Totul despre durerile de cap

Aceasta suferinta imbraca numeroase forme si uneori trec ani pana sa se gaseasca tratamentul potrivit. Va prezentam in paginile ce urmeaza cunostintele medicale la zi despre simptomele, terapia si prevenirea celor mai frecvente tipuri de durere de cap.

Durerea: senzatie de apasare, de presiune.

Localizare: pe o latura a capului sau pe ambele.

Particularitati: intensitatea durerii ramane constanta, nefiind influentata de activitatea fizica.

Simptome: durerea de cap provocata de stari de tensiune se manifesta in mai multe variante. Ea poate dura numai cateva minute, dupa cum se poate prelungi de-a lungul unor zile intregi, fara vreo predilectie pentru un moment anumit al zilei. Pacientii isi descriu durerea ca fiind usoara pana la moderata. Adesea ea incepe de la ceafa si urca in regiunea occipitala, pentru a cuprinde apoi si alte zone ale craniului. Suferinzii au senzatia ca un cerc de otel le strange capul sau ca o greutate mare le-a fost asezata pe crestet. Unii se simt confuzi, au impresia ca nu mai pot gandi limpede.

Sunt posibile urmatoarele manifestari secundare: contracturi ale muschilor capului, cefei sau umerilor, care eventual limiteaza miscarile capului si gatului; dureri ori sensibilitate la atingere in zona fetei; sensibilitate la lumina sau zgomot - insa nu la amandoua; durerea tulbura somnul; teama de aparitia durerii determina pacientul sa devina mai putin sociabil si sa se izoleze.

Daca durerea apare in mai putin de 12 zile pe an, medicii o numesc „durere episodica sporadic". La 14 zile pe luna, denumirea se schimba in „durere episodica". Iar cand suferinta e prezenta 15 zile pe luna sau mai mult, ori peste 180 de zile din cursul unui an, diagnosticul devine „durere cronica".

Cauze: medicii pornesc de la ideea ca la originea acestor dureri s-ar afla tensiunile din coloana vertebrala. De aici si numele: dureri de cap provocate de tensiuni. De fapt, contracturile musculare constituie doar una dintre posibilele cauze declansatoare, alaturi de: situatiile conflictuale si stresante; nesiguranta zilei de maine si teama de o posibila pierdere; depresiile grave; suprasolicitare; meteodependenta; o pozitie gresita a corpului; functionarea defectuoasa a maxilarelor; doze prea mari de analgezice ori sedative.

Daca durerile au ajuns deja in stadiul cronic, ele isi pot face aparitia si in absenta unui factor declansator identificabil, fie el intern sau extern.

Terapie: analgezicele amelioreaza ori elimina total simptomele acute. Sunt recomandabile substante active ca acidul acetilsalicilic, paracetamolul, ibuprofenul si naproxenul. Insa preparatele n-ar trebui administrate mai mult de zece zile pe luna, deoarece in caz contrar pot declansa, la randul lor, dureri de cap de origine medicamentoasa.

Preparatele care combina mai multe substante active intr-o singura tableta nu au un efect mai puternic decat cel al substantelor utilizate separat, in schimb creeaza mai repede dependenta si produc instalarea unor dureri de cap prelungite.

La dureri de cap aflate in faza acuta putem folosi cu succes uleiul eteric de menta cu concentratie de 10% in solutie alcoolica. Aplicat pe portiuni intinse, pe frunte si tample, el reduce durerile dupa aproximativ 15 minute, dovedindu-se la fel de eficient ca o tableta de paracetamol. Alte metode de ameliorare a simptomelor sunt compresele calde sau reci, exercitiile pentru musculatura fetei, automasajul si acupunctura.

Joggingul, inotul, ciclismul, plimbarile in pas sustinut si alte activitati sportive de rezistenta, practicate de doua sau trei ori pe saptamana, pot preveni eficient acest tip de cefalee sau cel putin reduc intensitatea simptomelor.

Si pozitia defectuoasa a corpului poate declansa ori accentua o durere de cap. Aici exista doua solutii: un scaun ergonomic pentru birou si un antrenament special, care vizeaza corectarea pozitiei corpului.

Relaxarea musculara progresiva dupa metoda Jacobson va va ajuta sa va percepeti mai bine diversele parti ale corpului, inlaturand contractiile si tensiunile existente, respectiv durerile de cap provocate de ele. Si biofeedback-ul (biorezonanta) poate constitui un real ajutor: prin intermediul acestui procedeu, pacientul invata sa-si influenteze functiile involuntare ale organismului - cum ar fi contractiile musculaturii.

Cand durerile sunt provocate sau intensificate de sentimente negative cum ar fi teama, de traume psihice, tulburari ale somnului sau instabilitate emotionala, se pot obtine rezultate bune cu psihoterapie sau cu un antrenament antistres.

Durerea: extrem de puternica, da o senzatie de injunghiere, de arsura.

Localizare: de regula, pe o singura parte a capului, in zona ochiului.

Particularitati: stare de agitatie, ochiul e rosu si lacrimeaza, pleoapa coboara.

Simptome: nici cea mai violenta migrena nu depaseste intensitatea durerilor de cap stil pumnal. Suferinzii descriu o adevarata tortura, ca si cum ochiul le-ar fi strapuns de ace ori cutite inrosite in foc sau globul ocular le-ar fi impins dinauntru spre afara.

Cateodata, atacul se anunta prin furnicaturi sau o senzatie de arsura, aparute pe o parte a fetei. De cele mai multe ori insa, durerea ii ia pe pacienti prin surprindere. In decurs de cateva minute, intepaturile se raspandesc in spatele ochiului, deasupra lui sau langa el - in directia fruntii si a tamplelor, pana in faringe ori urechi. La majoritatea suferinzilor, atacul se dezlantuie numai pe jumatate de fata. O serie de semne vizibile tradeaza chinul la care sunt supusi: pe partea dureroasa, ochiul lacrimeaza; se inroseste puternic; pleoapa e coborata; pupila se ingusteaza; nara de pe partea dureroasa e astupata sau curge; apare transpiratia.

Bolnavul are ameteli si greturi, unii pacienti manifesta hipersensibilitate la zgomot si lumina. Fara tratament, episodul dureaza intre 30 de minute si trei ore.

Pe cand oamenii chinuiti de migrene obisnuiesc sa se retraga intr-o camera cu jaluzelele trase, cautand linistea absoluta, cei cu dureri de cap - pumnal, ce sunt provocate de circulatia cerebrala devin foarte agitati. Umbla incolo si incoace prin incapere, leganandu-si absenti bustul, isi lovesc fata cu palmele, dau cu pumnul in masa, iar in momentul cand durerea devine insuportabila, se izbesc chiar cu capul de perete.

Durerile de cap datorate circulatiei cerebrale apar sub doua forme:

90% dintre pacienti le au in forma episodica - de-a lungul unei perioade cu durata de patru pana la douasprezece saptamani, se produc zilnic, pana la opt episoade dureroase, dupa care cefaleea dispare pentru saptamani sau ani intregi.

La 10% dintre cei afectati, atacurile au loc mult mai des, in cel mai rau caz zilnic, iar aceasta se intampla ani si ani. Aici este vorba de dureri cronice. Fazele dureroase sunt mai pronuntate primavara si toamna.

Multi pacienti si-ar putea potrivi ceasul dupa durerea lor de cap, fiindca ea isi face aparitia cu regularitate, la anumite ore, cu precadere noaptea, intre unu si trei, sau dupa-amiaza devreme.

Cauza: in spatele globului ocular se gaseste o retea deasa de vinisoare subtiri. Aici se aduna sangele venit din cap, care e trimis mai departe, spre inima. La persoanele cu dureri de cap cauzate de circulatia cerebrala, aceasta retea venoasa e inflamata. Vinisoarele se umfla, sangele nu mai circula normal, presiunea exercitata din interior asupra peretilor vasculari creste si apasa puternic asupra receptorilor de durere, cu care este prevazuta aceasta retea venoasa. Pana in prezent, oamenii de stiinta n-au reusit sa clarifice provenienta inflamatiei.

Factori declansatori: un alt lucru pe care medicii nu-l cunosc este si motivul pentru care acest tip de durere se manifesta episodic. In schimb, se stie ce anume declanseaza atacurile, in cadrul unei asemenea faze critice. E vorba adesea de substante bine tolerate de suferinzi, in afara fazelor dureroase. De exemplu, alcoolul: cantitatile mici dau nastere aproape sigur la dureri, in timp ce, dimpotriva, s-a dovedit ca un consum de cantitati mai mari impiedica atacurile. Alti factori de risc sunt: inhalarea monoxidului de azot, prezent de pilda in gazele de esapament si cele evacuate din instalatiile industriale; histamina, intalnita in numeroase alimente; contactul cu solventi; drumetiile in regiuni montane, la altitudini mari - din cauza aerului mai sarac in oxigen.