Testamentul lui Ticu: deconspirati-i pe securisti!

Fostul detinut politic Ticu Dumitrescu n-a renuntat nici aproape de moarte la marea sa dorinta, de a vedea starpite ultimele urme ale comunismului. Dincolo de moarte, Ticu Dumitrescu a dat o ultima lovitura regimului care l-a chinuit ani in sir: sicriul fostului detinut politic a fost depus, dupa dorinta acestuia, intr-unul dintre locurile simbol ale comunismului. Este vorba de cladirea care pana in 1989, o vreme si dupa, a fost locul de munca al unor tovarasi: sediul Comitetului Central.

Poate de aceea scurta slujba tinuta vineri 5 decembrie a.c., dupa-amiaza, in actualul sediu al Ministerului Internelor a fost, mai degraba, un ritual, o exorcizare, o curatire a locului. Constantin Ticu Dumitrescu a decedat la varsta de 80 de ani, dupa o lupta crancena impotriva cancerului.

Politicienii de azi n-au fost de fata cand trupul lui Ticu a fost adus. Erau ocupati cu o serie de consultari si negocieri care sa duca la formarea unui nou guvern. Il asteptau doar cativa angajati ai Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) - institutia pentru care s-a zbatut atata amar de vreme.

Ultima victorie a lui Ticu pe care acestia si-o amintesc a fost lansarea unui volum de memorii ale fostului detinut, ce ar fi trebuit sa apara imediat dupa Revolutie. A fost bine si asa, la aproape 19 ani distanta: „Radia de bucurie, era incantat ca reusise. Nu stiu insa cat se simtea de implinit: avea si alte proiecte de terminat“, ne-a spus unul dintre oamenii care i-au fost alaturi.

„Grijile sale erau legate tot de continuarea deconspirarii Securitatii. Ultima data cand ne-am intalnit, inainte de alegeri, despre asta vorbea“, a marturisit si Claudiu Secasiu, membru in Colegiul CNSAS.

Paturi din beton, o masuta din beton
Reintoarcerea de vineri a lui Ticu Dumitrescu in actualul sediu al MIRA are ceva ritualic. In 1949, la doar 21 de ani, acesta era adus in aceeasi cladire, folosita, la acel moment, pentru anchetele brutale „predate“ dusmanilor proaspa tului regim comunist. Cei arestati erau introdusi in cladire pe partea dreapta, prin „Strada Ministerului“.

Erau dusi intr-o sala comuna, asteptau cateva ore, dupa care erau coborati in beciuri. La arest. O celula avea trei pe doi metri patrati si totul era din beton: doua paturi supraetajate din beton, o masuta din beton si doua scaune din beton. Pe paturi erau niste saltele, iar la usa un gratar mare din fier si un oblon. Lumina statea aprinsa continuu. Detinutii erau scosi la anchete numai noaptea si directionati catre birourile ministerului.

In afara batailor administrate in timpul „audierilor“, anchetatorii foloseau si o alta metoda de tortura, cu rezultate rapide: infometarea. Singurul fel de mancare era o ciorba facuta din varza, cartofi, arpacas si fasole. Printre detinuti era chiar un joc: cine gasea mai mult de 20 de boabe de fasole in farfurie era declarat castigator.

Un interogatoriu „clasic“ dura 70-80 de ore, iar cel mai temut anchetator era capitanul Branzaru, 150 kg, oligofren, chemat in general cand ceilalti oboseau si capabil sa bata pana la 12 ore incontinuu. Corneliu Coposu, unul dintre prietenii apropiati ai lui Ticu Dumitrescu si detinut alaturi de acesta in anii aceia, este exemplul perfect al efectelor acestor anchete: la intrarea la inchisoare cantarea 114 kg. 18 ani mai tarziu, greutatea sa era de doar 51 de kg.

A disparut „un om politic de mare tinuta morala“
„Am pierdut una dintre vocile cele mai puternice impotriva comunismului, voce care a sustinut intotdeauna ca adevarul trebuie sa fie cunoscut“, a declarat presedintele Romaniei, Traian Basescu. Regrete fata de disparitia lui Ticu Dumitrescu si-au exprimat si fostii sai colegi de la CNSAS. „Simbol al luptei si al rezistentei impotriva regimului comunist (...) a initiat si urmarit cu perseverenta deconspirarea activitatilor criminale ale Securitatii“, se arata in ferparul in care moartea acestuia este deplansa.

Omagii au fost aduse si de catre Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, precum si de Institutul National pentru Memoria Exilului, care deplange pierderea unui „om politic de mare tinuta morala“. „A dat dovada de un curaj exceptional, cand a pus prima data problema deconspirarii fostei Securitati“, la inceputurile democratiei romanesti, a spus si liderul de onoare al PNTCD, Ion Diaconescu.

Ticu Dumitrescu a fost inmormantat duminica in satul sau natal, Fanari, din judetul Prahova.

DESTINUL CNSAS
Ridicat de Ticu Dumitrescu, ingropat de magistrati
Infiintarea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) este strans legata de numele lui Constantin Ticu Dumitrescu, considerat parintele spiritual al institutiei.
Acesta a initiat, in 1999, Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, document care a dat, practic, nastere CNSAS. Scopul principal al institutiei era verificarea apartenentei ca agent sau colaborator al Securitatii.
Scandalul „Turianu“

Primul Consiliu al CNSAS a fost constituit in 2000, iar sase ani mai tarziu au fost validati noii membri.

Sedimentarea noii formule de conducere a fost periclitata insa de scandalul cauzat de alegerea in functia de presedinte a lui Corneliu Turianu, propus ca membru in Colegiu de presedintele Traian Basescu. Ticu Dumitrescu a amenintat atunci cu demisia si l-a acuzat pe presedinte ca doreste impiedicarea deconspirarii fostei Securitati. Spiritele s-au calmat numai dupa ce Claudiu Secasiu - propus de liberali - a devenit noul presedinte al Colegiului.

Competenta, drastic limitata
Lovitura cea mai puternica primita de CNSAS a venit insa la inceputul acestui an, cand Curtea Constitutionala a acceptat o contestatie depusa de Dan Voiculescu, cel care primise, anterior, verdict de colaborator. Consiliul n-a disparut, dar atributiile
i-au fost drastic limitate, in urma adoptarii de catre Senat a unei ordonante de guvern in octombrie. Astfel, in prezent, Colegiului nu i-a ramas decat posibilitatea de a constata calitatea cuiva de fost „colaborator“.

Mai mult, nu-i mai poate verifica din oficiu pe fostii nomenclaturisti, iar pe preoti ii poate lua in vizor numai daca Biserica doreste acest lucru. Sentinta a fost pusa de Ticu Dumitrescu pe seama faptului ca institut ia urma sa verifice dosarele mai multor magistrati, inclusiv a unor membri ai Curtii.

Printre cei care au primit verdict de colaborare cu Securitatea se numara Rodica Stanoiu, fost ministru al justitiei, Mona Musca, fost ministru al culturii, magistratul Florica Bejenariu, istoricul Constantin Balaceanu Stolnici, jurnalistul Cornel Ivanciuc, oamenii de cultura Mircea Iorgulescu, Cezar Ivanescu sau prelatii Andreicut, Pimen si Corneanu.

VIATA TUMULTUOASA
Un luptator de cursa lunga
Pe Ticu Dumitrescu il chema, de fapt, Constantin-Grigore Dumitrescu. Nascut in comuna Ciumati, din Prahova, pe 27 mai 1928, Ticu a fost o figura aparte a disidentei anticomuniste. Dumitrescu provenea dintr-o familie de luptatori anticomunisti si a fost arestat in repetate randuri de Siguranta, pe cand era elev la Liceul „Sfintii Petru si Pavel“, din centrul Ploiestiului.

Intre 1945 si 1948 a urmat Facultatea de Drept, apoi a devenit un fugar si, in 1949, a fost arestat de Securitate si condamnat ca detinut politic. A fost eliberat in 1953 (cu domiciliu obligatoriu), rearestat in 1958 si condamnat la 23 de ani de munca silnica pentru crima de „uneltire“. In 1962 i se comuta pedeapsa la sase ani inchisoare corectionala. A fost gratiat doi ani mai tarziu, la eliberarea detinutilor politici. A fost unul dintre detinutii politici-model si n-a efectuat nicio zi de carcera, precum alti taranisti, mai inversunati.

Dupa eliberare, cererea sa de a-si putea continua studiile a fost respinsa, asa ca Dumitrescu a „activat“ ca muncitor, functionar tehnic, sef de santier. In ultima calitate a avut „rezultate deosebite in munca“, primind mai multe diplome si medalii din partea statului comunist. In 1982 primeste din partea CC al PCR, avand semnatura lui Nicolae Ceausescu, Ordinul Muncii Clasa a III-a, pentru contributia adusa la propasirea muncii „socialiste“. Un simplu gest al propagandei comuniste, pentru a arata cum s-au „indreptat“ vechii dusmani ai regimului.

Un taranist radical
A participat si la Revolutia din 1989, fiind printre cei care au intrat in sediul Comitetului Central, a fost membru CPUN (1990-1992). Intre ’92 si ’96 a fost senator, interval de timp in care a fost si presedintele Comisiei de cercetare a abuzurilor. Ticu Dumitrescu a fost si presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania si presedintele Uniunii Internationale a Fostilor Detinuti Politici.

Dumitrescu ramane insa in constiinta publica drept initiatorul Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, care a dus la nasterea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Taranist intransigent, Ticu s-a retras din PNTCD in 1999 pentru a reveni in 2003 si a se retrage iarasi, definitiv, din politica, in acelasi an.

MEMORII
„Eu n-am avut tinerete...“
In luna mai a acestui ultim an din viata lui Ticu Dumitrescu, Editura Polirom a publicat un proiect editorial mai vast semnat de fostul detinut politic. Cele trei volume cuprind mai multe memorii ale unor oameni incercati, inclusiv pe ale lui Ticu Dumitrescu, care isi propusese sa le publice imediat dupa 1989, dar s-a lasat purtat de tumultuosul val postceausist. Dumitrescu a scris masiv la sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80, in conditii grele, intr-un „biroudormitor“, intr-o baraca din Muntii Vrancei, unde era seful unui santier forestier. Marturiile lui Dumitrescu nu sunt, neaparat, opera unui scriitor inzestrat, insa developeaza calitatile unui foarte bun cercetator, fiind sustinute cu numeroase documente de arhive. Ticu si-a rezumat singur viata in fraza aceasta sublima: „Eu n-am avut tinerete, insa am dobandit cel mai paradoxal titlu de noblete din istoria umanitatii, cel de detinut politic“.

Vlad Odobescu, Mihai Mincan, Andreea Pocotila,
si Andrei Craciun - Evenimentul Zilei