DOAMNE, SCHIMBA-MI ATITUDINEA (PANA NU E PREA TARZIU)

Fragment din cartea cu acelasi titlu publicata in limba romana de editura Majesty Press din Arad, Romania

(Continuare din numarul trecut)

Numai atunci cand recunoastem ca Dumnezeu este Sustinatorul nostru plin de bunatate, care revarsa peste noi binecuvantari cu care noi ne-am obisnuit, cum ar fi viata, hrana si adapostul, numai atunci ajungem sa intelegem nevoia noastra personala de Dumnezeu si incepem sa ne exprimam credinta in El.

Da-mi voie sa repet: Numai atunci cand recunoastem ca Dumnezeu este Sustinatorul nostru plin de bunatate ajungem sa intelegem nevoia noastra personala de Dumnezeu si incepem sa ne exprimam credinta in El. Acesta este un aspect de cea mai mare importanta. Credinta creste din solul recunostintei. Ea se dezvolta numai cand cel care nu L-a primit pe Christos este dispus sa recunoasca: „Da, exista un Dumnezeu. Am primit atat de multe din mana Lui si probabil ii datorez mai mult decat o simpla recunoastere pasiva. Poate ar trebui sa ma intorc si sa iau in serios ideea de a ma impaca si eu cu acest Dumnezeu care m-a creat si care imi da viata si putere" - numai atunci acea persoana este pregatita pentru credinta. Credinta ca Dumnezeu este Cel cu care fiecare trebuie sa se impace, incolteste in solul recunostintei.

Pavel a subliniat lucrul acesta la o scara mult mai mare, in Romani 1, cand a scris:

• Dumnezeu a creat Universul.

• In inima fiecarui om este ascunsa constienta faptului ca Dumnezeu exista.

• Fara recunostinta, constienta existentei lui Dumnezeu va fi suprimata.

Dupa cum se declara in Romani 1:19-20 - „Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii." Numai cel mai necredincios om poate sa priveasca Universul si sa spuna: „Nu exista Dumnezeu." „Nebunul zice in inima lui: „Nu este Dumnezeu." (Psalmul 1,4:1) Oricine este cat de cat obiectiv isi da seama ca tot ceea ce exista nu a rezultat dintr-o explozie intamplatoare si inutila. Creatiunea la intamplare este ca si cum ai luat dinamita, ai aruncat-o intr-o tipografie, asteptand sa rezulte astfel Declaratia de Independenta. Nu obtii ordine din haos si nu este nici o modalitate prin care tot ceea ce vedem in jurul nostru sa fi luat viata fara un Dumnezeu care sa aduca lumea la existenta.

Poate vrei sa obiectezi: „Dar nu-L inteleg pe Dumnezeu." Totusi, trebuie sa iei o decizie in privinta existentei Lui -alternativa este sa crezi ca intregul nostru Univers a evoluat din nimic.Nu pot sa cred asa ceva! Acolo unde este creatie sa existe si un Creator!

In mod extraordinar, capacitatea ta de a lua decizii corecte in ce priveste existenta lui Dumnezeu depinde de nivelul recunostintei din inima ta. Dupa cum spunea Pavel, „Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu" - cu toate ca in adancul fiintei lor ceva le spunea: „Exista Dumnezeu; Dumnezeu este adevarat" - „nu L-au proslavit pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit" (Romani 1:21). La originea respingerii lui Dumnezeu de catre omenire se afla lipsa dispozitiei de a fi recunoscator. „Ci s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat." Mai apoi, lucrurile au mers din rau in mai rau.

Ceea ce vreau sa subliniez este tocmai faptul ca toate lucrurile bune pe care Dumnezeu vrea sa le aduca in viata ta incoltesc in solul recunostintei si nu ma refer la simpla rostire a unor cuvinte.

Recunostinta este mai mult decat a spune ceea ce trebuie

Recunostinta autentica trebuie diferentiata de acele obligatii pe care le avem cand eram copii, de a multumi la comanda. Poate mama ta seamana cu a mea. Imediat ce primeam o prajitura de la cineva, simteam ca ma inghionteste si-mi sopteste: „Spune «multumesc». Multumeste!" La varsta de trei ani, copiii din familia MacDonald spusesera deja „multumesc" cam de trei milioane de ori.Apoi inainte sa ne dam seama am ajuns si noi sa-i somam pe copiii nostri: „Spune «multumesc». Multumeste!

Are aceasta cu adevarat valoare? Sunt sigur ca va gasiti adesea in public, in situatii in care politetea cere un suvoi continuu de multumiri de complezenta: „Multumesc. Multumesc. Multumesc."

- Aceasta este masa dumneavoastra, domnule.

- Multumesc.

- Poftiti meniul.

- Multumesc.

- Pofta buna.

- Multumesc.

- Sa va fie de bine.

- Multumesc.

Insa dupa cum v-ar putea explica chelnerita, numarul ocaziilor in care se spune „multumesc" nu se coreleaza neaparat cu marimea bacsisului. Acea atitudine a inimi capabila sa transforme viata pe care Dumnezeu o doreste este mai profunda decat simpla transformare verbala a recunostintei.

Chiar si in lumea afacerilor, adesea lipsita de Dumnezeu, oamenii incep sa – si dea seama de puterea recunostintei si descopera ca este nevoie de mai mult decat concedii platite si bonusuri de Craciun pentru ca angajati sa se simta apreciati. Studiile recente au aratat in mod repetat ca daca angajatii nu se simt apreciati cu adevarat de cei pentru care lucreaza, bonusurile sunt fara efect. Recunostinta nesincera nu a crescut nivelul de productivitate, nici loialitatea angajatilor. Daca noi nu suntem absolut deloc impresionati de exprimarea formala a recunostintei, imaginati-va cat de putin impresionat este Dumnezeu.

O revista, Mind and Body (n. tr. Minte si trup), a publicat recent un articol intitulat „Douazeci de metode prin care sa te simti mai relaxat, mai fericit si mai sanatos", si numarul unu era „fii recunoscator pentru lucrurile bune din viata ta". Cercetatorii recunosc faptul ca atitudinea de recunostinta fata de Dumnezeu este o adevarata sursa de sanatate si bunastare. Fii atent la aceste studii care arata beneficiile aduse de recunostinta fata de Dumnezeu si de credinta in existentta Lui:

• Referitor la stres. Intr-un studiu despre stres efectuat in nordul Californiei, aproape sapte mii de californieni au demonstrat ca „credinciosii de pe Coasta de Vest care participa la activitati organizate de biserica au un nivel mult mai scazut al stresului cauzat de finante, probleme de sanatate si alte griji zilnice, comparativ cu cei fara preocupari religioase."

• Referitor la tensiunea arteriala. Intr-un studiu organizat la Universitatea Duke, s-a demonstrat ca persoanele varstnice care merg la biserica, se roaga si citesc Biblia zilnic au tensiunea arteriala mai scazuta decat cei de aceeasi varsta, dar care sunt nepracticanti.

• Referitor la recuperarea dupa o interventie chirurgicala. Un al doilea studiu de la Universitatea Duke s-a ocupat de pacientii credinciosi si de modul in care credinta lor a influentat recuperarea post-operatorie. Cei care aveau credinta si erau recunoscatori lui Dumnezeu, au petrecut in medie cu unsprezece zile mai putin in spital dupa operatie. In acelasi timp, cei care nu aveau o viata bazata pe credinta au petrecut cam 25 de zile in spital, dupa operatie.

• Referitor la stilul de viata. O trecere in revista a catorva studii a aratat ca spiritualitatea este corelata cu un numar mai scazut de sinucideri, cu o rata mai scazuta a abuzurilor datorate consumului de alcool si de droguri, cu o incidenta mai scazuta a comportamentelor criminale, mai putine divorturi si cu o mai mare implinire maritala, daca viata este caracterizata de exprimarea frecventa a recunostintei fata de Dumnezeu.

• Referitor la depresie. Acest aspect mi s-a parut foarte interesant. Femeile care au avut mame credincioase sunt cu 60% mai putin predispuse la a suferi de depresie zece ani dupa ce au parasit casa parinteasca, atesta un studiu efectuat de Universitatea Columbia. Fiicele care au aceeasi orientare religioasa ca mamele lor au cu 71 % mai putini sanse de a cadea in depresie. Baietii au cu 84% mai putine sanse de a trece prin crize emotionale daca impartasesc credinta mamelor lor.

• Referitor la mortalitate. Cercetarile efectuate pe un numar de peste 1900 de persoane in varsta indica faptul ca aceia care merg regulat la servicii religioase au o rata a mortalitatii mai scazuta decat cei care nu fac lucru acesta.

Nu sunt uimitoare aceste studii? Chiar si cei care nu cred in Dumnezeu recunosc faptul ca o viata care Il are pe Dumnezeu in centru, orientata spre credinta, plina de recunostinta, este o viata mai sanatoasa si mai fericita. Iata inca o dovada pentru dizertatia din aceasta carte: Cei care aleg murmurarea drept stil de viata isi vor petrece intreaga viata in pustie. Este evident ca atitudinea cea mai buna este recunostinta.

Testeaza-te. Te provoc!

Cuvantul recunostinta este definit de Dictionarul Oxford astfel:„ a arata ca o dovada de bunatate primita a fost apreciata." Recunostinta autentica implica depasirea unei obligatii, demonstrand ca apreciem foarte mult ceea ce am primit. Iata un test care te va ajuta sa analizezi daca recunostinta ta este autentica sau din obligatie. Gandeste-te la ultima ocazie cand ai fost la biserica. Ce iti trecea prin minte in timp ce parcai masina, coborai din ea, intrai in cladire, treceai pe hol, luai un program si te asezai? Sincer, ce se intampla in inima ta? Ti-a trecut cumva prin minte vreuna dintre ideile urmatoarele:

• Ce voi mai afla si astazi?

• Voi fi incurajat?

• Imi va placea mesajul pastorului?

• Imi va atrage el atentia si ma va face sa zambesc?

• Ma intreb cine canta astazi. O, sper ca nu o sa cante _________din nou; canta ingrozitor!

• Ma voi bucura ca am venit?

Daca gandeai astfel pe cand te „pregateai" pentru inchinare, aceasta da pe fata o teologie centrata pe sine, lipsita de recunostinta, care promoveaza murmurarea si care inabuse recunostinta. Adevarul este ca si daca nu am mai primi nici un lucru de la Dumnezeu pentru tot restul vietii noastre, totusi am putea gasi in fiecare zi motive suficiente de multumire:

• „Iti multumesc, Doamne, pentru aceasta noua zi."

• „Iti multumesc pentru viata mea pe care o pot dedica slujirii Tale."

• „Iti multumesc pentru respiratie si pentru ca o pot folosi pentru a Te lauda."

• „Iti multumesc pentru sanatate."

• „Doamne, iti multumesc pentru putere."

Insa, nu stiu de ce, noi hotaram sa intoarcem spatele tuturor lucrurilor pe care le-am primit si ne concentram atentia asupra acelor lucruri pe care inca ni le dorim. Iata cum se strecoara in viata noastra murmurarea: minimalizand binecuvantarile primite in viata si amplificand fiecare circumstanta nefavorabila pe care o intalnim.

„Nu pot sa cred ca angajatii de la gradinita au intarziat din nou", spune un parinte iritat. „M-am saturat de vremea asta insuportabila", mormaie un student. Litania plangerilor continua: „De ce nu le intra copiilor in cap sa stranga lucrurile?" „Nimeni nu ma apreciaza." Ne concentram atentia asupra aspectelor negative si viata devine o pustie.

In locul acestei atitudini, ar trebui sa crestem numarul ocaziilor de exprimare a recunostintei noastre. Exista trei niveluri de recunostinta: gimnaziul recunostintei, liceul recunostintei si facultatea recunostintei. Te invit sa vizitam aceste scoli ale recunostintei.

Nivelul gimnazial preda recunostinta elementara. Ne invata sa „aducem lui Dumnezeu intotdeauna o jertfa de lauda, adica rodul buzelor care marturisesc Numele Lui" (Evrei 13, 15). Scoala elementara este o jertfa de multumire. „Multumesc, Doamne. Uite, Doamne, ca am spus-o, asa ca ar trebui sa fii multumit." De fapt noi Ii spunem lui Dumnezeu: „Bine! M-ai ajutat, si acum Iti multumesc. Mi-am indeplinit obligatia; recunosc implicarea Ta." Acest lucru inseamna ceva, insa nu foarte mult. Atata timp cat recunostinta este un sacrificiu de genul - „Ei bine, am s-o fac si pe asta , daca trebuie. Cred ca…", s-ar putea sa te apropii de hotarele Tarii Promise, insa nu vei avea parte de prea multa bucurie si vei simti inca soarele desertului batandu-te in crestet.

Nivelul al doilea este un loc mai bun. Eu il numesc liceul recunostintei. „Multumiti lui Dumnezeu pentru orice lucru caci acesta este voia lui Dumnezeu, in Christos Iisus, cu privire la voi." (l Tesaloniceni 5:18) In orice situatie, noi putem gasi motive de multumire - intotdeauna. Putem sa alegem lucrul acesta. Putem sa ne abatem atentia de la ceea ce este gresit si sa ne concentram asupra lucrurilor bune si astfel, sa aducem multumiri. „Multumiti pentru orice lucru." Aceasta este varianta recunostintei la nivel de liceu, si este o sursa de bucurie atata timp cat nu te confrunti cu o situatie prea dificila.

Insa daca vrei sa te bucuri cu adevarat - daca vrei sa lasi in urma pentru totdeauna pustia saraca, dezolanta, atunci trebuie sa treci la nivelul trei - facultatea recunostintei. Fiti recunoscatori pentru toate lucrurile. Aceasta este mai presus de nivelul liceului, care cauta sa observe laturile pozitive in orice circumstanta dificila. Este acel tip de recunostinta care este caracterizat de increderea deplina in Dumnezeu; inseamna a fi recunoscator si pentru lucrurile rele, chiar si pentru cele care nu le doresti. „Fiti plini de Duh,….multumiti totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile." (Efeseni 5:18, 20)

Acesta este Muntele Everest al recunostintei si promite biruinta in orice circumstanta. Poate acum, cand citesti lucruri, te confrunti cu o problema de sanatate sau cu o tristete coplesitoare, de care nu te poti elibera. Poate ai o nevoie financiara. Tu (si eu) trebuie sa ajungem la punctul in care putem spune prin credinta: „Multumesc, Doamne. Aceasta este situatia de care Tu vrei sa Te folosesti in viata mea. Ai permis lucrul acesta deoarece ma iubesti si eu am incredere in Tine. Iti multumesc, Doamne, chiar si pentru aceasta!" Cand Ii permitem lui Dumnezeu sa ne invete acest fel de recunostinta, vom experimenta o bucurie atat de mare, cum nu am fi crezut ca exista.

Intr-o dupa-amiaza, intarziasem sa ii iau pe cei trei copii ai mei de la scoala crestina pe care o frecventeaza. Multe lucruri nu mersesera cum as fi vrut si imi taram picioarele pe hol, murmurand in barba despre cele cinci suparari pe care le aveam la acel moment. Stiam ca atitudinea mea nu este buna, insa emotiile negative erau atat de puternice, incat ma simteam cu totul incapabil sa le curm sirul. Bineinteles, stiam ca biruinta inseamna mult mai mult decat sa-mi lipesc o bucata de banda adeziva pe gura; stiam ca modul meu gresit de a gandi trebuia inlocuit cu ceva mult mai puternic.

Tocmai atunci am privit in sus si am observat pe peretele din fata mea scris cu o caligrafie impecabila Psalmul 107:8. Acest verset se repeta de patru ori in acel psalm, pe masura ce Dumnezeu incearca sa ne convinga sa renuntam la murmurare si sa adoptam recunostinta adevarata. Versiunea biblica New King James reda foarte bine acest aspect: ,,O, de ar lauda oamenii pe Domnul....pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!" (Psalmul 107:8,15,21,31)

Versetul acesta a fost ca o palma pentru mine. Si, din meditatia mea asupra adevarului sau, au rezultat trei aspecte distincte ale biruintei.