Problemele iernii: fracturile

Ca sa fiu sincer, acest articol trateaza o problema la care chiar eu, in calitate de autor, as prefera sa nu ma gandesc. Pe de alta parte, informatiile cuprinse in el mi-au fost de ajutor in surprinzator de multe situatii dificile. Cititi, asadar, cu atentie cele ce urmeaza, fiindca elementele practice care vor fi prezentate se pot dovedi salvatoare, nu doar pentru dvs., ci si pentru cei din jur. Aceasta, cu atat mai mult cu cat an de an, iarna, la noi in tara, trotuarele din orase ajung adevarate patinoare, acoperite cu gheata si zapada. Din cauza lor (merit exclusiv al nepasarii municipalitatilor) mii de oameni ajung in spitale, la sectiile de Ortopedie si Traumatologie cu fracturi si luxatii, Romania stabilind si in aceasta privinta un trist record zonal al numarului de accidente raportate la mia de locuitori. Victimele sunt mai ales persoane in varsta, care din cauza fragilitatii oaselor si a tonusului muscular scazut sunt mult mai predispuse la fracturi. Ce e de facut? In primul rand, sa circulam cu mai multa atentie (un sfat pe care, cu siguranta, il stiati) si tot in primul rand, sa aflam cat mai multe despre aceasta problema, pentru ca o leziune osoasa sau a articulatiei depistata la timp si tratata corect trece de cateva ori mai repede.

Atunci cand se produce un accident mai grav la nivelul membrelor, exista trei posibilitati de diagnostic: entorsa, luxatie ori fractura, ultima fiind de regula cea mai grava, motiv pentru care ne vom ocupa de acest subiect in mod special. Definita pe scurt, fractura este ruperea unui os, rupere care poate merge ca gravitate de la o simpla fisura pana la o leziune la care se formeaza aschii. Daca in cazurile grave, fracturile sunt usor de recunoscut, atunci cand exista simple fisuri sau cand ruptura nu este insotita de o dislocare evidenta, recunoasterea fracturii o poate face numai un medic specialist care dispune de o aparatura adecvata. De aceea, cel mai bine este ca atunci cand exista un traumatism puternic la nivelul osului sau al articulatiei, iar cel accidentat acuza dureri puternice si nu-si mai poate folosi membrul afectat, el sa fie transportat de urgenta la spital dupa ce, daca este cazul, ii acordati primul ajutor.

Daca nu exista posibilitatea ca cel accidentat sa fie preluat direct de o ambulanta, este necesara imobilizarea membrului lovit cu o atela. Ea se face dintr-o bucata de lemn dreapta (o scandurica) si un bandaj. Bucatica de lemn este pusa pe exteriorul osului, asa incat sa-i fixeze capetele rupte, unul in prelungirea celuilalt, dupa care se bandajeaza membrul lovit pe atela, pentru fixare. Punerea atelei este singurul lucru util pe care il puteti face in cazul unei fracturi. Nu incercati sa readuceti capetele osului in pozitia initiala, nu apasati si nu masati o fractura, pentru ca nu faceti decat sa agravati leziunea. De asemenea, daca exista suspiciunea de fractura, nu pregetati sa aduceti pe cel accidentat la spital, altfel existand riscul sa apara complicatii care sa puna in pericol chiar viata acestuia. Transportul pana la spital este cel mai bine sa fie facut cu o ambulanta. Evitati sa inghesuiti accidentatul pe bancheta unei masini, pentru a nu produce dizlocari si mai grave ale membrelor fracturate.

Chiar si fracturile de col femural pot fi vindecate fara operatie.

Primul lucru care va fi facut la spital, in cazul in care exista probabilitatea existentei unei fracturi, este radiografierea membrului lovit, dupa care medicul specialist hotaraste tratamentul la care se va recurge. De cele mai multe ori, se fixeaza sub anestezie capetele osului in pozitia corecta, dupa care se aplica un simplu bandaj ghipsat. In cazul leziunilor mai grave, se fac insa interventii chirurgicale in care sunt puse tije, suruburi etc. Dupa tratamentul facut in spital, pacientul va ramane o perioada de timp care poate varia de la cateva zile la cateva luni, cu bandajul ghipsat - o perioada delicata si despre care merita sa vorbim mai pe larg.

De la bun inceput, trebuie spus ca medicul specialist este singurul care poate hotari cand si in ce conditii pacientul va renunta la ghips. Ceea ce poate insa, sa faca, este sa favorizeze sudarea rapida a osului afectat si sa impiedice, intr-o anumita masura, atrofierea muschilor care sunt imobilizati de ghips. Iata cateva sfaturi in aceste sens:

Faceti cat mai multe miscari cu partea de membru care nu a fost prinsa in ghips (doar daca aveti acordul medicului). De exemplu, in cazul unei fracturi de femur, se vor face cat mai multe miscari ale degetelor de la picioare, precum si a labei piciorului, dar - subliniem din nou - numai daca medicul permite. Aceste miscari impiedica atrofierea muschilor, maresc afluxul de sange, grabind vindecarea si scurtand perioada de recuperare de dupa aceea.

Vitaminizati-va - exista cateva vitamine care sunt absolut necesare pentru ca oasele sa se sudeze rapid si bine. Acestea sunt vitaminele din complexul B (le gasiti din belsug in taratele de grau si in drojdia de bere) si vitamina E (luati 90 de picaturi de ulei de catina pe zi).

Stati la soare - dezveliti-va fata si bratele si expuneti-le la soare cat de des puteti (macar doua sedinte, a cate 15 minute pe saptamana). Acest demers simplu activeaza niste celule receptoare de la nivelul pielii, care vor determina producerea de vitamina D in organism. Vitamina D este indispensabila refacerii tesutului osos si fixarii calciului si este produsa de corp mai ales atunci cand ne expunem la soare.

Mariti aportul de calciu si de magneziu- cele doua sunt indispensabile producerii de substanta osoasa. Va recomandam in acest context un tratament extrem de simplu: beti in fiecare zi cate un litru de apa minerala de Valcele, care este foarte bogata in cele doua minerale. Cel mai bine aceste minerale se asimileaza daca tineti si un regim lactovegetarian cu multe legume si fructe crude - un demers extrem de util mai ales pentru persoanele in varsta, la care sudarea oaselor se produce greu.

Faceti bai partiale ale portiunii de membru care nu este prinsa in bandajul ghipsat. Cea mai utila este baia fierbinte cu decoct de radacina de tataneasa (6 linguri de planta la 3 litri de apa), care contine substante ce maresc de pana la 3 ori viteza de formare a calusului (tesutul osos care „repara" oasele fracturate).

Este - s-ar putea sa va mire - probabil cel mai important si cel mai neglijat demers in tratamentul unei fracturi. De ce? Pentru ca dupa cateva saptamani sau luni de sedere in bandaj ghipsat, muschii sunt atrofiati, articulatiile intepenite, iar redobandirea capacitatii functionale a membrului accidentat nu este deloc usoara. Nenumarate persoane, care dupa fracturi sau luxatii grave au pierdut intr-o anumita masura functionalitatea respectivului membru, nu s-ar fi confruntat cu aceasta problema daca ar fi actionat corect in timpul perioadei de recuperare.