Cu toate ca sarbatorile aproape intotdeauna ne distrag atentia de la problemele vietii de zi cu zi, de data aceasta vreau sa scriu despre ceea ce mi-a ramas pe inima ca o incarcatura de nemultumire si nedumerire. Si pentru ca dupa sarbatori subiectul acesta va reveni in atentia multora dintre dumneavoastra e bine sa-mi stiti parerea, cu atat mai mult cu cat nu mi-a fost deloc usor - si probabil nici pentru dumneavoastra, sa accept ideea aliantei guvernamentale incheiate recent in tara intre PDL si PSD.
Nu mai este nici o noutate faptul ca la fel ca cei mai multi dintre romanii ce traiesc in afara Romaniei am ajuns si eu sa-mi cladesc sperante intr-o relatie mai buna a diasporei romanesti cu tara natala, la nivel administrativ si politic, prin castigarea la ultimele alegeri parlamentare a celor mai numeroase locuri de catre PDL atat in Senat cat si in Camera Deputatilor. Sentimentele de bucurie traite - nu doar de romanii din afara tarii dar si de majoritatea celor ce traiesc in tara si au ales sa participe la vot, au fost insa de scurta durata. Imposibilitatea unei aliante de dreapta la guvernare rezultata din refuzul si incapatanarea liberalilor, condusi de ex-Prim Ministrul Romaniei Calin Popescu Tariceanu, face ca unica sansa de guvernare a partidelor de dreapta pe care Romania a avut-o de la revolutia furata din 1989 si pana azi, sa fie spulberata. In pofida memoriilor si apelurilor publice facute de remarcabili militanti de dreapta in lupta lor continua anticomunista, iata ca FSN-ul a fost oarecum refacut sub obladuirea presedintelui Basescu in alianta pentru o guvernare PDL + PSD. Trebuie remarcat insa argumentul ca majoritatea alesilor in Parlamentul Romaniei, atat din PDL cat si din PSD, sunt mai tineri si nu au fost membri ai FSN pe vremea cand acesta exista.
Desigur ca si argumentele invocate de liderii democrat-liberali sunt oarecum merituoase de a fi luat in seama daca e sa privim la situatia crizei economice mondiale ce ameninta Romania. Imperativitatea existentei unui guvern stabil cu sprijin majoritar in Parlament este de netagaduit, insa cu toate acestea nu pot sa trec cu vederea faptul ca ne-am luptat ani de zile pentru ideea de a avea o guvernare si un presedinte de dreapta (sau cel putin centru-dreapta) pentru a finaliza procesul de indepartare de comunism si socialism.
Iata-ne asadar in fata unei realitati dure: dreapta si stanga au dat mana cu mana si promit a salva Romania si implicit Romanii de pretutindeni de la dezastru total, timp in care ce-a mai ramas (sau mai bine zis ce va mai ramane dupa migrarea de la un partid la altul) in singurul partid romanesc pretendent a fi de dreapta sta in opozitie doar pentru ca seful sau nu si-a vazut visul implinit de-a fi renumit pentru un nou mandat ca Prim Ministru. Ciudat orgoliu si cam prea costisitor pe spatele romanilor de buna credinta ce-au ales altceva decat ce-au primit. E drept, daca alegeau mai multi nu cred ca eram azi in situatia aceasta. Oricum, istoria are acum un nou inceput insa unul plin de nedumerire.
Steven V. Bonica - Redactor Sef