Interviu realizat de Ana Zidarescu pentru ziarul Evenimentul ZileiFoto: Adina Cicort - director si editor al revistei „Romanian VIP“ din Dallas, Texas Prima poveste de Craciun despre romanii din strainatate este a Adinei Cicort, plecata din Romania in 2004. „M-am indragostit si m-am casatorit cu un roman american, iar impreuna am decis ca e mai usor de intemeiat un viitor si o familie in SUA, decat in Romania. Nu regret decat faptul ca suntem foarte departe de tara“, spune Adina.
Implicata in cadrul comunitatii din Dallas, in care s-a stabilit, romanca este cunoscuta ca pictorita, publicista, organizator de evenimente si Ambasador Cultural si Economic, in cadrul Consiliului Texasului de Nord pentru vizitatorii internationali.
EVZ: Cum vei petrece Sarbatorile din acest an?
Adina Cicort: Si in acest an vom sarbatori Craciunul si Revelionul in mod traditional romanesc, desi suntem departe de tara. Vom pregati bucate romanesti – sarmale, salata de boeuf, toba, caltabos, carnati, friptura, muraturi, cozonaci, prajituri de casa, vin romanesc, chiar si apa minerala din Romania. Vom asculta colinde si alte melodii romanesti.
Am avut chiar un concert de colinde aici, in Dallas, in cadrul comunitatii romanesti. Ne vom vizita familiile si prietenii, neuitandu-i pe cei dragi de acasa, cu care vom conversa la telefon si mai ales pe internet. In general, de Craciun mergem la biserica, serile de Ajun si de Craciun le petrecem in familie, iar restul, mai ales in cele de sfarsit de saptamana, ne vizitam prietenii apropiati sau organizam mese la noi acasa. De Revelion, vom organiza o petrecere, unde, de obicei, ne adunam multe familii.
A cata oara este cand petreci Craciunul departe de tara?
Pentru mine, acesta este al cincilea an cand imi petrec Sarbatorile de iarna in America.
Care este ocupatia ta actuala si cele mai importante reusite in afara Romaniei?
Sunt directorul si editorul publicatiei „Romanian VIP“, care se adreseaza romanilor de pretutindeni. De asemenea, sunt realizatorul si administratorul Forumului Romanilor din Dallas. In afara de acestea, impreuna cu sotul meu, detin un grup de firme in domeniile IT si publicitate. Mai mentin un site de stiri locale in limba engleza si sunt organizatorul unor evenimente lunare de business, la care participa peste 100 de oameni de afaceri americani din zona Dallas Fort Worth.
Nu in ultimul rand, ma ocup cu arta vizuala -pictura- si scriu articole de presa, poezie si proza scurta. Am avut mai multe expozitii si aparitii in presa locala americana si in cea romaneasca. Sunt membru activ al unor organizatii culturale locale, reprezint Romania la evenimentele Organizatiei DFW International, si mai sunt Ambasador Cultural si Economic, in cadrul Consiliului Texasului de Nord pentru Vizitatorii Internationali.
Insa, mai presus de toate, sunt mama si sotie, fericita sa traiesc fiecare zi cu sentimentul de implinire si recunostinta fata de ceea ce Dumnezeu imi daruieste necontenit. Toate acestea le consider reusite si ma mandresc sa pot promova romanii si reprezenta cu onoare Romania, in oricare din aspectele vietii mele.
Cum se simt Sarbatorile intr-o alta tara decat Romania?
Sunt diferite. In primul rand, din cauza ca nu suntem impreuna cu toti cei dragi, iar in al doilea rand, aici in Texas, nu ninge si nu avem niciodata zapada. Acest fapt schimba total decorul si romantismul sarbatorilor de altadata, cu care eram obisnuiti. Pe urma, cu trecerea varstei, devii din ce in ce mai nostalgic, dar traind in afara tarii, nostalgia este mult mai accentuata, iar dorinta de a sarbatori romaneste, asa cum faceam odata, devine tot mai pronuntata. Cam acestea sunt diferentele majore.
Totusi suntem foarte bucurosi ca putem viziona posturile romanesti si aici si ca putem comunica la orice ora, cu usurinta, cu persoanele dragi din Romania. Toate acestea ne aduc mai aproape si ne fac sa ne simtim alaturi de ai nostri, conectati la pulsul din Romania.
Cat de important este pentru romanii din strainatate sa mentina vie traditiile?
Pentru noi este foarte important sa mentinem vii traditiile stramosesti, pentru ca, in ciuda faptului ca ne adaptam vietii din tara de adoptie, pe cat s-ar crede ca ne-am pierde identitatea romaneasca, in realitate, pe atat de mult ne-o regasim. In amalgamul de mentalitati si de culturi straine, ne regasim si ne identificam ca romani, cu particularitatile date de educatie, traditii si obiceiuri. Ajungem sa ne cunoastem plusurile, dar si minusurile, sa ne dorim sa evidentiem ceea ce este mai bun si mai deosebit.
Din aceasta cauza, multi romani sunt apreciati in comunitatile in care traiesc si se bucura de respectul strainilor. Pacat ca se cunosc mult prea putine lucruri de bine despre romani. Despre acesti romani dorim sa scriem noi la „Romanian VIP“, o publicatie a romanilor din lume.
Vrem sa pastram vii traditiile si cultura romaneasca pentru romanii de pe intregul glob, astfel ca si copiii nostri, desi majoritatea nascuti pe meleaguri straine, sa cunoasca radacinile si ceea ce ei sunt cu adevarat, fara sa le fie rusine de originea lor.
Avem nevoie de cat mai multe evenimente care sa intareasca spiritul romanesc si sa creeze sentimentul ca apartinem unei comunitati organizate si interesate sa promoveze valorile romanesti.
Cum s-au adaptat traditiile romanesti la societatea americana?
Cu siguranta, traditiilor noastre li se mai adauga si cele americane. De exemplu, in afara de colinde romanesti mai ascultam si colinde americane. Am mai luat si obiceiul de a atarna sosetele de Craciun deasupra semineului, iar eu nu imi amintesc sa-l fi facut vreodata in Romania. Aici insa, e nelipsit. Un alt obicei este ca imediat dupa Ziua Recunostintei sa ne montam luminitele pe casa si in gradina, iar in fiecare seara sa le aprindem.
Sarbatoarea Ignatului s-a pierdut. Foarte putini romani americani pot taia porcul. Depinde unde locuiesc, pentru ca, in majoritatea oraselor nu ai voie sa sacrifici animale la tine in curte. Atunci avem noroc cu restaurantele romanesti sau cu cei care locuiesc in afara oraselor si ne putem aproviziona de la ei cu preparate, precum toba sau caltabos. Un alt lucru la care am renuntat, este sa mergem cu colindul, si deseori ne este dor de acest obicei. Din pacate, este mai greu aici, din cauza distantelor foarte mari pe care trebuie sa le parcurgem pana la casa altui roman. Totusi, in alte comunitati romanesti din alte state americane, se pastreaza aceasta traditie si este tare frumos!
Cum a fost primul Craciun in afara tarii?
Pentru mine, primul Craciun dupa ce am plecat din Romania, a fost si trist, dar si fericit. Trist, pentru ca era primul Craciun departe de familia mea. Fericit, pentru ca era primul petrecut cu sotul meu. Am ajuns in America chiar in Ajunul Craciunului si mi s-a parut ca am aterizat pe o alta planeta. Nimic nu imi era familiar, soselele pareau imense, decorul complet diferit fata de cel european, zapada deloc, doar soare cu dinti. Am avut noroc ca am mai prins cateva ore inainte sa se inchida magazinele cu ocazia sarbatorii si astfel am reusit sa ne facem cumparaturile.
Sotul meu ajunsese in oras cu doar doua ore inaintea mea, dupa un drum de trei zile de sofat, strabatand America de-a lungul, din Nord pana in Sud, infruntand furtuni de zapada si ingheturi, mutandu-se in acelasi timp cu mine. Doar ca eu veneam din Romania si el din alt stat american. A fost o adevarata aventura, de care ne aducem aminte cu mare placere. Am ales sa ne stabilim in SUA pentru ca sotul meu traia de multi ani aici si pentru ca, totusi, SUA este o tara cu un sistem foarte bine pus la punct, care functioneaza fara lacune. Nivelul de trai este incomparabil fata de majoritatea celorlalte tari. In plus, in general, aici nu esti tratat ca un strain.
Ce evenimente se organizeaza acum in comunitatea de romani in care v-ati stabilit?
Sambata am participat la un spectacol de colinde, organizat la una dintre bisericile romanesti din Dallas. A fost foarte frumos, mai ales pentru ca si-au dat mana mai multi romani de la biserici si religii diferite si au organizat totul cu pasiune si dedicatie. Avem nevoie de cat mai multe astfel de evenimente de acest fel, care sa intareasca spiritul romanesc si sa creeze sentimentul ca da, apartinem unei comunitati organizate si interesate sa promoveze valorile romanesti si sa fie reprezentata ca un tot unitar, indiferent de credinta fiecaruia.
Ce-ti lipseste cel mai mult in aceste momente?
Familia intregita si momentele acelea de pregatire, bucurie si emotie, toti adunati in jurul mesei, zarva de dinaintea sarbatorilor, cand gospodinele se inghesuiau la cozi si isi transmiteau care cum au gasit produse mai bune si mai ieftine, mirosul de cozonac si de bucate aburinde, sunetul clopoteilor si bicelor colindatorilor, glasurilor de copii jucandu-se in zapada, taiatul porcului si sarbatoarea de Ignat.
Care sunt dorintele tale pentru anul care vine?
Sa fim cu totii sanatosi, sa avem pace, armonie, belsug, dragoste si intelegere in familie, sa fim mai buni si sa apreciem fiecare moment la superlativ.
Te gandesti sa te intorci in Romania?
Cu siguranta ma voi intoarce, insa nu ma gandesc la aceasta ca la o mutare definitiva, permanenta, ci mai degraba ca la crearea unei punti de legatura intre America si Romania, pe care sa o parcurg foarte des.
Care este mesajul tau pentru romanii din diaspora?Romanilor din diaspora le doresc sa fie mandri de originea lor, sa faca cinste neamului nostru prin comportamentul lor, oriunde s-ar afla! De asemenea, sa lupte pentru drepturile lor si sa se implice in cadrul comunitatii romanesti din zona in care locuiesc si, de ce nu, si in Romania.