Deasupra legii precum in Estul salbatic?
In urma cu doua editii am cautat sa fac o introducere la ceea ce urmeaza a fi o serie de dezvaluiri cu privire la unele aspecte si activitati ce probabil ar fi putut fi trecute cu vederea ca drept normale, insa dorinta de a incepe curatenia si in locurile mai putin accesibile m-a facut sa ma avant intr-o lupta impotriva coruptiei care am ajuns sa realizez ca este cu mult mai darza decat mi-as fi imaginat.
Nu am dorit sa intru in miezul problemei prea repede ci mai degraba am amanat subiectul acesta cautand sa fiu mai cumpatat in relatarile si actiunile mele. Totusi, lucrurile s-au precipitat enorm iar faptul ca mizeria securista isi lasa inca amprenta prea aproape de viata mea pana si aici in Chicago, m-a pus in situatia de a alege intre a pretinde a fi orb - las sau cumparat, ori de a face ceva – asumandu-mi riscul de a nu fi inteles de fiecare. Iata ca am ales ultima varianta!
Viata de jurnalist mi-a facut parte de surprize care daca as sta sa le astern pe hartie m-ar face sa ma intristez din nou si mai tare decat atunci cand am trecut prin ele. Spunea cineva dupa ce a trecut printr-un necaz foarte mare ca nu si-a prea dat seama de gravitatea cazului decat dupa ce a iesit din el, moment in care a cazut jos si a lesinat.
Ca vreau sau nu, trebuie sa recunosc faptul ca am ajuns un jurnalist - desi inca nu chiar „ajuns“ ci mai degraba „in formare“. Am inceput acest ziar din dorinta de a avea o publicatie in limba romana pentru romanii ce locuiesc in aceasta zona a pamantului, initial gandindu ma doar la posibilitatile de a ne face cunoscuti unii altora, deci mai mult din punct de vedere al marketing-ului decat al jurnalismului. De-a lungul anilor insa am invatat citind si scriind, ascultandu-va chiar si criticile. Am inteles in cele din urma ca un adevarat ziar nu poate doar sa relateze partile pozitive in permanenta ignorand aspecte critice din viata noastra de exilati ce pot fi uneori chiar taioase. Am ajuns in cele din urma sa am mai mult curaj si tarie de caracter, dorindu-mi sa expun unele aspecte negative care cred ca odata cunoscute si adeverite pot fi schimbate in bine, in definitiv si la urma urmei pentru binele nostru al tuturor.
Ei bine, iata-ma din nou la butoanele computerului folosindu-l in loc de penita cautand sa va scriu sau sa va descriu ceva ce este pe cat se poate de stupid, pe atat de posibil totusi de avarii necontrolabile daca masurile de precautie posibile nu sunt luate. Va spun acest lucru acum cand inima imi bate din nou la normal si intr-un fel m-am linistit, desi tensiunea este inca mare. Probabil la fel de infricosat nu am mai fost decat cand ma aflam pe fasia granitei dintre Romania si Ungaria la varsta de 17 ani si-i vedeam pe graniceri cu lanternele puse pe noi, iar unul din ei speriat si el a tras fara avertisment.
Am fost intrebat deseori: ce m-a determinat sa fac si apoi sa continui ziarul Romanian Tribune? Sincer va spun ca nu as fi banuit vreodata ca raspunsul meu sa poata fi: ravna de justitie si dorinta de dreptate. Spun asta pentru ca prea eram indoctrinat in imbunarea lumii din jurul meu, si implicit si a mea personala, si credeam ca se poate face un ziar care sa fie numai pozitiv si niciodata cu acuze sau scandaluri ce implicit conduc la barfa. Iata ca dupa aproape sase ani vad ca acest lucru este imposibil de realizat. Oricat de pozitiv ai vrea sa fi, oricat de bine ai cauta sa-i vorbesti pe oamenii din societatea si natiunea in care traiesti, trebuie la un moment dat sa revii in lumea reala si sa admiti ca in ea exista si rau. Ba exista mai des decat ai vrea sa-l intalnesti. Si-atunci ce faci? Treci pe langa el si-ti zici ca de fapt nu este acolo. Bine, insa lasandu-l in pace acesta isi continua singurul lucru pe care stie sa-l faca, adica sa se extinda si sa cuprinda mai mult si pe mai multi. Nu vrei sa recunosti acest lucru si-ti spui ca nu esti facut sa te uiti la mizeria respectiva pentru ca sunt altii pentru asta mai tari ca tine, insa vezi ca pana si cosul cu fructe ce-l tii in mana cu dorinta de a te hrani este otravit sau cel putin infectat de mizeria pe care ai neglijat-o. Arunci cosul, te lasi de fructele zemoase ce trebuiau sa fie dulci, te pui pe corcoduse acre si-ti spui ca viata merge inainte. Ok, insa si raul merge mai departe si se inmulteste.
Spuneam in numarul trecut ca exista o oarecare tensiune intre persoana mea si cea a Consulului General de la Chicago, George Predescu, insa atunci nu eram dispus sa intru in amanunte si inca eram linistit in asteptarea solutionarii pe cale normala a unei solicitari adresate oficial sefului Ministerului Afacerilor Externe al Guvernului Romaniei, respectiv Ministrului Adrian Cioroianu. Ei bine, domnia sa ministrul de Externe are acum prea multa bataie de cap si zilele-i pe acest post de dregator al diplomatiei romanesti ii sunt numarate, asa ca problema de la Chicago pentru el este una care nici nu merita luata in considerare. As fi fraier sa cred ca domnia sa va privi cu ochii deschisi asupra sesizarii mele si a tuturor dovezilor inaintate, acum cand tiganii romani problematici din Italia ii dau cel mai dur test de abilitate diplomatica, test care evident il depaseste cu mult. Iar intre timp problemele s-au agravat aici la Chicago si cei mai multi dintre dumneavoastra nici nu stiti de fapt problema. Din cauza urgentei reiesite pana si din presiunile puse de Consulul General roman din Chicago asupra unor persoane apropiate, pe care-i consideram prieteni si anti-comunisti, de a cauta pe orice cale sa ma intimideze si chiar sa ma ameninte in tipicul mod comunist securist iata ca am ajuns convins de faptul ca relatarea ce urmeaza nu mai suporta amanare. Permiteti-mi sa o iau de la inceput.
Dupa cum multi dintre dumneavoastra stiti, relatia dintre mine si consulul Predescu s-a deteriorat si a luat-o spre ireparabil in prima parte a lunii mai ale acestui an, cu cateva zile inainte de demonstratia ce am organizat o impotriva demiterii presedintelui Traian Basescu de catre cei 322 parlamentari romani. Eram convins ca votul parlamentarilor de a-l demite pe presedinte nu era reprezentativ vointei poporului, si in final aceasta convingere s-a dovedit a fi bine intemeiata.
Prima problema intre mine si reprezentantul Guvernului Romaniei la Chicago, Consulul General George Predescu, a intervenit cand am indraznit sa initiez o solicitare pentru o sectie de votare in afara sediului consulatului. Aveam in vedere calculele luate si putina participare la vot a romanilor care stiam ca nu vor alege sa mearga intr-o zi de sambata aglomerata tocmai in buricul targului Chicagoan pe Michigan Avenue unde aglomeratia este prea mare iar sansele de parcare sunt mult prea mici in oricare sambata. Ca urmare a solicitarii sub forma unei scrisori deschise adresate domniei sale ce a ajuns relatata si pe fluxurile de presa romanesti, cat si superiorilor sai la nivel de ambasada, minister si chiar de guvern, am avut o discutie telefonica ce m-a lasat sa inteleg foarte clar ca am intrat in mod voluntar in cartile negre ale opozitiei, sau mai bine zis ale PSD-ului. Mi-a spus atunci domnul Predescu ca nu am procedat bine, ca nu a fost un gest profesional, ca trebuia sa-l intreb pe dansul mai intai, de parca l-am rugat sa-mi fie „consilier“ vreodata. D-l Predescu a trecut cu vederea ca in fond si la urma urmei nu am facut altceva decat sa-mi exercit un drept fundamental ce-l am in aceasta tara. Prima amenintare din partea d-lui Predescu a fost facuta dupa ce am ajuns sa discutam si despre demonstratia ce avea sa urmeze, stiind bine ca ideea mi-a apartinut mie. Am inteles atunci ca relatia noastra de prietenie s-a rupt si ca nu voi mai „beneficia“ vreodata de a-i fi „aproape de suflet“. Ce sa va spun, m-am speriat asa de tare ca nu stiam daca voi supravietui fara prietenia sa. Ironizez bineinteles, pentru ca am inteles foarte clar din „cuvantarea“ si declaratiile facute ca prietenia cu stimabilul PSD-ist, George Predescu nu era neaparat o prietenie pe care mi-as fi dorit-o, ci ar fi fost mai degraba o „colaborare“ in urma caruia ar fi trebuit sa renunt la orice opinie contrara vointei sale sau sefilor sai PSDei. In editia 140 a ziarului Romanian Tribune din 18 mai a.c., daca va mai aduceti aminte, in cadrul articolului intitulat „Demonstratie Pro-Basescu la Chicago“, am relatat foarte pe scurt despre ce-mi spunea atunci d-l Predescu, insa suficient de subiectiv.
Si ca sa-mi dovedeasca domnul George Predescu, abil reprezentant la Chicago al intereselor internationalei socialiste si nicidecum al presedintelui sau guvernului, nici democrat si nici liberal, ci reprezentant al majoritatii parlamentare PSD-iste, ca am ajuns mare perdant, mi-a dat o serie de lectii. Astfel, cu ocazia unei sarbatori din vara trecuta la Logos Christian Academy din Niles, cunoscuta in afara comunitatii locale ca Scoala Crestina Romana din Chicago, d-l George Predescu a facut publica o declaratie in cadrul unei slabe cuvantari, un lucru deja tipic pentru care si-a facut chiar reputatie printre romanii din Chicago, ce era menita sa-mi arate ca sunt eliminat din „planurile de actiune ale consulatului“. George Predescu, mare orator a declarat ca domnia sa si echipa de bagatori de seama pe care-i conduce in consulat are un plan bine intocmit de parteneriat cu scoala romana si ca vor face lucruri mari si tari. In loc sa fiu gelos, prostia e ca m-am bucurat! De ce prostie? Pentru ca m-am bucurat prea repede. Am aflat abia la cateva saptamani ca domnia sa a fabulat acea declaratie doar ca sa para ca face ceva in sfarsit pentru prima data in comunitatea romaneasca din Chicago dupa peste trei ani de lenevie nepasatoare.
Bineinteles ca am fost enervat de afirmatia sa realizand ca a fost o minciuna grosolana facuta cu cea mai mare lipsa de respect atat fata de Dumnezeu, pentru ca o facuse intr-o biserica romaneasca, cat si pentru toti ascultatorii pe care-i astepta sa-i cada la picioare cu multumiri si felicitari. Obisnuiti insa cu prea multe promisiuni facute la aproape fiecare vizita a sa la scoala romaneasca, cei mai multi au ales sa nu o creada nici pe asta. Au fost unii insa care m-au intrebat daca intre timp d-l Predescu nu s-o fi pocait de pacatul leneviei.
De ce am putut sa ma supar asa de tare? Simplu. Cand domnia sa a venit la Chicago acum aproape patru ani fiind inscaunat de vesnicul zambaret Ion Iliescu si PSDei sai, precum Mircea Geoana si Adrian Nastase, am comis o mare imprudenta cauzata de tipica mea naivitate. L-am dus cu masina mea in cateva duminici prin biserici romanesti si am rugat liderii acestora sa-l primeasca cu simpatie pentru ca ar fi un gest ce ar duce la construirea unei relatii bune cu alesii dregatori de-acasa. L-am ajutat sa cunoasca putin si din istoria si valoarea acestor biserici pentru a le aprecia mai bine, l-am invatat chiar cum sa se adreseze cand vorbeste crestinilor neoprotestanti. Am facut aceste lucruri pentru ca la inceput imi parea a fi un tip simpatic ce era interesat a ne cunoaste direct pe toti. Ce fraier am putut fi.
Mi-a trebuit prea mult sa-mi dau seama ca de fapt vroia sa ne cunoasca nu ca sa ne reprezinte interesele comunitare in fata guvernului roman asa cum trebuia, ci mai degraba sa-si gaseasca oameni de sprijin pentru agenda personala, pentru ca nu a facut - dupa cate stiu eu, absolut nimic pentru comunitatea in mijlocul careia a fost repartizat. Daca aveti cumva vreunul din dumneavoastra dovezi ce pot sa ma faca sa cred ca nu este asa, va rog sa-mi spuneti si sa mi le aratati.
Unii dintre dumneavoastra m-ati intrebat pe la colturi, asa ca sa nu stie nimeni, cum de „prietenul“ meu Predescu nu face absolut nimic pentru comunitate, pentru a incuraja pastrarea romanismului aici in SUA. N-a facut pentru scoala romana nimic in afara de a aduce o gramajoara de carti de la presedintele Iliescu in urma vizitei acestuia la Chicago si niste manuale scolare. In rest, vizite peste vizite, oficiali peste oficiali toti la-nghesuiala sa vada fiecare minunea lumii romanesti din diaspora: singura scoala romaneasca adevarata, dar nimeni nu a dat un ban gaurit pe efortul comunitatii de a sustine aceasta institutie.
Apoi au fost si alte oportunitati pierdute. Scoli duminicale cu predare a limbii romane ce puteau beneficia de fonduri din partea Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni din cadrul aceluiasi minister unde este angajat domnul Predescu, activitati culturale ce n-au mai fost nici macar gandite sau propuse, o biblioteca romaneasca ce s-a format cu greu si a ajuns in final la peste 9700 de carti ce n-a beneficiat decat de doua sau trei gramajoare de carte (s-ar putea sa fie patru insa nu vreau sa gresesc) dar care s-a inchis din lipsa de spatiu adecvat si asteapta sa fie redeschisa fara sprijinul consulatului sau al guvernului roman. Toate acestea au trecut neobservate precum si eforturile echipei de dansuri ale Ansamblului Miorita care a trebuit sa-si reinoiasca toata vestimentatia folclorica pentru cele aproape 20 de perechi de dansatori cu cateva costume din zone diferite pentru fiecare si totul pe banii proprii. Au trecut neobservate si constructii de biserici, chiar si constructia Scolii Romanesti (care putea sa primeasca ajutor macar pentru un departament de limba si literatura romana cu biblioteca proprie) si desigur vor mai trece, toate pentru ca domnia sa s-a domnit prea tare si n-a avut timp sau nu i-a pasat de comunitatea romaneasca. Stiti insa, dragi cititori, ca tocmai pentru scopuri ca acestea au fost alocate de catre Guvernul Romaniei sume imense de bani si domnul Predescu avea datoria sa ni le faca cunoscute pentru ca apoi noi, romanii din afara tarii, sa putem propune proiecte comune realizabile cu Guvernul Romaniei in scopul pastrarii identitatii romanesti, nu colaborari cripto-comuniste cu securisti re-esapati sau servicii de informatii romanesti! Stiti ca toti acesti bani au fost redirectionati in alte parti „mult mai profitabile“ pentru guvernul roman? Si vorbim de sume mari, ca sa fiu clar inteles, care puteau sprijini si incuraja eforturile noastre de a ne pastra limba si cultura, eforturi care oricum nu se vor opri chiar daca ele nu sunt incurajate sau sprijinite. Deci domnului George Predescu nu i-a pasat deloc de noi romanii rupti de tara si de identitatea noastra romaneasca.
Ei, in schimb domniei sale i-a pasat excesiv de mult de succesul unui politician din statul Illinois pe care dansul si PSD-ul sau l-a descoperit abia prin vara anului 2004 a fi de origine romana. Pana atunci nimeni dintre romanii din Chicago nu stia de senatorul de Aurora pe numele Chris Lauzen, cu toate ca a fost ales senator in 1992! Cei doi au devenit foarte buni prieteni, dupa cum relateaza chiar senatorul in cadrul unui interviu acordat domnului Marian Petruta pentru blogul sau de pe internet.
Prietenia celor doi se vede ca s-a legat foarte tare, unul fiind diplomat - reprezentant in SUA al guvernului roman (coincidental tot din 1992) iar celalalt reprezentant in Springfield in senatul statului Illinois al peste 100 de mii de cetateni americani, printre care si cateva sute de romani din acel district, iar respectul reciproc si „colaborarea“ acestora a devenit tot mai stransa. Acest lucru reiese foarte evident din acelasi interviu publicat pe internet mentionat anterior. Bun, hai sa zicem ca pana aici nimic ilegal, desi trebuie sa admit ca lucrurile devin deja foarte interesante.
Deci, domnul Predescu din cate putem intelege n-a avut timp de programe comune si parteneriate printre si cu romanii din cele 11 state pe care le avea in jurisdictie, insa pentru domnul Lauzen a stiut sa faca ceea ce n-a facut pentru romani. Ok, mergem mai departe cu prietenia.
In luna septembrie a anului trecut Domnul Lauzen a avut o campanie electorala pentru realegerea sa in senatul statului Illinois si nu stim daca domnia sa i-a cerut sprijinul consulului Predescu sau daca acesta si-a oferit o voluntar, insa este cert faptul ca cei doi au organizat un eveniment in parteneriat unul cu celalalt in scopul strangerii de fonduri. Acest eveniment a avut loc pe data de 28 septembrie 2006 in suburbia Oakbrook Terrace unde un numar impresionant de romani-americani au fost invitati in scris de catre nimeni altii decat cei de la Consulatul General al Romaniei la Chicago! Da, si inca pe o scrisoare impresionanta cu emblema Romaniei color! Deci, Consulatul a intrat in parteneriat organizatoric declarat pe fatis cu echipa de campanie electorala a senatorului Lauzen numita „Prietenii lui Lauzen“. Probabil si de aici a avut curajul domnul senator sa faca marea imprudenta de a declara ca domnul Predescu ii este bun prieten.
Si pentru ca unii s-ar putea sa ziceti ca sunt rau si ma bag prea adanc cu cutitul in branza altuia, dati-mi voie sa va spun ca o astfel de asociere pe probleme de campanie electorala dintre un diplomat strain si un politician american este impotriva oricaror etici dar si impotriva regulilor pertinente consulatelor si misiunilor straine (dupa cum reiese din mai multe surse guvernamentale americane si chiar din cadrul Departamentului de Stat). Tratatul international de la Viena cu privire la drepturile si obligatiunile misiunilor diplomatice in tarile in care acestea sunt primite, precum si activitatile ce le pot intreprinde, interzice clar astfel de implicatii si sunt vazute ca amestecuri in treburile interne si pot pereclita sever relatiile dintre aceste tari.
Iar daca aveti cumva vreo indoiala asupra invitatiei, doua dintre acestea in forma originala au fost pastrate pentru „conservare“! Atentie, responsabil pentru confirmarea invitatilor era nimeni altul decat Consulatul General al Romaniei la Chicago, dupa cum reiese din nota RSVP cu coordonatele consulatului.
Slab. Foarte slab. La toata scoala de diplomatie, domnule Predescu, cum ati putut comite o asemenea imprudenta? Si totusi fapta si gestul dumneavoastra domnule Predescu au trecut nesemnalate in tara pentru ca atat eu cat si altii ne-am zis ca nu merita sa ne bagam in asta.
Ce s-a schimbat de atunci si pana azi este claritatea pozitiei dumneavoastra in timpul acelei discutii telefonice din primavara, precum si faptul ca de la acel telefon nu mi-ati mai raspuns nici mie si nici altora la mesaje. Domnule Predescu mi-ati aratat acum clar ca am devenit incomod pentru dumneavoastra si descoperindu-va pozitia si asocierea dumneavoastra cu senatorul Lauzen, totul este acum privit intr-o alta perspectiva.
Dragi cititori, lucrurile nu s-au oprit doar la acel eveniment din 2006. Domnul Lauzen si-a anuntat candidatura in luna septembrie pentru Congresul Federal al Statelor Unite. Astfel, anul viitor in loc sa candideze pentru realegerea sa pentru doi ani ca senator in statul Illinois, domnul Lauzen candideaza pentru un post de aceeasi durata in Casa Reprezentantilor Congresului SUA din Washington.
Deci acest potential de imagine merita ca domnul Predescu sa arate din nou ca-i este „bun prieten“ si sa se implice din nou in campania electorala, nu-i asa? Da. A si facut-o. In primul rand a sarit cu o idee de a organiza un eveniment de strangere de fonduri pentru actualul senator acasa la un alt roman. N-ar fi fost nici o problema daca n-ar fi dat el insusi, Consulul General al Romaniei la Chicago, telefoane la unii dintre cei ce trebuiau sa dea bani in campania electorala a lui Lauzen. Lucrul acesta a fost initial confirmat, dar apoi povestea s-a schimbat si acum inteleg ca au fost alti „binevoitori“ care au organizat seara aceea. Totusi, fara sa realizeze pentru ce am nevoie de informatie, doamna Leslie Root, responsabila pentru campania domnului Lauzen si relatiile cu presa, mi-a confirmat direct prin telefon la numai doua zile dupa evenimentul mentionat faptul ca invitatii au fost din anturajul lui si propusi de George Predescu, prietenul senatorului Lauzen care s-a ocupat de invitarea lor! Ei, sa nu va imaginati ca mai recunoaste cineva ceva acum cand totul a inceput sa miroase ingrozitor. Nimic. Nada. Nothing. Eu sunt prostul care-si imagineaza lucruri si cauta povesti pentru ziar, de parca ziarul meu s-ar vinde. Dar dati-mi voie sa confirm in scris ca sesizarea mea am facut-o in toata responsabilitatea si demnitatea mea de om si jurnalist si sunt dispus oricand sa merg impreuna cu cei ce si-au schimbat povestea la detectorul de minciuni. Dar sa nu uitam ca pana si nota de plata telefonica a consulului Predescu si cea a consulatului pot adeveri aceste convorbiri. Sa vedem apoi de ce mint unii pentru a-i tine spatele unui cripto-comunist, unui securist re-esapat!
Nici aici nu s-au oprit evenimentele. Domnul Consul General se pune la birou in urmatoarea dimineata de lucru si inainte sa-si bea cafeaua, mai exact la ora 9:37:09 AM Eastern Time, adica 8:37:09 AM ora Chicago (conform encriptarii electronice in cadrul mesajului trimis), scrie domnul Predescu un mesaj electronic (adica e-mail) prin care cere unei alte persoane sa-si trimita contributia financiara pentru campania Lauzen, numaidecat. Pentru ca respect prea mult atat persoana cat si caracterul onorabilului destinatar - care a facut bine si a dat bani pe internet cauzei Lauzen la sugestia consulului Predescu, n-am sa-i folosesc numele. Va asigur ca este un foarte bun roman-american si un adevarat anti-comunist care n-a avut habar ca Predescu comite o ilegalitate solicitandu-i donatia pentru senatorul Lauzen. La urma i-a raspuns consulului cu o explicatie. Si-acum bomba informationala: probabil pentru a-i incuraja si pe altii sa faca la fel, domnul acesta complet inocent, fara sa doreasca sau sa creada ca poate face rau, a trimis mesajul electronic la inca 88 de adrese printre care si presedintelui Traian Basescu si altor oficialitati din Ambasada de la Washington si din MAE. Ulterior, una dintre cele 88 de persoane a mai trimis mesajul altora printre care si mie. Cand am vazut mesajul mi-a fost clar ca ilegalitatea comisa ar putea fi sesizata de oricare dintre cei ce au primit mesajul, si asa a si fost. Un altul dintre cei 88 a fost un ziarist care a preluat materialul si de-acolo a inceput campania mediatica de demascare a ilegalitatii diplomatului roman la Chicago, George Predescu. Americanii au o vorba la baseball: „Three strikes – You are out!“ In alte cuvinte gresesti de trei ori, iesi afara!
Bun, hai sa zicem ca la evenimentul cu cina privata si banii stransi in privat luna trecuta ar avea castig de pledoarie domnul Consul General al Romaniei, George Predescu, si „organizatorii“ sai care sustin ca eu fabulez spunand ca ar fi fost vreun amestec consular la mijloc. Dar cum ramane cu ce a facut acesta mai departe? Nu-i asa ca deja v-ati saturat de povestea asta? Nu era mai usor sa fiu lasat in pace si sa-mi primesc raspunsul din tara la solicitarea facuta dupa care scriam simplu ca datorita unor ilegalitati, fara a intra in toata povestea, Consulul General a fost chemat acasa. Da era mai usor, insa parerea protagonistilor a fost alta.
In primul rand au inceput cu o campanie de discreditare si chiar calomnie asupra persoanei mele si a altor persoane ce contribuie la acest ziar, prin fel si fel de declaratii, in loc sa-si planifice simplu alte doua actiuni separate: domnul Predescu retragerea acasa, iar domnul Lauzen campania electorala mai departe fara asocieri cu diplomatii sau guvernantii romani, pentru ca nu pe acestia avea voie sa-i reprezinte. Nu au vrut sa fie asa si au inceput sa dea la interviuri prin care sa spuna ca ei sunt „curati“ iar eu sunt „dus cu pluta“. Ei bine, pluta a ajuns acum la dumneavoastra cititorii inainte sa vina raspunsul oficial si final de la Ministerul Afacerilor Externe si din partea Comisiei de Politica Externa a Parlamentului Romaniei. Daca eram lasat in pace, ar fi fost mult mai simplu pentru toti. Nici Predescu nu era expus cu toata mizeria, nici asociatii sai plini de ravna, romani din Chicago, nu erau carati prin noroi, nici eu nu trebuia sa scriu toate acestea ca sa fiu inteles de ce sunt suparat pe Predescu, si nici dumneavoastra nu v-ati fi obosit ochii acum citind cel mai lung articol dat vreodata in acest ziar. Bag seama ca dreptatea si adevarul insa nu pot fi tinute sub pres, dar nici gunoiul, ci toate lucrurile odata ies la suprafata!
Au crezut ca ma pot obliga sub fel si fel de amenintari sa semnez o scrisoare ce a fost compusa de George Predescu din care reiese ca este mai curat decat Alba ca-zapada. Pana si din textul scrisorii se vede stilul practicat de guvernantii edilului Ceausescu, un fel de declaratie laudatorie de face sa planga si hartia. Atentie, este bine pastrata si face acum parte din pachetul de dovezi impotriva consulului neocomunist. Mi-a fost data personal de cel caruia i-a fost incredintata pentru a ma lamuri sa o pun pe antetul meu si sa o semnez. Adica fiti atenti ce trebuia sa fac eu ca totul sa fie bine: dupa ce am semnalat autoritatile guvernamentale in tara asupra faptelor comise, acum sa fi venit sa zic ca totul a fost alarma falsa. Ce fel de om ar fi trebuit sa fiu? Oricat de mult as fi vrut acum sa renunt la lupta aceasta, nu puteam sa semnez asa ceva, asumandu-mi orice risc de pe urma amenintarilor. Aduceti-va aminte ca am mai fost odata in fata pustilor pe fasia granitei cu Ungaria cautand sa scap de comunismul dictatorial.
Problema grava e ca mai pe cunoscute mai din prostie, m-am trezit ca amenintarile au venit de la cine nu ma asteptam tocmai cand credeam ca ma va indulci mai degraba. Cautand sa scap de el dupa ce mi-a strans mana exact ca-n menghina aducandu-mi aminte ca este foarte mare si tare, i-am promis c-am sa ma gandesc la scrisoare si sa analizez ce este mai bine de facut. Culmea e ca a crezut c-a reusit sa ma lamureasca. Mi a dat si un cec donatie (care nu l-am bagat in banca) si mi-a spus ca imi va fi mult mai bine daca renunt la caz pentru ca voi avea mai multi prieteni si voi face bani cu el si cu altii, chiar si prin Predescu, din cate lasa sa se inteleaga. Ce nu inteleg este de ce avea interesul asa de tare sa-l protejeze pe Predescu si sa ma vada ca renunt la caz. Ce au impreuna? Or avea business impreuna? Mi-a dat termen sa fac scrisoarea pana ziua urmatoare ca de nu e bai mare! Adica Predescu trebuia sa trimita scrisoarea aceasta de aparare la MAE si sa fie absolvit de toate acuzatiile pentru ca ziua urmatoare ministrul Cioroianu trebuia sa dea socotela cu privire la acest caz in Comisia de Politica Externa a Parlamentului, asta la urma sesizarii mele. Am facut ce am promis si m-am gandit bine la situatie. Ba chiar m-am gandit mai mult timp decat am promis! Am cautat sa vad ce e mai bine: sa semnez scrisoarea scapandu-l pe Predescu de beleaua in care s-a bagat singur (in felul acesta mintind spunand ca este curat si fara pata, devenind in final conform textului scrisorii „colaboratorul“ sau), sau sa aleg a nu face nimic.
Am ales varianta mai usoara. N-am facut nimic si n-am devenit colaborator cu securitatea nici acum! Pai era culmea. La 16 ani mi-au luat cetatenia romana odata cu a parintilor mei, am trait 2 ani in tara in care m-am nascut fara a avea cetatenia acesteia, intre timp am incercat frontiera si am fost prins pe cand eram minor, iar acum dupa 23 de ani de libertate in America sa devin colaboratorul unui astfel de personaj mai mult decat dubios?
Nu m-ar mira ca pe urma refuzului meu categoric al unor prietenii, de altfel nedorite, sa se caute din plin in continuare fel si fel de alte minuni si minciuni puse in carca de oricare din acesti indivizi, sau altii de teapa lor ce-i tin inca spatele consulului neocomunist. Dar cum spuneam mai devreme: odata si-odata iese toata mizeria dar si adevarul la suprafata! Aviz amatorilor de minciuni!
Si-acum permiteti-mi putina pledoarie publica.
Domnule Predescu ati ajuns atat de comfortabil in pozitia dumneavoastra de diplomat in care sunteti in SUA inca din 1992 ca nu va mai pasa de ce zice lumea si credeati ca sunteti mai tare decat toti. Am auzit fel si fel de vorbe cum ca ati avut fel si fel de asocieri in afara atributiilor consulare de pe urma carora ati avut de profitat, si din lipsa de dovezi, n-am putut face nimic si-am zis ca-i barfa. Cand am auzit ca sunteti angajat al MAE inca de prin 1987, tot din lipsa de dovezi evidente, iar am tacut. Nu trebuie sa mi raspundeti mie despre modul in care v-ati desfasurat sau nu munca de diplomat. Mie imi ajung metodele de intimidare folosite asupra mea si mi-au dovedit ca aveti in formare deprinderi securiste. Ati vrut sa renunt la denunt si sa fim iar prieteni insa ati uitat un lucru: urasc din toata inima comunismul si toata plaga pe care a mai lasat-o in urma, toti re-esapatii si re-activatii securisti pe unde sunt ei si nu mi-e frica decat de Dumnezeu! I-ati pus pana si pe prietenii, vai Doamne iarta-ma ca am fost fraier sa cred ca-mi erau prieteni, impotriva mea. A trebuit sa ajung sa fac rapoarte la politie sa fiu protejat azi in America de la amenitarile cu moartea?
Da, dragi cititori, asa este. Daca numarul trecut am fost moale si n-am vrut sa dau detalii cautand sa evit escalarea situatiei, aflati acum ca de atunci si pana acum mi s-a spus sa-mi vad de treaba si sa-mi retrag plangerea facuta impotriva domnului Predescu ca ar fi pacat sa n apuc sa-mi vad copiii mari! Ce tupeu!
Asa ca acum nu mai imi pasa de calmarea spiritelor pentru ca am realizat faptul ca uneori visez la bine degeaba in naivitatea mea si nu-mi permit nici o amanare ci va spun ca o concluzie ca mana lunga a securitatii a ajuns reinviata la Chicago!
Domnule Predescu nu v-a ajuns cat a tinut binele? Trebuia sa plecati repede catre casa cand ati aflat ca se stie de ilegalitatea comisa si sa nu mai faceti alte ilegalitati. De ce ati asteptat sa se ajunga pana la Departamentul de Stat American si la alte institutii guvernamentale. Acum actiunile dumneavoastra pot fi o pata pe intreaga diplomatie romaneasca si doar pe un diplomat.
Iata ca odata cu publicarea acestui material nu va mai trebui sa raspund la telefoane cu fel si fel de explicatii. Va rog pe toti sa nu ma mai deranjati deloc pe marginea acestui subiect. Faptul este implinit iar grenada mi-ati aruncat-o dezamorsata in brate. Ce-ati crezut ca am sa va dau satisfactia s-o tin in brate de frica? Nu era normal sa v-o arunc inapoi? Of, of. Daca m-ati fi ascultat cu totii cand v-am zis sa stati linistiti ca singurul care pica este Predescu. Trebuia sa mai aveti putin rabdare si macar pleca fara a inrautatii situatia si pentru altii, precum senatorul Lauzen care acum s-ar putea sa fie nevoie sa dea declaratii peste declaratii. Acum eu nu am mai putut sa va las pe fiecare sa va continuati minciunile pe la colturi si pe internet, lasandu-va sa decideti singuri viitorul diplomatiei romanesti la Chicago. Iar vremea anonimatului se duce si ea cat de curand daca nu va bagati fiecare mintile in cap. Am cautat sa ramana lucrurile la atat, asa ca va rog mult, nu le mai complicati pentru ca va agravati propria situatie si lumea va cunoaste tot adevarul. Cat despre mine sa stiti cu totii ca Adevarul deja ma face sa ma simt cu adevarat liber!
De-a lungul ultimilor trei ani am tot primit fel si fel de plangeri, ba telefonic ba in persoana, cu privire la iregularitati in conduita ale consulatului din Chicago. Imi cer acum iertare tuturor pentru ca nu v-am bagat in seama suficient. Am crezut ca lucrurile se pot repara altfel. Iata insa ca paharul s-a umplut peste varf, iar otrava din el a ajuns acum pe hartie unde nu mai poate fi negata usor. A trecut mult timp, dar a venit totusi ceasul curateniei si la Chicago. Rugati-va sa ne ajute Dumnezeu sa ramanem incoruptibili si sa ne scape de plaga neocomunista!
Steven V. Bonica