„Sunt profesor de istorie. Istoria evenimentelor care se vor intampla“
Evident, asa cum cel mai bine anticipeaza evenimentele cel care le creeaza, ar fi logic de presupus ca solutiile cele mai bune pentru combaterea crizei le are taman cine a creat criza si, mergand pe aceeasi logica, ca a creat criza exact ca sa-si poata vinde solutiile. Nu spun vreun lucru nou atunci cand constat ca adesea, in derularea afacerilor, se mai creeaza cate-o criza pentru a se vinde mai bine ceea ce era mai greu de vandut – solutiile, consultanta, credite impovaratoare, preluari, asocieri etc. Pastrand sub o taina aproape mistica originile (cauzele) reale ale crizei, e mult mai usor sa fie vandute miraculoase solutii celor dispusi sa creada (adica celor mai multi) ca minunile se produc in economie altfel decat atent administrate.
Lasand la o parte aceasta lesnicioasa si atat de atragatoare (intr-o lume dominata de scenarita cronica, poate si pentru a fi mai putin plictisitoare) structura explicativa (caci totdeauna e mai simplu sa fie complicat, manipularea prin paradox se structureaza pe o dimensiune reala a mintii omenesti), sa vedem daca, totusi, exista solutii pentru actuala criza economico-politica si desigur psihologica, cine le are, cum le administreaza, cum pot fi accesate si aplicate. Evident, orice criza se rezolva pana la urma, inclusiv „de la sine”, iar faptul ca rezolvarea ei poate genera, mai devreme sau mai tarziu, alte crize tine de o inevitabila fizionomie a dezvoltarii. Solutiile propriu-zise vizeaza fie scurtarea timpului in care criza s-ar desfasura „de la sine”, fie anularea cauzelor care au produs-o, in speranta, nu intotdeauna confirmata, ca vor fi eliminate si efectele, fie transferul efectelor negative in succesiuni de efecte secundare care sa atenueze sau chiar sa anuleze elementele indezirabile ale efectelor primare. Solutiile unei crize pot deveni, in timp, cauzele altei crize, asa cum s-a intamplat cu vanzarile in rate si creditul ipotecar (solutii pentru marea criza din 1929-1933) a caror supralicitare, intr-un context pe care nu-l dezvoltam aici, a generat actuala criza.
Iata, deci, ca in plina criza, se creeaza (dezvolta) o noua piata, probabil cea mai infloritoare in perioada urmatoare – cea a solutiilor anticriza. Desigur, primii furnizori de astfel de solutii ar trebui sa fie guvernele, institutiile financiare mondiale si, asa cum s-a vazut, ele nu se vor sfii sa salveze lumea de nenorocirea in care si ele, intr-un fel sau altul, au varat-o. Dar populatia (era sa zic gasca) vindecatorilor de criza se va inmulti la fel de rapid ca aceea a celulelor maligne si, pe langa specialistii (putini) in stare sa ofere solutii rezonabile si nespectaculoase, vor aparea tot felul de doctori (foarte multi) care nu vor vindeca (si asta dupa multa vreme de amara reflectie) decat de prostie. Evident, la vreme de criza e nevoie de multa prudenta, chiar daca solutiile majore presupun si curaj si risc. La vreme de criza nu pierde toata lumea, unii chiar castiga si sunt de admirat cei care reusesc sa inoveze, sa aiba viziune. Dar tot la vreme de criza apar haitele de smecheri care, profitand de problemele firmelor si ale persoanelor, vand la greu iluzii, solutii magice si (de ce nu?) reale si mai ales iluzorii traficuri de influenta, imbogatindu-se, e drept, cu pretul distrugerii complete a celor care aveau doar probleme. Substituirea medicamentului cu inmormantarea (la pretul de urgenta al industriei pompelor funebre) trebuie sa-i faca pe suferinzi mai prudenti. Intr-o succesiune cinica a optiunilor, e mai bine sa fii sanatos decat bolnav, dar si bolnav e mai bine sa fii decat mort.