PASI SPRE FERICIRE:Isus Hristos-Lumina Lumii

Eu scriu ce cred; si cred ce scriu!

Scriu, intotdeauna, si pentru tine,

Ca sa crezi – si tu – ca mine,

In Dumnezeu, Care-i si Tatal tau!

„Isus le-a vorbit din nou si le-a zis: <<Eu sunt Lumina lumii. Cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea Lumina Vietii>>" (Ioan 8:12).

El a fost ca o gradina-n parfumul de flori

Si ca un munte frumos inaltat inspre nori,

Ca si zapada curata si sfanta ce-acopera glia,

Cu albul luminat in inocenta ce-o da doar Mesia!

Fata Lui ca de Inger era aureolata de o lumina divina. Ochii Lui erau ca para focului, limpezi ca apa de izvor si albastri ca cerul senin. Mainile Lui emanau energii miraculoase, urechile Lui auzeau suspinul durerii, iar in sufletul Lui rasunau cuvintele ce mangaiau cele mai incercate inimi. Cuvintele Lui erau ca susurul bland, dar si ca rasunetul cerului zguduit de trasnetele ce se auzeau in furtuna dezlantuita.

Pura Ii era Fiinta Lui de Fiu al lui Dumnezeu, venit pe acest Pamant sa ne aduca Lumina din Cer, ca sa ne renasca pentru Raiul Luminii Divine. Fata Mantuitorului oglindea lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu. El era una cu Tatal. Era stralucirea slavei Lui si chipul Tatalui cu noi: Emanuel, „Dumnezeu cu noi". El a venit, din Raiul fericirilor pe Pamantul durerilor si suferintelor, ca sa ne arate lumina slavei lui Dumnezeu. Pe fata Lui curata si sfanta se vedea stralucind slava iubirii ce se jertfeste pe Sine pentru noi. Era Cuvantul din vesnicie, pentru vesnicie...

„La inceput, era Cuvantul, iar Cuvantul era cu Dumnezeu; si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era Viata; si Viata era lumina oamenilor.

Lumina lumineaza in intuneric, dar intunericul n-a biruit-o. Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume. El era in lume; si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

A venit la ai Sai; si ai Sai nu L-au primit, dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca a Singurului nascut din Tatal", care este inconjurat in Lumina de care nici un om nu se poate apropia.

In chivotul fiintei Lui era incrustat Poemul de Lumina al Cuvantului, pe care a venit sa-L semene in inimile noastre, ca sa rasara in graul mirabil care ne da hrana divina pentru suflet, in primavara renasterii noastre la o viata noua. Credinta in Lumina din Lumina, in Dumnezeu: Adevarul venit, ca sa I se inchine cu smerenie sufletele noastre, ca sa gustam mierea divina si sa ne rasara bucuria mantuirii in inimi, nascandu-ne „din nou", prin Duhul Sfant, care ne daruieste hlamida cereasca, este chezasia trairii misterului salvarii din lumea de tina si al pregatirii de clipa intrarii-n Lumina Divina.

Omul depinde de lumina, care este darul lui Dumnezeu, ca sa traiasca pe pamantul acesta ca chirias ai timpului, ca sa se pregateasca de vesnicia vietii ce va sa vie, dupa o calatorie prin furtuna si viforul zilelor ce zboara cu iuteala gandului si a fulgerului ce acopera cerul pe furtuna dezlantuita..

Cat de mult depindem de lumina! Fara soarele ce se iveste pe cer sa ne dea caldura si lumina n-am putea vietui si n-am putea vedea ceea ce a creat Dumnezeu pentru noi. De aceea, la inceputul „Inceputului", Arhitectul Universului a zis: „Sa fie lumina!" Si a apaut pe cer, soarele...

Dincolo de lumina soarelui, omul are nevoie de lumina spiritului, fara de care nu-si poate gasi fericirea si nici rostul in viata sa efemera de pe pamant.

Atat de mult ne-a iubit Tatal nostru din Cer, ca ne-a trimis Lumina din Lumina, pe Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, prin Care toate s-au facut. El este Lumina lumii. „Oamenii care locuiau in intuneric si in umbra mortii au vazut o lumina mare". Prin Emanuel, in intunericul celulelor inimilor noastre, intra raza alba si calda de lumina ce scrie „Dumnezeu este cu noi". El este Lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu si speranta mantuirii noastre.

Slava ce straluceste pe fata Mantuitorului este slava iubirii ce se jertfeste. Venind sa fie una cu noi, Isus ni L-a descoperit pe Tatal Ceresc. El era „Logosul", Cuvantul lui Dumnezeu, gandul Lui, in forma auzita. Parca-I aud cuvintele din rugaciunea pentru ucenicii Sai: „Le-am facut cunoscut Numele Tau"... „Eu sunt Lumina lumii. Cine ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii."

Lumina, ca si tot ce exista, este o minune a lui Dumnezeu. Lumina zilei apare din haosul de la inceput, iar soarele, luna si stelele sunt lampile universului, agatate de Creator pentru a ne ajuta sa vietuim si sa pretuim grija Sa pentru noi. La fel, intunericul, ca alternativa a luminii, este lasat de Dumnezeu si amandoua au si sensuri simbolice.

Lumina escatologica promisa prin profetii Vechiului Testament a devenit o realitate in Noul Testament. Cand Domnul Isus a inceput sa propovaduiasca in Galilea, s-a implinit profetia din Isaia 9:1: „Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz. Dupa cum in vremurile trecute a acoperit cu ocara tara lui Zabulon si tara lui Neftali, in vremurile viitoare va acoperi cu slava tinutul de langa mare, tara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor. Poporul care umbla in intuneric, vede o mare lumina. Peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina. El trebuia „sa patimeasca si, dupa ce va fi cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina norodului si neamurilor" (Faptele Ap. 26:23).

Isus este „Soarele care rasare din inaltime, ca sa lumineze pe cei care zac in intunericul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii". El este Lumina lumii. Prin cuvintele si lucrarile Lui, El ni S-a descoperit ca sursa de lumina divina, ca Medicul cel Bun, ca Mantuitor, Calea, Adevarul si Viata, singura speranta a omului de reintoarcere in familia lui Dumnezeu.

Vindecarea bolnavului descrisa in cap. 8:22-26 al Evangheliei scrise de Marcu are o semnificatie spirituala deosebita. <<Au venit la Betesda. Au adus la Isus un orb si L-au rugat sa Se atinga de el. Isus a luat pe orb de mana si l-a scos afara din sat. Apoi, i-a pus scuipat pe ochi, Si-a pus mainile peste el, si l-a intrebat: „Vezi ceva?" El s-a uitat si a zis: „Vad niste oameni umbland, dar mi se par ca niste copaci." Isus i-a pus din nou mainile pe ochi, i-a spus sa se uite tinta si, cand s-a uitat, a fost tamaduit, si a vazut lucrurile deslusit."

Acest sens spiritual ne este dezvaluit in cuvintele Mantuitorului: „Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii" ( Ioan 9:5). <<Isus le-a vorbit din nou si a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea Lumina vietii" >>(Ioan 8:12). „Eu am venit, ca sa fiu o Lumina in lume, pentru ca oricine crede in Mine sa nu ramana in intuneric. Daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec, caci n-am venit sa judec lumea, ci sa mantuiesc lumea" (Ioan 12:46-47).

Activitatea Sa de chemare la pocainta si de iluminare a mintilor, a inimii si a sufletelor oamenilor este inradacinata si relevata in ceea ce este El in Sine: Logosul lui Dumnezeu intrupat, Cuvantul care era Dumnezeu. „Toate lucrurile au fost facute prin El... In El era viata si viata era Lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric; si intunericul n-a biruit-o" (In.1).

Ca intr-o drama, in care se desfasoara viata Mantuitorului, confruntarea dintre intuneric si lumina este prezenta si este redata in cuvinte alese cu atentia cronicarlui la reliefarea victoriei divinului asupra diabolicului, a vietii asupra mortii. Lumina triumfa, desi oamenii prefera mai mult intunericul. „... Odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele, caci oricine face raul uraste lumina – si nu vine la lumina –, ca sa nu i se vadeasca faptele, dar cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu " (Ioan 3:19-21).

In cortul de lut, luat de imprumut din iubirea-I pentru noi, Mantuitorul isi ascundea Lumina Divina sub haina straina de om. A fost, totusi, un moment, cand omul Isus a fost transfigurat in chipu-I Divin, pe muntele „Schimbarii la fata". Au fost si trei martori, care s-au speriat, cazand pe piatra din varful de stanca, pe munte. Ce minunat este sa fii fata in fata cu Lumina lumii!...

<<... Isus a luat cu El pe Petru, Iacov si Ioan, fratele lui, si i-a dus la o parte, pe un munte inalt. El S-a schimbat la fata inaintea lor. Fata Lui a stralucit ca soarele si hainele I S-au facut ca lumina... Petru a luat cuvantul si a zis lui Isus: „Doamne, este bine sa fim aici. Daca vrei, am sa fac aici trei colibe... Pe cand vorbea el (Petru) inca, iata ca i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui si din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!">>(Ioan 17).

Lumina de pe chivotul fiintei divine a Mantuitorului, pe muntele „Schimbarii la fata", a incrustat poemele de lumina ale Cuvantului Tatalui, prin care au picurat binecuvantarile din marturisirile venite prin vocea Parintelui Ceresc: „Acesta este Fiul Meu!

Prin Lumina Fiului Sau: Salvatorul nostru, ne este descoperita esenta divina a Domnul nostru Isus Cristos de catre „fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, Singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina, de care nu poti sa te apropii, pe care nici un om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica" (1 Tim. 6:14-16).

„Dumnezeu este Lumina; si in El nu este intuneric" (1 Ioan 1:5). De aceea, tot ce este lumina vine de la El, de la aparitia luminii fizice, din prima zi a creatiei, pana la iluminarea inimii noastre prin Lumina lui Cristos Isus.

Mantuitorul ni se adreseaza si astazi: „Veniti la Mine, voi toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna sufletelor voastre.... Eu sunt Lumina lumii, cine vine dupa Mine nu umbla in intuneric, ci va avea Lumina vietii".

Mantuitorul a venit din Lumina sa ne fie Lumina si ne-a lasat razele binecuvantate in Scripturi, ca sa ne lumineze sufletele si sa gasim fericirea si nemurirea, prin credinta in Dumnezeu, in Duhul Sfant si in Fiul Sau, care a venit, a patimit si a murit in locul nostru, ca noi sa avem o cale de salvare.

Nu mai traiti ca fii ai intunericului, ci veniti la Lumina Divina! Veniti la Isus, Lumina lumii, care va va conecta inima si mintea la reteaua luminoasa a Cerului, ca sa puteti calatori spre viata fericita si vesnica din lumea Misterului!... Prin credinta-i calea spre Lumina si biruinta.

Prof. Dumitru Buhai