Pana in sumbra zi de 11 septembrie 2001 mi-a placut foarte mult istoria, chiar daca unele capitole imi produceau fiori adanci realizand ca ceea ce citeam era realitatea unor vieti curmate. Insa in acea zi de marti umbra norilor a fost mai cenusie ca oricand. Era pentru prima data cand am realizat ce inseamna ura, ce inseamna lipsa totala de dragoste si cat de distrugatoare poate fi o fiinta intr-o astfel de stare. Ma tot intrebam: De ce Doamne? De ce?
Am inteles abia acum de ce. Dupa ultimele alegeri. America s-a departat si continua sa se departe de Cel sub a carui binecuvantare a fost creata. S-a lepadat de ruga in scolile publice, a ales legalizarea unor cai imorale contrar Legii lui Dumnezeu, iar acum la ultimele alegeri s-a dovedit inca odata ca semnalele de alarma trase de catre unii in dorinta de a le aduce aminte oamenilor de Creator au fost fara ecoul dorit. Am vazut si totusi nu-mi venea sa cred ca orbirea poate sa cuprinda chiar atati oameni de-odata. Stiu ca-mi voi atrage si mai multi dusmani dupa acest articol insa asta nu ma opreste din a scrie ceea ce simt ca am obligatia sa spun.
Am inteles mai bine starea natiunii americane si prioritatile-i ravnitoare de libertate, insa nicidecum acea libertate pentru care au murit cei ce-au fondat aceasta tara, ci libertatea de a trai in pacat si de a alege lideri care sa-l cocheteze numindu-l: „stil de viata optional“. Si ca si cum nu ar fi indeajuns acceptarea acestei grave imoralitati, agenda noilor lideri include introducerea obligatorie in programele scolare ore de „educare“ a copiilor acestei natiuni in viitorul imediat expunandu-i obligatoriu la toate detaliile pacatului homosexualitatii spunandu-le ca este ok sa traiesti intr-un astfel de „stil optional“. Sunt multe de spus, insa mi se topeste elanul. Increderea insa imi ramane neclintita in Cel ce nu a pierdut niciodata controlul istoriei.
Prefer sa scriu o nota scurta, un fel de concluzie a unui castigator in partida celor ce-au pierdut. Castigator pentru ca in primul rand lupta nu a fost a mea. Ori recunoscand acest lucru si fiind deplin convins de faptul ca Dumnezeu nu a pierdut deloc controlul, concluzionez ca este Voia Lui si Ii multumesc Lui. Totodata ma simt castigator si pentru ca in pofida rezultatelor finale, inainte de ziua alegerilor am ales sa fac ceva mai mult decat a vota si nu am stat cu mainile incrucisate. Stiu ca El tine cont de atitudinea fiecaruia insa ce vrea de la noi este mai mult decat o simpla pozitie, vrea actiune, pentru ca numai faptele vor adeveri credinta. Mai bine de cel ce lupta pentru ceea ce crede, chiar daca echipa pierde in final, decat de cel ce nu a luptat deloc si culege ca un trantor rezultatele celor ce-au facut biruinta posibila ... Stiu, ca cei ce-au castigat au reusit si datorita nepasarii celor prea multi care au ales sa taca in pofida responsabilitatii de atentionare a aproapelui.
Sunt convins ca din tot ceea ce s-a promis vor fi si unele lucruri implinite, chiar daca „schimbarea“ pe care o asteapta natiunea nu va veni imediat - dupa cum a spus insusi noul ales. V-ati prins de miez? Adica ati inteles din declaratia facuta imediat dupa victorie ca noul ales va lupta pentru schimbare insa natiunea sa aibe rabdare ca aceasta s-ar putea sa nu vina imediat ci peste un an sau doi sau patru si ca s-ar putea sa-i trebuiasca inca un mandat, inca o victorie, chiar daca pana atunci nu are rezultate. Vai, iata cu adevarat un om care stie sa vorbeasca! Si de fapt, pentru asta a fost ales: doar pentru vorbe. Am insa si prieteni carora le plac vorbele si sunt incantati de alegerea lor, de investitia facuta in aceasta, uitand de ce-a insemnat socialismul pentru parintii nostri si chiar pentru unii dintre noi, de cat rau a facut multora marxismul si ideologia lui care se regaseste ingrijorator de mult in noi nostri lideri. Si totusi, de-acum incolo mai mult ca inainte, avem datoria sa ne rugam pentru ei!
Cat despre mine, sunt deplin increzator ca Cel ce a fost intotdeauna la carma vremurilor si a istoriei imi va purta de grija atat timp cat Il voi iubi cu adevarat. Cu acest gand sunt pregatit sa traiesc pentru El, prin El si cu El, chiar si in vremuri in care conducerea mi se pare nepotrivita, fiind incredintat ca orice incredere pe care as fi avut-o in oameni oricum nu era la nivelul incredintarii pe care o am in permanenta in EL, incredere care doresc sa va creasca tuturor in inima. Cu aceasta nadejde, suntem intotdeauna castigatori!
Steven V. Bonica - Redactor Sef