolu, zis Coaja, care are in jur de 76 de ani, Alexandru Sandu, zis Baciu, care a decedat, si Ion Popa, sau Nelus, cum ii spun oamenii, apoi a mai fost si Gheorghe Danciu. O singura data am luat locul II. Am castigat si Ordinul Cultural de Stat, de mai multe ori. Avem cred peste 50 de premii castigate si sute de aparitii la festivaluri“, spune Ion Tuta. Cand a avut pana la 12 membri, ansamblul s-a numit echipa de fluierasi, dupa care s-a transformat in „ansamblul de flautisti Flautul Valcean“.
Instrumente autohtone, din prun, cires si frasin
La inceput, ansamblul a avut cateva flaute din bambus, dar, atunci cand cuprindea deja prea multi membri si nu toti isi puteau permite sa-si cumpere flaute, le-a venit ideea sa confectioneze flaute pe plan local, din lemnul prunilor, ciresilor si frasinilor care se gaseau din belsug in livezile si padurile din Rosiile. „Erau trei membri din comuna, Nicolae Sandu, Vasile Plesa si Ion Lazarescu care faceau flaute. Le-am dat eu un flaut din bambus, sa aiba model, iar ei le confectionau din lemn de prun, cires sau frasin, si erau foarte bune, cei mai multi le au si acum prin gospodarii, am participat cu ele la toate festivalurile. Cele mai bune sunt cele din cires si prun negru“, spune initiatorul ansamblului, Alexandru Sturzu. Acesta canta la flaut de cand se stie. „Cant la fluier de cand ma stiu, de la 4-5 ani. Primul flaut l-am avut in 1959. Cel mai bun din ansamblu era atunci Iepure Afilei, zis Tilica. Era greu pe vremurile acelea, pentru ca multi dintre membri ansamblului renuntau atunci la banii pe care ii luau pentru o zi-doua de la CAP si mergeau la concursuri. Castigau atunci cam doi lei de la CAP, dar le era asa de draga muzica incat mai lipseau de la munca“, isi aminteste cu nostalgie Alexandru Sturzu, care era de altfel si dirijorul grupului, dar a fost multi ani si secretar al consiliului popular comunal Rosiile.
Mirela Manu