Motto: „Tot ce gaseste mana ta sa faca. Fa cu toata puterea ta!" (Ecles. 9:10).
Du-te sa vezi o furnica, cum alearga
Sa-si adune de mancare vara-ntreaga...
N-are rege si n-are nici conducator,
Dar alearga, munceste, culege de zor!...
Adjectivul „harnic" da sens fericirii si implinirii vietii, cu un miez hotarat de Cel ce l-a creat pe om, cu scopul de a folosi energiile in armonie cu ritmul de miscare al pamantului, intr-un loc in care „coroana" creatiunii sa fie activa, in scoala vietii. Cuvantul „harnic" subliniaza calitatea deosebita a omului care munceste mult si cu ravna, cu spor si repede, sarguincios si destoinic. In felul acesta, omul se include in activitatea constienta a procesului de creare a bunurilor materiale si spirituale necesare vietii sale si a celor din jurul sau, dar, in acelasi timp, el isi umple viata cu bucuriile ritmului muncii.
Eclesiastul indeamna cititorul „sa faca tot ce gaseste". Asta inseamna ca si eu sunt chemat sa-l fac pe cititorul meu sa priceapa adevarul ca, fara harnicie, viata nu are valoare si nici sens. Viata noastra este facerea temei de acasa, in perioada cat suntem „chiriasi ai timpului" si ne pregatim pentru examenul final. De aceea, este nevoie ca omul sa traiasca constient si sa stie ca, in orice moment, este Cineva care-i urmareste progresul sau regresul in pregatire pentru intalnirea cu Cel ce va evalua valoarea vietii traite si Care va da decizia in ultimele clipe din viata lui, cand i se expira termenul de pe contractul de „chirias al timpului" pe acest pamant.
Poti fi un barbat sau o femeie cu o pregatire intelectuala deosebita si sa ai o slujba importanta, sau poti fi un om simplu dupa vorba si dupa port, avand o ocupatie mai modesta. Oricine ai fi, esti chemat sa nu traiesti la intamplare. Viata trebuie traita din plin, folosind toate energiile si talentele ce le ai, pentru a face ceva care sa-ti dea bucuria implinirii, in formele cele mai frumoase, a scopului tau pe acest pamant.
Daca vrei sa fii fericit, trebuie sa transformi fiecarte clipa a vietii intr-un moment de folosire a energiilor ce le posezi in munca ce iti incununeaza trairea si te face sa te simti ca esti in Planul lui Dumnezeu si in scoala Lui ce te ajuta sa treci de la treapta pe care vezi munca prin ochii „osanditului", pus sa faca „ceva" ce nu-i place, la treapta omului care priveste munca drept o activitate sfanta in care foloseste energiile pentru trup si suflet, gasind a realiza „ceva" de folos pentru tine si cei din jurul tau.
Ca sa ajungi sa simti binecuvantarea harniciei in munca fizica sau in cea intelectuala, trebuie sa ai tesute in camasa sufletului tau notele simfoniei bucuriei, cand energiile din tine sunt folosite in efortul depus in facerea temei, in scoala lui Dumnezeu. Ca sa ajungi in Rai, trebuie sa-ti folosesti energiile din tine in munca ce iti da bucurie in timpul calatoriei, ca si chirias al timpului, ce iti scoate din tine si sudoare sau dureri, dar mergi inainte cu zambetul pe buze si cu cantecul in suflet.
Cineva a scris ca lenesii nu vor ajunge in Cer. Aceasta pentru ca ei nu au destula vointa sa faca aceasta calatorie si nici sa foloseasca energiile ce le au, ca sa fie fericiti muncind si nici sa faca fericiti pe cei ce vad bucuria harniciei lor.
Cand scriu despre harnicie, ma refer la munca fizica ce o fac cu bucuria datoriei vietii pe aceasta glie milioane de barbati si femei, tineri si batrani, dar accentuez faptul ca aceleasi principii se aplica si in munca intelectuala.
In fiecare luna iau parte la un moment solemn si sacru: „Cina cea de taina". In momentele acestea sfinte ale Cinei, cand se citesc cuvintele Mantuitorului: „Sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea!", aud vocea minunata a Celui mai scump Invatator si Mantuitor, dar si a Celui mai harnic muncitor pe care L-a cunoscut lumea aceasta vreodata. Cand ne aducem aminte, sa-L vedem pe Acel ce ne-a dovedit ce inseamna „harnicie". El a muncit cu bucuria daruirii de Sine intr-un mestesug greu. Tamplaria invatata de la Iosif a practicat-o cu demnitatea celui mai daruit mestesugar, iar lemnul prelucrat de El a devenit simbolul temelor in scoala vietii, facute in mod desavarsit. In aceasta munca fizica istovitoare, El si-a depus cu bucurie energiile umane, dand frumusete muncii fizice aspre, descoperindu-ne sensul real al harniciei.
Domnul Isus a venit pe Pamant, din Raiul Tatalui, sa-si foloseasca toate energiile, pentru a ne mantui de pacate. Pentru aceasta, harnicia Lui inseamna daruire a energiilor fizice si spirituale pana la sacrificiu. El a trait sacrificandu-Se si a murit, cand ultimele surse de energie din El s-au scurs prin acele picaturi sfinte de sange, care mi-au spalat pacatele mele si ale tuturor celor ce prin pocainta si credinta in El, primesc harnicia rodului suferintelor sufletului Sau, ca un dar pentru suflet. Cand altii erau obositi si se retrageau la odihna, Domnul Isus era treaz si muncea. El a fost gata sa pescuiasca atunci, cand pescarii de profesie, dupa o noapte de munca nefructuoasa, au fost gata sa se retraga la casele lor. El a fost harnic si gata sa readuca la viata, cand altii se pregateau de inmormantare. El a fost neobosit dupa drumuri grele strabatute, gata sa vindece, cand altii erau gata sa sufere. Multimea infometata era fara speranta si obosita, iar El a fost Acela ce a avut harnicia energiilor sfinte, care L-au indemnat la actiunea de a satura multimea. Exemplul Mantuitorului este extraordinar!
Sa ne aducem aminte de El, care a pus pe piedestalul onoarei harnicia muncii fizice si a celei spirituale cand, in rugaciune, sudoarea I S-a transformat in picaturi de sange. Ce nemaipomenite energii!
Sa ne aducem aminte ca El a dat onoare muncii grele si mainilor, ca unelte producatoare de minuni! Aceste maini, care m-au ajutat si pe mine in anii petrecuti in pribegie, le-am cantat in versuri ca cele de mai jos:
Simtim puterea si bunatatea mainilor noastre,
Cand ele ne-ajuta in drumul spre zarile-albastre,
In clipele de veghe, in repausul bun al creierului
Sau in timpul asprei noastre scoli a surghiunului...
Ii multumesc necontenit lui Dumnezeu ca ne-a trimis un Mantuitor care ne-a aratat frumusetea muncii harnice, prin care a dat rod suferinta si ne-a adus in Imparatia Luminii si a pacii pe toti cei ce cred in Domnul Isus ca singura Cale de a ajunge in Tara fericirii eterne, cu Tatal Ceresc.
„Tot ce gaseste mana ta sa faca!" Nu astepta sa ti se spuna ce sa faci. Este momentul sa pui in actiune energia sfanta prin innoirea vietii si s-o tesi cu vointa ce o ai in tine, intinerita de puterea Duhului Sfant al lui Dumnezeu.
Harnicia Tamplarului din Nazaret a continuat cu binecuvantate rezultate pana in ultimele clipe ale vietii scurte petrecute pe pamantul nostru; si este o bucurie sa-I auzi confesiunea ce ne indeamna la munca si activitae: „Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui Ce M-a trimis..." (Ioan 9:4). Fiecare secunda din viata este pretioasa! Nu mai este timp sa pierdem zilele!
Curand, mai curand decat ne inchipuim, va veni Ziua Examenului Final! Va fi aceasta zi o fericire de a fi promovat pentru locul din Cer pregatit, unde nu mai sunt dureri, ci eterne bucurii? Ti se va spune, la acest Examen, ca ai promovat treapta de chirias al timpului, in casa de lut, sau ti se va zice ca ai irosit viata in lucruri fara valoare eterna?
Vine ziua absolvirii! Va fi aceasta zi momentul primirii tale in Familia eterna a Tatalui din Cer?
Lectia vietii este aspra, dar este frumoasa, caci ne pregateste sa ajungem la tinta sufletului nostru, care suspina in noi dupa odihna in Tara de Sus. Taina sufletului ni se va descoperi in clipa sosirii Acasa...
Aripile sperantei ma poarta pe mine;
Si cred, muncind si traind pentru ziua ce vine
Cand trupu-mi va pleca in tarana ce moare,
Iar sufletu-mi va-nvia in floarea biruitoare!...
Sufletul meu, bobocul de floare divina,
Va rasari, in Rai, ca un spic de lumina,
De care se va bucura Tatal meu din Cer,
Ca suflet-mi a-nflorit dup-o viata cu ger...
EU SUNT POETUL SUFLETULUI
Eu sunt poetul sufletului si mult doresc,
Ca fiecare cuvant ce-l scriu sau il rostesc
Sa-ti aduca aminte ca esti creat un unicat;
Si-n tine gasesc, oricand, ceva minunat!
Sunt sortit sa fiu poetul sufletului in cautare
De fericire pe pamant strain, cu lupte si dureri,
Unde-nvinge cel ce are tupeul cu bani de sfidare,
Iar credinciosii asteapt-ajutorul din Cer, ca strajeri..
.
Eu sunt poetul sufletului in cautare de fericire,
In pamantul cu spini numerosi si multa palamida,
Cu munca cinstita-n sudoarea topita in glia arida,
Cu-ngrijorarea lipsei de paine pentru familia mare!
Eu sunt poetul sufletului si folosesc cuvintele potrivite,
Ca fiecare vers de granit si cald ca soarele ivit, in zare,
Sa-ti dea-ncredere-n fericire, cand desnadejdea dispare,
Iar tu, cititor, sa simti reinvierea in razele sperantei ivite!
Eu sunt poetul sufletului si iti ofer sperantele noi
Ce le iei din ganduri, idei, sentimente, aflate-n poeme,
Redate-n cuvinte de aur, de-argint si de fier; in suvoi,
Ca sa-ti ramana in minte pentru viata de-o vesnica vreme!
VREMEA SEMANATULUI!
Vremea semanatului de slove a sosit,
Cand lenea creativa se pare c-a murit;
Si-a inceput epoca de munca si sudoare
Pe-ogor de slove lucrate cu rabdare...
Si graul copt, la vremea potrivita,
Curand se va transforma-n de aur pita;
Si-o vom manca-mpreuna-n Ziua Mare,
Cand Mirele va reveni la Marea Sarbatoare!