Cei carora li se vor mari salariile (daca li se vor mari) vor baga de seama ca salariul lor mai mare nominal e mai mic real. Cei carora nu li se vor mari (cei mai multi din economia privata) vor suporta si inevitabila inflatie, dar cu bani mai putini decat cei angajati la stat. Statul va mari darile pentru a-si plati ineficientii sai angajati. Firmele care trebuie sa furnizeze aceste dari isi vor reduce sau inceta activitatea, vor alimenta cereri crescute pentru somaj. Investitorii straini nu vor mai fi atrasi de fiscalitate si nici de o piata saracita. Statul nu prea va mai avea de unde sa ia dari ca sa-si plateasca voinicii functionari organizati in voinicesti sindicate. Colac peste pupaza, criza financiara mondiala s-ar putea sa ne mai trimita acasa cateva sute de mii de romani care nu vor mai avea unde sa lucreze in strainatate. Iata doar cateva dintre motivele pentru care, e drept in al treisprezecelea ceas, guvernul nu vrea sa mareasca lefile profesorilor si nici pe ale celorlalti, incercand sa blocheze efectul de bulgare de zapada pe care l-ar antrena prima cedare. E drept, in unanimitatea natanga cu care parlamentarii au aprobat o lege populista si periculoasa au si liberalii contributia lor iar Tariceanu a (mai) ratat un bun prilej de a-l trimite pe Adomnitei sa numere stelele in afara guvernului. Oricate santaje ar fi exercitat P.S.D., decontul cel mare va fi suportat de catre P.N.L. care risca o sanctiune electorala comparabila cu a taranistilor primita cu doar opt ani in urma. PDL (la fel de responsabil prin iresponsabilii sai parlamentari) tace si spera sa ingurgiteze voturile pe care le pierd liberalii, iar PSD o tine matu-gaia ca sunt bani si ca ei trebuie cheltuiti acum, ca sa inteleaga poporul de ce trebuie sa voteze stanga care l-a mituit cu trecatoarea si liberala sa mana dreapta.
Intre timp, Mugur Isarescu incearca sa reduca din dezastru si repeta pentru surzi lucrurile pe care le-a spus la timpul potrivit. Tot mai multi factori decidenti sau de influenta din zona politica devenita brusc vulnerabila, se gandesc la solutia de avarie Isarescu, sperand ca guvernatorul (redevenit premier intr-un guvern de culoarea lor sau pseudotehnocrat) va gasi solutiile miraculoase cu care sa repare prostiile pe care le-au facut dumnealor si le va oferi si o recredibilizare electorala. Si oamenii obisnuiti spera ca guvernatorul va gasi solutii, dar cati dintre ei ar fi dispusi sa renunte la circ, sa accepte inevitabile momente de austeritate si logica fireasca a unor venituri care urmeaza cresterile productivitatii muncii, efectele conjuncturii internationale, s-a vazut tot in urma cu opt ani, atunci cand premierul Isarescu (creatorul primei cresteri economice sustenabile) a candidat la presedintia Romaniei.
Raul a fost deja facut, prabusirea leului in raport cu euro (care s-a devalorizat la randu-i) fiind proba clara ca populismul are un pret care se plateste pe loc. Vom vedea cand si cum Romania va mai intra in zona Euro, pentru ca trecatoarele sale parlamente sau guverne ar fi in stare, de-ar putea, sa slabeasca si moneda europeana. Oricum, salariile (calculate in euro si platite in lei) au scazut cu vreo 20 la suta pentru toti romanii si daca o tinem tot asa s-ar putea sa ne intoarcem la nivelul lui 2004 (cand salariul mediu era mult sub 200 euro) sau chiar mai jos. Pana acum vreo doua saptamani, puteam constata ca salariul mediu aproape s-a dublat in 4 ani. Si avea sanse sa se tripleze (ca putere de cumparare) tinand cont de faptul ca in actualul context banii (cei adevarati) devin tot mai scumpi. Pentru iresponsabili, n-a fost destul. Ei au vrut salarii nominale mai mari, platite in lei inevitabil mai slabi si, daca ar fi dupa mintea lor, s-ar putea sa redevenim milionari si sa mai taiem cand si cand niste zerouri de la o moneda nationala care a devenit jucaria nepriceputilor. Ce clasic al economiei zicea sa nu dai briciul la maimuta, ca se taie, nu se barbiereste?
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti