Dupa cum au evoluat lucrurile in ultima luna de campanie electorala americana, victoria lui Barack Oabama nu este deloc surprinzatoare. Admit ca, la scara istoriei americane, instalarea lui Obama la Casa Alba are o valoare simbolica exceptionala. Admit, de asemenea, ca pentru mentalul negru al Americii, victoria lui Obama are magnitudinea unei revolutii. Dar, oricine a urmarit cu luciditate evolutiile interne americane in ultimii doi ani nu poate fi surprins de victoria democratului. America il astepta pe Obama, iar Obama a fructificat sansa cea mare. Asa cum se asteptau cei citiva lucizi pe care ii cunosc, lui Obama i-a fost mai greu sa obtina nominalizarea democrata, decit sa cistige alegerile prezidentiale.
Nu sint din cale-afara de fericit ca Obama a cistigat si nu simt deloc ca se dechid zarile si viitorul cel bun incepe de azi. Stiu ca o gramada de oameni de pe glob cred ca Obama incepe o noua era istorica, de pace si progres. Asa sa fie! Dar eu am indoielile mele. Nu pentru ca ma indoiesc de abilitatile politice ale lui Barack Obama ori de buna lui credinta. Ci pentru ca zarile acestei lumi se deschid foarte greu si e nevoie de unul cu adevarat ales ca sa poata asigura viitorul. Mai mult, fiind o constructie mediatica, Obama nu e ce pare a fi. Mai mult, fiind numai o constructie mediatica, aproape nimeni nu-l stie pe adevaratul Obama.
De pilda, cine crede ca Obama e un pacifist se inseala. Putini de pe la noi stiu ca Barack Obama a fost de acord cu Robert Gates, secretarul de stat al Apararii in administratia Bush II, cind a cerut sporirea efectivelor armatei americane cu 65.000 de soldati in the United States Army si 27.000 in the United States Marine Corps. De asemenea, la citeva zile dupa ce a fost ales, Obama l-a asigurat pe presedintele polonez ca proiectul scutului anti-racheta merge inainte. Spre iritarea Rusiei, dar si spre stupoarea celor care isi doreau o America mult mai concesiva cu Rusia. Abia a cistigat alegerile, si Obama a dat o declaratie taioasa la adresa Iranului, spre nemultumirea Teheranului. In dosarul israelo-palestinian, Obama are pozitii pro-israeliene atit de transante, incit pare republican adevarat. Ma astept ca, treptat, fanaticii stingii care au fost alaturi de Obama acum sa fie dezamagiti de noul lor idol. Probabil ca si independentii, astazi fascinati de sarmul tinarului presedinte, vor gasi destule motive sa-si astimpere entuziasmul. In orice caz, mie mi se pare ca adevarata problema pe care o ridica victoria lui Obama este cu mult dincolo de Obama insusi si as sintetiza-o astfel: sa-i fi ametit si pe americani parfumul de crin al socialismului de tip european? Mai precis, au votat americanii cu Obama pentru ca doreau o schimbare pur si simplu sau pentru ca au devenit vulnerabili la visul otravitor al socialismului. Daca se confirma prima ipoteza, totul e in regula. Daca se confirma cea de-a doua, atunci e de rau. Faptul ca natiunea americana a ramas mereu imuna la socialism a asigurat victoria democratiilor asupra tiraniilor si mersul inainte al lumii in ultimul secol. Daca poporul american, speriat de criza financiara, de terorism si de eternizarea conflictelor militare, a devenit disponibil pentru socialism, atunci ordinea profunda a lumii se cutremura cu adevarat. Dar, la aceasta intrebare extrem de serioasa, vom putea raspunde abia peste un timp, cind vom vedea cum vor reactiona americanii la primele masuri ale administratiei Obama.
Oricum, entuziasmul cvasigeneral care a cuprins planeta dupa victoria lui Barack Obama in alegerile din 4 noiembrie a ajuns si la noi. Nu se putea altfel. Mai toti politicienii autohtoni au simtit nevoia sa se exprime, la fel si jurnalisti notorii, dar straini de subiect. Dintre toti, evident, dl Mircea Geoana si-a dat in petic cel mai tare, topaind in jurul evenimentului, gata, cum il stim, sa se repeada la papucul lui Obama sau al lui McCain, dupa cum ar fi cazut sortii. De asemenea, au inceput si speculatiile in legatura cu impactul alegerii lui Barack Obama asupra relatiei noastre bilaterale cu SUA. Alfred Moses, fost ambasador american la Bucuresti, declara pentru Antena 3: „Europa nu va fi in atentia lui Obama in mod special. Administratia Obama se va concentra pe Orientul Mijlociu, pe Iran, pe Afganistan, pe China. Zona Marii Negre nu va fi insa o prioritate a administratiei Obama. Din cunostintele mele, Barack Obama nu a fost niciodata in vizita in estul Europei“. Fostul diplomat american, acum la pensie, crede ca temperatura relatiilor dintre Romania si Statele Unite va scadea usor: „Nu cred ca Obama va avea aceleasi sentimente fata de Romania. Relatiile dintre Romania si SUA nu vor fi la fel de calde si de apropiate ca in cazul administratiei Bush. Presedintele Bush a avut o relatie speciala cu Europa de Est si cu Romania, in mod special, pentru ca tara dumneavoastra a sprijinit politica americana in Irak, in Afganistan“. Pe un blog, Michael Radu, cercetator la Institutul de Studii de Politica Externa din Philadelphia crede, la rindu-i: „Odata cu schimbarea politicii fata de Moscova si apropierea de pacifismul din Bruxelles, importanta Romaniei (si a fostelor tari comuniste in general) va scadea, si odata cu asta si nivelul de sprijin politic si economic“. Numai dl Geoana este optimist. Fostul nostru ministru de Externe e sigur ca „va lucra impreuna“ cu Obama. Zice ca e prieten cu vicepresedintele Joe Biden si de-aia. Din punctul meu de vedere, orice predictie despre politica externa a lui Obama este hazardata. Ar fi mai bine sa dam dovada de prudenta, si nu de exuberanta.
Obama este, inca, o enigma.
Sever Voinescu - Dilema Veche