Nici cand ma jucam cu creta pe trotuar nu reuseam sa fac atata arta precum am reusit in acest numar al ziarului Romanian Tribune. Culoare, fratilor... Culoare. Ca sa vedem toti cat de diferit e rosul de galben si galbenul de-albastru. Nici nu mai are vreo importanta ca toate trei culorile sunt una cand e vorba de tricolorul romanesc. Diferenta mare ca de la cer la pamant.
Arta de fapt de multe ori nu sta in ceea ce e frumos sau ceea ce place celor mai multi, ci mai degraba este rezultatul muncii unuia, mai mult sau mai putin talentat, dar care are priza la cativa oameni si acestia sunt dispusi sa plateasca pentru ca acel obiect rezultat sa fie apoi parte dintr-o colectie in speranta de a-i impresiona pe altii.
Dragii mei, iata am ajuns si un artist, mai mult din plastic. Am luat toate culorile - politice, le-am asezat intr-un mozaic informational de m-am ametit singur, si-acum vin in fata dumneavoastra in prag de alegeri si sper sa-mi transmit mesajul meu uninominal intr-acest mozaic ziaricest politic ce vrea sa ofere in egala masura tuturor oportunitatea de a-si transmite mesajul. Daca reusesc, e vai de mine. Daca nu reusesc, am muncit degeaba.
Si pentru ca tot sunt ametit de multitudinea culorilor politice, am ramas si fara idei de introducere. Stiti, mi-ar fi placut sa scriu ceva frumos ce sa va placa, insa am hotarat in cele din urma sa fiu din nou sincer cu dumneavoastra si sa va spun ceea ce simt - chiar daca nu reusesc sa imbin suficiente cuvinte frumoase. Mi-au ramas culorile pe maini si mi s-a scurs o parte din vopsea si printre degete. M-as spala pe maini, insa nu vreau sa fiu asemeni lui Pilat. Si totusi, pe undeva ma simt asemeni lui. Doar ca eu n-am dat la moarte pe nimeni. Totusi, nici prieten adevarat n-am putut fi.
Realizez acum, pe masura ce scriu aceste cuvinte, ca cel mai frumos lucru este de fapt adevarul - desi adevarul nu este un lucru ci mai degraba ... Ce este adevarul? Imi vine sa strig de pe varful muntelui, dar nu stiu cine va lua seama. Ma simt obosit. Obosit de cat am urcat si prin ce vai adanci am ajuns. Interesant. Cu cat am urcat mai mult, cu atat parca am ajuns in vai mai adanci.
Am scris multe de-a lungul celor sapte ani de editare al acestui umil ziar romanesc ce se vrea si democrat (adica un fel de-a zice pentru toata lumea - buna), dar si crestin (adica inainte de toate de a-L marturisi pe Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor, El - Adevarul!). Acest numar nu este aproape cu nimic diferit de celelalte cu exceptia faptului ca este mai colorat! Si la propriu, si la figurat. Veti vedea toata culoare politica ce se da la noi acum in prag de alegeri nu pentru ca vrem noi, ci pentru ca vor ei. Problema este insa ca sincer mi-e frica ca nu-i vom mai vedea pe multi dintre acestia printre noi din nou decat peste patru ani la urmatoarele alegeri.
Asa ca dragi alegatori, atentie! Alegeti si dumneavoastra insa va rog mult alegeti pe cei ce credeti ca si daca nu castiga aceasta campanie electorala vor ramane totusi intre noi! Acestia merita alesi! Acestia merita sa ne reprezinte. Iar cei ce vor castiga, da-le Doamne Dumnezeul nostru, Te rugam, suficienta dragoste de noi si de Tine - Adevarul, si-ajuta-le Te rugam sa-si aduca aminte de noi mai des, nu doar la alegeri. Cred Doamne ca mai mult decat pot eu sa spun, Tu poti sa lamuresti pe fiecare!
Steven V. Bonica - Redactor Sef