Eram, cu cativa ani in urma, la Paris si am fost agresat de o tiganca pur si simplu furioasa cand si-a dat seama ca vorbesc romaneste. Ea-si pierduse timpul cu mine crezand ca sunt francez si m-a dracuit cu naduf, reprosandu-mi, cu o sinceritate patimasa, faptul ca a trebuit sa plece din Romania, unde nu erau fraieri destui, ca sa cerseasca mai cu folos. Furia cu care-si aseza fustele si-mi facea semne obscene s-a mai potolit si a sintetizat in cateva vorbe nemultumirea ei: „De ce mama d....... nu stati ba pe-acasa, noi am venit cu treaba, ce veniti p-aci dupa noi sa ne-ncurcati?“
Doar intamplarea face ca, de data asta cu decenii in urma, cand am fost prima data la Paris, nu incurcam pe nimeni, cu atat mai putin pe conationalii furioasei doamne (si concetatenii mei, desigur, dar, din fericire, azi si concetatenii europeni ai parizienilor, madrilenilor, milanezilor, berlinezilor sau londonezilor), ba chiar starneam, roman fiind, interesul cultural, intelectual, turistic al francezilor si, dincolo de prapastia politica ce separa atunci Romania de Occident, n-am auzit pe nimeni injurandu-i pe romani pentru ca aveau nesansa sa traiasca intr-un regim politic pe care nu-l inventasera ei.
Am fost, inainte de 1989, si in Italia, Germania, Grecia si, se intelege, in mai toate tarile lagarului comunist. In Italia, romanii se bucurau de o simpatie deosebita si asta nu pentru ca ar fi fost multi romani pe-acolo, ci pentru ca multi italieni lucrau sau lucrasera in Romania, la Bucuresti, dar si la Ramnicu Valcea sau Cernavoda, in industrii care au presupus crearea unor combinate sau fabrici in colaborare cu italienii.
Ne place, nu ne place, de cativa ani incoace, mai ales de cand din Romania au plecat sa fure, sa cerseasca, sa ucida sau sa violeze persoane nervoase pe care risca sa le incurce cei care au plecat sa munceasca, sa produca si sa creeze in tarile respective, nu mai starnim nici un interes prin Occident. Nu mai e nevoie sa vorbim despre istoria, cultura, valorile noastre, despre oportunitatile de afaceri din Romania, ca deja cei de-acolo stiu tot. Adica tot ceea ce cred ei ca e tot: ca suntem o natiune (nici ei nu realizeaza chestia cu cetatenia mult mai generoasa) de hoti, cersetori, violatori si criminali. Eu nu-i acuz pe italieni sau pe francezi ca gandesc asa, pentru ca atunci ar trebui sa ma simt eu insumi italian sau francez. Prefer sa ma simt roman si sa recunosc ca nici mie nu-mi plac cersetoria, furturile, violurile si crima. Cum cred ca se intampla cu imensa majoritate a conationalilor si concetatenilor mei. Nu stiu daca procentul infractiunilor savarsite peste granita, in special in Ialia, de cetateni de diferite etnii proveniti din Romania, e mai mare decat al altor grupuri de imigranti, dar sigur aceste infractiuni sunt mult mai vizibile. Nici daca ponderea tiganilor este atat de uriasa cat pare, dar ea este, sigur de tot, inspaimantator de vizibila. Cu vreun deceniu in urma, exact din locurile in care acum se organizeaza demonstratii unde se defileaza fara cusur, Romania si romanii erau acuzati ca-i discrimineaza pe tigani. Era o prostie pe care persoanele cu pricina au avut privilegiul s-o simta pe pielea lor. Dar si eu cred ca tiganii nu trebuie discriminati si o prima masura ar fi ca ei (deocamdata cei din Europa, ca fiecare continent are experienta lui) sa fie tratati pur si simplu ca niste cetateni europeni, ca o etnie unitara. Un tigan trebuie tratat ca un om, ca un european, ca un cetatean european. El are voie sa creada ca e martian, daca aceasta credinta nu conduce la infractiuni, dar nu trebuie discrimat pentru ca a venit din Romania (unde, adesea, nici el nu mai stie de unde a venit). In rest, trebuie sa ne ocupam serios si potrivit legii de infractorii din tara noastra (indiferent de etnie sau cetatenie) sa nu-i mai facem scapati din puscarii pe criminali, sa nu mai dam functii publice infractorilor. Costurile economice ale impresiei de tara nimanui create de un sistem judiciar deficitar sunt uriase. Iar imaginea de popor infractional, profund incorecta, dar psihologia are legile sale, are costuri uriase in business. Iata de ce e bine sa fim si noi nitel italieni. Pana a-i vindeca pe criminali de glaucom, trebuie sa vindecam sistemul de orbul gainilor!
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti