In zilele acestea, se vorbeste si se scrie mult despre America. Motivul pentru care ochii tuturor sunt indreptati spre Washington nu-l constituie doar curiozitatea, in definitiv normala, pentru debutul noului lider, ci si un interes mult mai profund si mai personal: vor da, in sfarsit, Statele Unite semnalul ca incep sa-si rezolve criza care s-a propagat de aici in toata lumea?
Corespondentul Top Business la New York, Monica Zvirjinschi, propune un unghi mai special de analiza, cel al romanilor stabiliti in SUA.
Romanii-americani se afla – si ca atare se considera ei insisi – cu un pas inaintea romanilor din tara in ceea ce priveste criza. Altfel spus, au experienta, au expertiza – un cuvant care capata din ce in ce mai multa greutate pe meleaguri nord-americane…Analistii cei mai subtili demonstreaza ca actuala criza isi are radacinile in 1999 si ca atacurile teroriste din 2001 (urmate de masuri „salvatoare“ dintre cele mai neinspirate, apartinand administratiei Bush) nu au facut decat sa declanseze cea mai mare prabusire economica de la 1929 incoace. Pentru oamenii obisnuiti traitori in SUA, printre care se numara si (se zice) vreun milion de romani, criza a inceput sa-si arate bine coltii inca din 2006. Mai intai, coltii…imobiliari! Experienta privatiunilor indurate in tara, de ei si de familiile lor, i-a ferit in general pe romanii-americani de gesturile excentrice carora le-au cazut victime alte milioane de americani care s-au hazardat sa-si cumpere locuinte in baza creditelor de mare risc. Totusi, nevoile si-au spus cuvantul, astfel incat am putut sa intalnesc familii de origine romana care s-au lasat antrenate in hora achizitiilor imobiliare, infloritoare prin 2002-2005, si astazi se vad captive in propriile case. Cand ai semnat un contract de creditare de 500-600.000 dolari pentru o locuinta al carei pret se anunta la vremea respectiva intr-o continua urcare, iar astazi este evaluata la aproximativ 300.000 (si nu se stie cum va fi maine!), devine de ordinul evidentei ca nu prea mai ai cum s-o parasesti in favoarea alteia, chit ca s-ar impune o mutare pentru a-ti asigura un loc de munca…
Raspandirea romanilor-americani in SUA nu este nici ea de natura sa-i tina prea departe de probabilitatea pierderii joburilor. Ca in orice criza, unele zone sunt mai expuse decat altele.
Conform informatiilor afisate de ambasada tarii noastre la Washington, aproape 19 la suta dintre romanii-americani sunt grupati in statele vecine New York-New Jersey, unde somajul a cunoscut cresteri de peste 2 procente in intervalul 2006–2008. Numai in New York s-au pierdut in ultimele luni mii de locuri de munca pe Wall Street, prin falimentul unor celebre banci si fonduri de investitii; iar acesta este numai varful aisbergului! Un Wall Street prosper a insemnat si un mare numar de locuri de munca, sa le spunem, colaterale, de la informatica, servicii, constructii, pana la comert. Merita sa amintim ca, dupa atacurile teroriste din 2001, cand mari companii financiare au „fugit“ din Manhattan, repozitionandu-se in New Jersey, pe malul celalat al fluviului Houston, zona devastata din jurul celebrului „Ground Zero“ a cunoscut o adevarata explozie imobiliara, comerciala si turistica. Uriase cladiri care adapostisera pana in 2001 numai institutii financiare au fost reconstruite ca spatii de locuinte (exorbitant de scumpe!), iar in jurul lor au aparut ca ciupercile dupa ploaie magazine, restaurante, cafenele, chiar si scoli si gradinite pentru copiii noilor locatari. Asta in timp ce „Ground Zero“, uriasa groapa de unde s-au evacuat deseurile cladirilor prabusite in atac, a devenit un „punct obligatoriu“ al pelerinajului turistic, cu tot alaiul de tonete, magazine, salad-baruri etc. etc. Altfel spus, locuri de munca din belsug! Sigur ca in lipsa unor date oficiale este extrem de greu sa faci aprecieri asupra repartitiei fortei de munca pe grupuri etnice, dar viata in New York ne-a scos tuturor in cale romani, fie ei informaticieni, constructori sau simpli vanzatori, care au pus umarul la relansarea zonei financiare a Manhattan-ului, considerata pentru scurt timp lipsita de viitor. Am intreprins aceasta calatorie in inima unui loc viu, real, pentru a se intelege un pic mai bine ce inseamna disparitia unor joburi numai in Wall Street. Si viitorul imediat nu se anunta prea roz: New York-ul, unde au ales sa traiasca circa 14 la suta dintre romanii imigranti in SUA, este asteptat sa piarda in 2009 inca 180 000 de joburi.
Alte zone, in care sunt cunoscute comunitati romanesti mai insemnate numeric, se afla si ele plasate in topul somajului, conform datelor prezentate la recenta Conferinta a Primarilor Americani. Numai in Chicago, unde nu poti sa mergi pe strada fara a auzi vorbindu-se romaneste, se anunta o pierdere de peste 80 000 locuri de munca; in Miami, peste 85 000; in Los Angeles, 164.000 s.a.m.d. State in care se stie ca traiesc multi romani ca Illinois (6,6%, din totalul celor estimati ca stabiliti in SUA), Florida (7,8%); California (15,5%), se regasesc pe harta somajului american in randul celor unde pierderea locurilor de munca a depasit deja 7 si chiar 8 la suta in 2008. S-a vorbit mult si laudativ despre specialistii romani angajati in sectorul informatic. Microsoft, gigantul care de peste trei decenii de la infiintare a mers numai „in sus“, nu a facut in tot acest timp un secret din increderea investita in salariatii sai de origine romana. Si iata, ca dupa 34 de ani de existenta, Microsoft face primele disponibilizari – 5000 de persoane, act care ii va aduce o economie de 1,5 miliarde dolari cu care spera sa contrabalanseze efectele imediate ale crizei. Alti giganti, producatori de procesoare, hard disck-uri etc. intreprind gesturi asemanatoare. In domeniul comunicatiilor, Motorola anunta zilele acestea o economie tot de 1,5 miliarde de dolari prin concedierea a 6 la suta din personal…
Este vorba despre domenii si firme in care romanii-americani au reusit sa-si creeze o excelenta reputatie… Nelinistea domneste nu numai in imobiliar, industria constructoare de automobile, in aviatie, dar si in vastul domeniu al cercetarii, spatiu profesional dominat in general de imigranti de noua generatie, inclusiv romani. In universitati devine evidenta reducerea finantarii programelor de cercetare si de aici perspectiva sumbra a disponibilizarilor in 2009.
Vesti la fel de rele vin dinspre comert, mai ales dinspre lanturile de magazine, cafenele, restaurante frecventate de clasa de mijloc, cea in care se inscriu si categoriile enumerate mai sus: informaticieni, cercetatori, persoane angajate in educatie, sanatate etc. Pierderile inregistrate de celebrul lant de cafenele Starbucks (cel despre care se scria admirativ ca „a cofeinizat America“), 9 la suta din unitati inchise in 2008, se vor accentua in 2009. Acelasi viitor de concedieri si reducere a afacerilor se anunta pentru magazinele Timberland, care si-au pierdut 16 la suta din sedii in 2008, pentru Gap, 3 la suta, Ann Taylor, 6 la suta, pentru lantul de bijuterii Zales, 12 la suta s.a.m.d. Sunt brand-uri faimoase care au crescut odata cu bunastarea clasei de mijloc americane, care au cunoscut adevarate explozii de succes in era creditelor ieftine si al ratelor minuscule. Pentru americani, spatiile inchise ale acestor magazine constituie o imagine cat se poate de graitoare a crizei care dovedeste zi dupa zi ca are inca resurse sa se adanceasca... „Totul este posibil in America, dar – a avertizat presedintele Barack Obama, efortul tarii nu va fi nici de o luna, nici de un an, ci probabil de multi ani.“
Starea de spirit a romanilor-americani, daca ne-am incumeta, dupa intalnirile si discutiile pe care le-am avut, sa facem aprecieri generale, este astazi cea a intregii Americi. Ingrijorare, speranta si inca un sentiment pe care romanii de acasa nu reusesc (inca) sa si-l insuseasca – determinarea de a-si schimba modul de trai, de a-si adapta nevoile la posibilitati si de a se plia noilor realitati.
De unde poate sa vina speranta ca se va pune, in sfarsit, stop declinului? Din reconstruirea increderii in programele politice, grav compromisa in administratia Bush. Notam intr-o corespondenta anterioara ca, intre altele, americanii investesc cu incredere noua administratie si pentru ca… nu au o alta alegere de facut! Au facut deja o alegere majora in noiembrie 2008 si acum stiu ca trebuie sa se inhame alaturi de noul presedinte in programele de reforma. Interesant de subliniat, ca si simpatiile politice ale romanilor-americani par a fi alunecat in timp tot mai mult spre democrati. De unde, traditional, romanii, in special cei din generatiile vechi ale imigratiei, se declarau republicani, astazi, tinerii cercetatori, specialisti in educatie, sanatate, informaticieni, studenti, comasati in special pe coasta de est – New York, New Jersey, Florida, Massachusetts, dar si cei de pe coasta de vest - California sau in Seattle (locul de baza al Microsoft si Boeing) isi indreapta sperantele spre politicile democrate de creare a nu mai putin de trei milioane de locuri de munca in urmatorii doi ani, de revigorare a cercetarii si de lansare a programelor de energie verde sub autoritatea unui laureat Nobel , devenit secretar al Energiei in administratia Obama. l Acceptati existenta obiectiva a crizei; l informati-va despre mecanismele acesteia; l luati decizii judicioase asupra vietii personale; l parasiti comportamentele superficiale de consum.
Este poate mesajul pe care acesti oameni care au cunoscut criza cu un ceas mai devreme ar dori sa-l transmita celor din tara de origine. Romanii-americani sunt la curent cu mersul lucrurilor in tara si multe decizii, declaratii, pareri emise la Bucuresti ii lasa interzisi! Cum ar fi afirmatiile din recenta campanie electorala conform carora Romania n-ar avea nicio treaba cu criza mondiala sau asa zisele statistici despre romanii care sfideaza aceeasi criza cumparand „mai mult“, petrecand sarbatori nejustificat de scumpe in satiuni in cel mai bun caz mediocre, achizitionand masini de mare lux pe care un american cu bani nu si le permite s.a.m.d.
Asemenea afirmatii iresponsabile si neadevarate, prin numarul extrem de mic al celor creditati in statistici ca exponenti ai „poporului“, difuzate la greu de mass media romaneasca, nu fac decat sa debusoleze populatia, sa o lase prada atacurilor inevitabile ale crizei. Dar se naste si o intrebare inca fara raspuns: care ar fi acele programe anticriza capabile sa-i mobilizeze pe romanii de acasa ?
Monica ZVIRJINSKI, New York - Corespondent Top Business