Daca nu auzeam eu stirea in direct pe canalul de stiri ci mi-ar fi dat de veste vreun amic as fi zis ca-i banc. Si cu toate ca nu era banc nu m-am putut abtine din ras o buna bucata de vreme. In acelasi timp eram nedumerit, ba chiar ingrijorat de cele auzite.
Faptul ca un copil de 14 ani a reusit sa pacaleasca sefi ai politiei orasului Chicago facandu-i sa creada ca este la randul lui politist a fost un soc pentru toate canalele de stiri locale, nationale si chiar internationale. Deci un copil cu imaginatie, ce-i drept si cu o pasiune nebunatica de-a fi politist, reuseste sa-si cumpere uniforma de politist si dupa ce se prezinta la una dintre statiile de politie “la datorie” este luat drept politist fiind trimis impreuna cu un partener in teritoriu pentru mai bine de 5 ore. Fara a fi fost cunoscut, fara a fi fost legitimat, ... doar pentru ca avea o uniforma de politist si putea sa poarte o discutie la prima vedere pe limbajul politistilor. Au urmat 5 ore in care politistul real cu care a fost trimis “in misiune rutiera” copilul nici macar nu a banuit ca noul partener este un minor fara o zi de academie de politie. Abia dupa ce acestia au ajuns din nou in statia de politie pentru a completa unele rapoarte la urma unor actiuni politienesti de rutina, un superior a devenit suspect cu privire la copilul de 14 ani pentru ca uniforma acestuia nu avea brodeul stelei oficiale ale Politiei orasului Chicago. Intrebat ce varsta are, prima data a spus ca are 21 de ani, ... insa nu-si stia data nasterii. Dupa putina ezitare baiatul si-a dat numele si varsta reala socandu-i pe toti politistii din statia respectiva, bineinteles apoi pe toti cei ce-au auzit cele intamplate in ziua de sambata 24 ianuarie a.c. in Districtul 3 al Politiei din Chicago de la adresa 7040 S. Cottage Grove Ave. Intrebat de ce a facut s-a aventurat intr-o astfel de actiune, copilul a spus ca era plictisit si asta i-a fost singurul motiv.
Pentru faptul ca a riscat punandu-si viata in pericol precum si a politistului cu care a fost trimis in misiune, dar in special pentru ca a pretins a fi un ofiter al legii, copilul bine facut si musculos ce arata in opinia multora mult mai matur decat i-e varsta a fost arestat si retinut in detentia juvenila urmand sa fie judecat si pedepsit conform legii, afland pe aceasta cale faptul ca meseria de politist nu este o joaca.
Ulterior s-a aflat ca baietandrul de culoare dornic de aventura nu s-a aflat la prima joaca de-a politistul ci ca mai avea doua antecedente, una cu mai bine de un an in urma.
Iata ca in timp ce noi, cetatenii de rand platim bani seriosi in taxe pentru a fi paziti de politiile municipalitatilor unde locuim sau muncim, cei alesi sa raspunda de supravegherea cadrelor politiei pot fi pacaliti si dusi in eroare de copii. Mi-e frica sa ma gandesc ce se putea intampla daca cei doi trimisi in misiune de sergentul responsabil ar fi ajuns intr-o situatie de confruntare fiind nevoiti sa scoata arma. Iata ca gluma a fost de prost gust si vadit copilareasca.
Si totusi, parca pot sa trec cu vederea gravitatea faptului daca ma gandesc doar la mintea copilareasca a unui baietandru bine facut, plictisit, pur pasionat de a fi politist inca de la varsta de 5 ani dupa cum declara chiar mama sa. Insa cand realizez faptul ca, la fel ca strecurarea acestui copil in randurile politistilor doar pentru ca s-a imbracat ca ei, de prea multe ori oameni maturi in plina responsabilitate pacalesc o lume intreaga imbracandu-se intr-un anume fel si adoptand un limbaj si vocabular oarecare ajung sa fie intr-o pozitie ce nu li se cuvine absolut deloc.
Sunt prea obisnuit cu astfel de evenimente daca e sa privesc in special la lumea politica romaneasca. O serie de evenimente care mai de care mai hazlii, si totusi de plans, prin care oameni ce-au ajuns intr-o pozitie de responsabilitate au dovedit ca locul lor nu era acolo si au facut abuz de increderea celor ce i-au ales. Nu degeaba remarca unul dintre reputabilii jurnalisti romani din tara ca in Romania nimic nu mai surprinde pe nimeni.
Si daca e sa compar aventura baiatului de culoare cu comportamentul de circar pacalici al guvernatorului Blagojevich, ce este acuzat de catre politia federala americana (FBI) ca ar fi incercat sa scoata la licitatie postul vacant de senator eliberat de proaspatul presedinte american, parca nu-mi vine sa cred ca un om matur si responsabil ales in cea mai inalta functie din statul Illinois a fost in stare sa comita o astfel de actiune, mai ales ca am avut ocazia sa-l cunosc personal.
Suprinderea desigur mi-a fost mare, cu toate ca in ultimul an au fost publicate tot mai des stiri in presa americana despre caracterul dubios al guvernatorului de origine sarba.
Si pentru ca m-am lasat tras de carisma acestuia in campania electorala de realegere a sa in functia de guvernator al statului Illinois in anul 2006, ma simt obligat sa-mi marturisesc prima dezamagire - veche acum de mai bine de un an.
Cu toate ca domnia sa a promis reinstituirea relatiilor biroului sau guvernatorial cu comunitatile etnice ale acestui stat dupa alegerile din noiembrie 2006 (readucandu-le la o situatie similara precum in timpul guvernarii predecesorului sau), odata trecut peste emotiile electorale si vazandu-se cu banii stransi de la comunitatile etnice, si chiar de la un numar impresionant de romani de buna credinta, pare-se ca realesul poporului a fost cuprins de o amnezie partiala ce l-a facut sa uite de cele promise. Nu a mai acordat atentie si nici timp problematicii comunitatilor etnice din acest stat ci si-a vazut de afacerile sale - cat de curate sau cinstite se vede acum.
Vedeti, nu doar in Romania sunt pacalici si pacaliti ci ... de ce nu chiar si in modelul mondial al democratiei si tara tuturor posibilitatilor.
Ce ne face insa nedumerirea si dezamagirea mai usor de depasit este faptul ca aici de bine de rau mai exista ac de cojocul unor astfel de caractere si, fie ca e puscaria juvenila sau tribunalul senatorial al statului si ulterior tribunalul federal, cei prinsi asupra faptului sunt scosi din scena publica si pedepsiti conform legii, indiferent cine ar fi ei. De fapt, guvernatorul Blagojevich nu v-a fi primul de teapa lui in puscarie, chiar predecesorul sau fiind inchis la varsta de 74 de ani pentru coruptie.
De-a lungul numeroaselor mele vizite in Romania din ultimii zece ani am fost intrebat daca nu ma voi muta vreodata din nou in tara. De fiecare data am raspuns ca inca nu vad cum ar fi posibil acest lucru. Ei bine, vreti sa stiti cand romanii ar simti mai usor posibila intoarcerea acasa? Atunci cand si in Romania calea dreapta a dregatorilor strambi ar duce in puscarie!
Apropo, ce se mai aude de Zambaccian? Cititi si reportajul de la pagina 6.
Steven V. Bonica - Redactor Sef