Cel mai rau lucru pe care-l poate aduce criza economica e criza de incredere, aglutinarea spaimelor intr-o panica generalizata producand mult mai multe pagube decat absenta banilor, ingustarea pietelor, somajul si saracia. Iata de ce boala nationala romaneasca a scenaritei, complexele provenind din si generand teorii conspirationiste sunt primele care trebuie tratate. O criza economica are, desigur, autori, profitori, laudarosi care prezic ulterior exact invers ce au afirmat anterior si genereaza tot felul de speculanti si tamaduitori din randul celor care stiu sa se imbogateasca din nenorocirea altora. Dar o criza, daca este una adevarata, are, in primul rand cauze profunde, obiective, structurale.
Psihozele se inmultesc, nesiguranta naste neincredere in proiecte, criza mentalitatii transformand esecul in regula si nu exceptie a initiativei economice. E adevarat ca, fie ca pierzi, fie ca castigi, negustor te numesti, dar cine poate rezista intr-o lume in care pierde orice-ar face? Mai bine nu face nimic. Oamenii au nevoie de succes, de incredere, de profit, de motivatii. Exista, desigur, indivizi speciali, genii sau sfinti, care pot trai o intreaga viata de esecuri si suferinte pentru credinta sau ideile pe care le slujesc. Dar ei sunt putini (si e bine ca e asa!) iar lumea, consumand marile mituri si destine exemplare, se multumeste sa traiasca pur si simplu iar tendinta de a substitui destinele exemplare si valorile cu surogatele nu e o boala chiar asa recenta a umanitatii. Cand apare o criza majora, ea e si de valori, de mentalitate, de incredere. Fiecare individ sau comunitate trebuie sa-si trateze criza proprie in ansamblul crizei generale. De marea criza trebuie sa se ocupe cei care pot si trebuie sa raspunda de cauzele, efectele si vindecarea ei.
Probabil ca si guvernantii nostri isi pun astfel de probleme, sau si le vor pune dupa ce vor termina de impartit functiile. Si pentru ei e valabila afirmatia ca trebuie sa se ocupe mai intai de propria mentalitate. Scriam cu ceva timp in urma, dupa „defectul Mitrea“ ca un Miron (dar Cosma) e pe cale sa fabrice un Partid Muncitoresc Roman (nu stiu daca-i va zice chiar asa, asta era informatia de atunci). S-a intamplat. PSD continua sa se franjureze, chitaitul triumfal al lui Vanghele anticipand vaietele care vor urma. PDL tace (ca acolo de disciplina de otel) dar focul arde mocnit. La PNL (unde ar trebui sa se afle alternativa, daca actuala guvernare clacheaza), orgoliile unor de-al de Orban ar putea face mult mai mult rau decat inamicii clasificati ai partidului. Intre timp, tara n-are buget si nu va putea plati curentul si salariile bugetarilor (daca se accepta bugetul liberal din octombrie, el putea fi rectificat in ianuarie, chiar cu avantaje demagogic-electorale) iar austeritatea care va sa vina creeaza de pe acum spaime. Cine sa mai creada pe cine, cand promisiunile (sigur mincinoase) sunt urmate de solutii (care de ce n-ar fi mincinoase?). Diversi specialisti din afara apreciaza ca Romania va intra in colaps. Cu tunatoare si tricolore voci, cei de-aici zic ca nu. Romania are niste avantaje (culmea, provenind din dezavantaje), dar pericolul cel mare nu e inlaturat: criza de incredere creste ca un tzunami si ea poate matura nu doar smecheriile crosetate cu cinism ci si resursele reale ale revenirii economice. Resurse pe cat de reale pe atat de amenintate de cei care nu pricep ca romanii obisnuiti tin cu guvernul (oricare ar fi el) daca si guvernul tine cu sine si nu uita pe cine serveste. Are multe teme acest guvern si destule prioritati dar in primul rand el trebuie sa genereze incredere. Parlamentul poate vota o motiune de cenzura (ceea ce nu se va intampla), dar poporul (exact asta prost, ca altul n-avem) poate vota, sfidand orice campanie electorala, o motiune de neincredere.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti