Iata ca avem buget, sau cel putin filosofia lui (la ora cand se inchide editia, inca mai au loc tocmeli cu sindicatele, dar cartile sunt facute) si singura noutate cu adevarat remarcabila e ca vor creste darile, taman cele legate de salarii, pentru inceput, caci nu ne indoim ca vor creste si celelalte. Bugetul poate fi mai mare sau mai mic, ca pondere,dar el nu poate fi mai mic, ca valoare, decat atat cat sa asigure minimum necesar al cheltuielilor. Or, daca produsul intern este (va fi) mai mic si bugetul va fi mai mic. Mai bine 28% din, sa spunem, 180 miliarde euro (un PIB posibil), decat 35% din 110-120 miliarde euro (un PIB probabil). Marind darile pentru a umple mai bine haznaua bugetara (hazna = cladire, depozit pentru sume mari de bani sau alte valori ale vistieriei) se inhiba economia, ceea ce conduce la scaderea absoluta (si nu relativa, in procente) a incasarilor la buget, putand fi utilizata cu succes (adica esec) cealalta optiune, atat de populara, a cuvantului hazna (contaminarea semantica sa fi venit de la perceptia populara ca banii cu pricina au un anumit miros?). In mai toate tarile dezvoltate (aflate si ele in atat de molipsitoarea criza), darile scad, sunt scutite de impozite initiativele care conduc la cresterea numarului de locuri de munca, statul amana platile restante etc. Numai la noi, se iau masuri care risca sa accentueze criza. Or, e la mintea cocosului ca daca aceeasi cauza (criza) produce aceleasi efecte, sunt utile cam aceleasi remedii.
Partea buna a bugetului tine de unele necesare economii. Dar exceptiile au inceput sa apara inaintea aplicarii masurilor de austeritate. Sigur ca sunt necesare sporuri pentru cei de la interne (macar ca premiu ca li s-au furat pustile de sub nas), urmeaza justitia (cu lauri pentru ca asasinii se plimba in libertate) si toti ceilalti care lucreaza mediocru doar atunci cand primesc spaga, ca altfel nu lucreaza de loc. In loc sa-si gospodareasca mai bine resursele alocate, bugetarii vor mai mult de la cei care creeaza resursele. Nici nu le trece prin cap ca economia e ca o oaie pe care o poti mulge, o poti tunde, ii poti manca mieii pe care ii fata si alapteaza, poti s-o faci si pastrama, dar trebuie sa tii cont ca oaia mai trebuie sa si manance iar, daca ai fript-o, e inutil s-o certi ca nu mai da lapte, lana sau miei. Partea proasta a bugetului e ca el e alcatuit doar de catre cei care mananca oaia. Si ca in buget sunt ascunse cu subtilitate tunurile care vor bubui in vremea in care fraierii saracesc. Si nu e vorba doar de tabacita piele a clasei muncitoare, ci mai ales de a celor care creeaza economie reala si nu sunt conectati la buget ca sursa, ci doar la gaura neagra a haznalei sale.
Fara indoiala, dincolo de orice programe de masuri anticriza, bugetul de stat e masura anticriza cea mai concludenta. Isteriile din jurul bugetului, ca si al altor masuri, ca si al crizei in sine, sunt profund daunatoare. Scriam cu doua saptamani in urma ca mai periculoasa e criza de incredere, valurile de panica provocand si accelerand crizele. De aceea, ziarul Top Business va incerca sa promoveze cu prioritate solutiile (pentru ca ele exista!) si nu sa contribuie la accentuarea panicii, a isteriei. Dar nu ne vom preface ca toate sunt minunate si ca doar ici-acolo se petrec niste exceptii care n-au cum sa impiedice mersul triumfal al societatii romanesti spre noi culmi de progres si bunastare. Oricarui guvern instaurat democratic ii dorim succes, dar mai ales romanilor le dorim performante, asa ca orice blocaj al performantelor ne este ostil. Stim ca acest guvern are mari probleme, data fiind conjunctura internationala si, desigur, mostenirea obiceiului de-a da vina pe mostenirea problemelor in loc sa identifice solutii (in fond, un guvern nou inseamna schimbarea solutiilor, chiar cand e vorba de o simpla remaniere), asa ca, intelegand pe deplin nevoia de solidaritate la vreme de criza, il vom ajuta cu tot ce putem noi, respectiv cu analize lucide, informatii corecte, solutii sugerate de mediul de afaceri activ, de cei care trebuie sa-si riste banii, nu sa le tremure picioarele cand se asaza deasupra capitalului devenit hazna. O hazna privata, ca sa mai adaugam o ambiguitate din domeniu.
Prof. Constantin DUMITRU - Redactor Sef Top Business, Bucuresti